Ne-a iesit iar in drum un An Nou, atingandu-ne cu o aripa curata, de zapada, beteala si ceva fericire. Odata cu el, arta pare sa-si fi luat, si ea, partea leului prin inspiratia si osardia a trei seniori, trei nume grele ale artei plastice romanesti. Incepand din luna decembrie, doua evenimente au marcat puternic viata noastra culturala. Primul dintre ele este o remarcabila expozitie de pictura a maestrului Teodor Moraru, deschisa la Institutul Cultural Roman din Bucuresti, si care va putea fi vizitata pana in 20 ianuarie. Cel de-al doilea eveniment este unul peren: doua turnuri inalte, doua siluete aeriene si rafinate, opere si donatii ale maestrilor Florin Ciubotaru si Henry Mavrodin, inaltate in gradina Academiei Romane, de pe Calea Victoriei din Bucuresti.
Intamplate in vremurile acestea inca tulburi, cele doua evenimente sunt o pilda despre cum Romania cea adevarata, a inspiratiei si creatiei artistice, merge inainte, scuturandu-se de marasm.
Focul din pictura lui Teodor Moraru
Asa cum ne-a obisnuit deja, prin regalurile sale de arta devenite traditie, Institutul Cultural Roman ne daruieste de cativa ani opera seniorilor picturii romanesti, adica a artistilor aflati acum, in jurul varstei de 70 de ani, la zenitul creatiei. O face prin albume, prin expozitii de exceptie, asa cum este si cea a lui Teodor Moraru, profesor la Belle-Arte si arhilaureat international (expozitia poate fi admirata la sediul mare al ICR de la Sosea, din Aleea Alexandru 38): douasprezece tablouri incitante si misterioase, ca doisprezece apostoli ai visului. Niste imagini parca magmatice, si totusi familiare; niste forme imperiale, strajuind intre doua lumi: la intersectia ciudata si neasteptata a abstractului cu realitatea. Si care ne fac sa regretam si mai tare ca pictorul Teodor Moraru iese asa rar pe simezele noastre, din izolarea tihnita si sigura a atelierului sau...
"Turnurile" din gradina Academiei Romane
"Sunt forme de a nu uita trecutul cultural", explica Florin Ciubotaru. "Turnul, ca semn, agata privirea catre un loc de interes: turnul pietii centrale, turnul catedralei, turnul c1opotnitei, turnul cetatii, turnul foisorului de foc, Turnul Babel si Turnul de fildes. Iar turnurile noastre nu sunt nici politice, si nici functionale; sunt doar un gest artistic non-profit".
Spre deosebire de Florin Ciubotaru, care de