GABRIELA SZABO - "Sunt o invingatoare!"

A fost una dintre cele mai mari sportive ale Romaniei. Acum este una dintre cele mai fericite femei. A luptat neclintit sa-si implineasca destinul si azi bucuria ei este o primavara continua

"Abia dupa ce m-am retras din competitii am realizat cu adevarat ce valoare am avut"

- Venirea primaverii e comparata de poeti cu un triumf. Viata ta, plina de impliniri si izbande, pare, si ea, o primavara triumfatoare. Te numeri printre invingatori, draga Gabi?

- Da, chiar sunt o femeie invingatoare. Cred ca sunt cu adevarat o persoana care a simtit ce inseamna succesul, care a trait de foarte multe ori mandria de a fi prima. Sportiva Gabi Szabo a fost o persoana triumfatoare. Culmea este ca abia dupa ce m-am retras din competitii am realizat cu adevarat ce valoare am avut si ce amprenta am lasat in lumea sportului. Sunt mandra de mine si sunt foarte responsabila pentru pozitia de care ma bucur azi in societate. Stiu ca sunt un exemplu pentru alte generatii si intentionez sa fiu toata viata un model de conduita pentru cei tineri. Poate sa ma considere lumea lipsita de modestie, dar cum sa nu fiu mandra cand, nu de mult, am auzit vorbind o studenta de la Oxford cu niste realizari extraordinare care, desi nu avea nici o legatura cu sportul, a declarat ca modelul ei in viata este Gabi Szabo. Tanara aceea a fost impresionata ca o femeie aparent plapanda si fragila a reusit sa razbata, a reusit sa devina campioana olimpica. Iar eu sunt impresionata ca am reusit sa misc un suflet.

"Nu a fost usor sa demonstrez ca pot face si altceva"

- Multumirea aceasta te-a ajutat sa depasesti mai usor momentul retragerii, unul foarte dificil si delicat pentru marii sportivi?

- Da, multumirea ca am realizat lucruri unice m-a facut sa depasesc cu bine momentul retragerii. Dar sa nu crezi ca a fost usor. Noi, sportivii, avem un ritm al nostru, o cadenta foarte exacta, atata timp cat concuram. Antrenamente - competitii, antrenamente - competitii.Nimic nu se aseamana cu viata de zi cu zi a unui om obisnuit. Sa nu mai vorbim de un sport individual, cum e atletismul, unde esti cu totul singur. Castigi sau pierzi de unul singur, pe pista de alergare. Ma intreba cineva de ce se plang sportivii de stres. Credeti-ma, exista atata presiune pe umerii unui atlet de performanta! Lumea asteapta tot mai mult si mai mult de la tine, ceea ce e de-a dreptul sufocant. Eu am zis mereu ca greul adevarat este la antrenamente, la pregatirea care trebuie sa-ti iasa perfect, astfel ca la concurs sa-ti fie usor. Eu nu ma opream din alergat niciodata, ca era ploaie, frig sau canicula. Performanta nu iarta; esti pregatit - castigi, nu - pierzi. Iar adversarul greseala ta o asteapta, si lupta cu greseala ta. Mi-ar fi placut ca un ziarist din Romania sa fi facut un reportaj urmarind un mare atlet, timp de o luna, antrenandu-se. Sa-l pandeasca fara sa stie. Poate asa ar fi inteles toata lumea cum e... Poate asa nu s-ar mai fi intrebat de ce m-am retras eu, la numai 28 de ani... Poate asa ar fi realizat ca este infernal ca de la 16 la 28 de ani trupul unui om sa fie mereu impins sa-si depaseasca limitele... Poate asa ar fi inteles ca, odata ce pana la 28 de ani ai castigat tot ce se poate, ai dreptul sa spui "gata". Eh, si dupa ce rostesti acest cuvant, dupa ce totul se linisteste, dupa ce te-ai odihnit suficient, te simti ca o pasare care sta pe cel mai inalt copac din padure si nu stie incotro s-o apuce. Lumea te apreciaza, dar tu ce faci? Nu ai alta solutie decat sa perseverezi in viata, asa cum ai facut-o in sport. Sa-ti gasesti repede alte pasiuni, alte preocupari, pe care sa le faci cat poti de bine. Pe mine m-a "salvat" scoala. La numai cateva luni de la retragere, m-am reapucat de invatat, m-am inscris la master, apoi am luat doctoratul. Scoala a facut pentru mine trecerea catre viata extra-sportiva foarte placuta.Apoi a urmat munca la Federatie (unde sunt vicepresedinte), activitatea de profesor. Nu a fost usor sa demonstrez ca pot face si altceva, dar pana la urma am reusit, cu ajutorul unor oameni foarte bine intentionati, care m-au sustinut.

- Implinirea fiecaruia este de fapt o suma de "fericiri". Iar tu, pe langa fericirea profesionala, te bucuri si de una personala: ai un mariaj exemplar...

- Eu cred in acest melanj dintre talent si munca. Dar mai cred foarte mult in destin. Cred ca Cineva, acolo, sus, ne alege un drum pe care noi trebuie sa-l respectam si sa-l urmam cat de bine putem. Eu multumesc in fiecare zi pentru viata absolut minunata pe care o am. La fel, cred sa soarta mi l-a scos in cale si pe Zsolt (Zsolt Gyongyossy). Dupa cum se stie, l-am cunoscut intai ca antrenor, iar in 1999 mi-a devenit sot. El este cel care da liniste sufletului meu. E adevarat ca noi doi ne-am cunoscut cand aveam acelasi tel: amandoi urmaream marea performanta si amandoi eram determinati sa facem totul ca sa o obtinem. Acesta a fost un noroc, dar apoi a intervenit altceva. Apoi a venit linistea sufleteasca pe care mi-o da omul de langa mine, care in momentul de fata este cel mai important lucru.

"Simt o bucurie extraordinara sa ma intorc seara de seara, acasa"

- Faci parte dintre oamenii care poarta fericirea pe chip. O lumina inconfundabila. Detii o reteta a fericirii?

- Incerc sa ma bucur de orice. Stii ce important este?! Nu stiu cator persoane li se intampla sa se trezeasca dimineata si sa se simta fericite.Eu astfel de clipe traiesc. E o fericire interioara. Ma bucur de casa mea, de familia mea, ca sunt sanatoasa, ca am posibilitatea sa calatoresc, sa fac ceea ce-mi place. E mare lucru. Simt o bucurie extraordinara sa ma intorc seara de seara, acasa. Vai, am o placere teribila! Poate nu ma crezi, dar asa e. Cateodata, refuz cate o calatorie numai de dragul de a sta acasa. Unii ar zice ca e o consecinta a faptului ca viata de sportiv m-a tinut departe de casa. M-am gandit la asta si am ajuns la concluzia ca nu e adevarat. Imi place casa mea, pur si simplu, ma simt ocrotita in ea, simt ca e pazita de spirite bune. Imi place sa ma intalnesc seara cu Zolt, sa vorbim. Ma bucur de orice, de toate lucrurile marunte pe care le facem impreuna. Uite, florile astea din vaza, Doamne, ce bucuroasa am fost sa le vad. Am intrat ieri dimineata in birou si glastra era plina de lalele. Apoi m-a sunat sotul meu sa ma intrebe daca-mi plac. Restul florilor le-am primit de la colegi si uite ce buchet frumos am facut acum pe biroul meu, ce frumos miroase in casa, a primavara! Am invatat sa-mi fac din orice o sarbatoare... M-ai surprins intrebandu-ma lucrurile astea, m-ai surprins spunandu-mi ca am o lumina aparte pe chip. Ma bucur daca e asa si ma bucur ca pot spune ca sunt fericita.

"Niciodata nu e prea tarziu pentru fericire"

- Oare lectia fericirii se poate invata? De la o vreme incoace, oamenii par tot mai neputinciosi in a-si exprima deschis sentimentele...

- Eu nu dau sfaturi. In plus, ar fi nedrept sa povatuiesc eu despre fericire, eu care nu am copii, nu am grija zilei de maine, nu am multe guri de hranit. Eu ma bucur de viata mea asa cum e ea, dar e a mea. Numai a mea. Fiecare are calea sa de urmat.Insa ai dreptate, lumea e din ce in ce mai rece. Dar eu cred ca fiecare isi poate descoperi crampeiele lui de fericire. Niciodata nu e prea tarziu pentru ele.

- Ce isi mai doreste Gabi Szabo azi?

- Azi? Nimic in plus decat ce am (rade). Ei bine, evident ca tind si eu mereu la mai mult, la mai bine, dar sunt foarte rabdatoare si calculata. Toata viata mea, toata cariera mea au fost o suma de calcule. Asta nu inseamna ca stau si cuget nelimitat sau ca sunt lipsita de spontaneitate. Totusi, sunt Scorpion, am un fler anume, am un oarecare instinct. Spun doar ca am rabdare pentru fiecare dorinta in parte.

- Un gand de primavara pentru cititorii "Formulei AS"...

- Imi place foarte mult "Formula AS". Cand eram in cantonament, era prima revista pe care-o cumparam. Imi placeau foarte mult reportajele despre Romania, despre locuri necunoscute, portretele personalitatilor intinse pe cate o pagina intreaga si rubrica de remedii naturiste. Eram si am ramas un adevarat fan "Formula AS". De aceea, va multumesc ca v-ati gandit la mine, iar cititorilor vostri le spun ca fac o alegere inteleapta sa va citeasca. In rest, eu nu-mi doresc decat sanatate, si tot asta le urez tuturor femeilor (si nu numai), de 8 martie.

- O ultima intrebare: mai alergi?

- In fiecare zi.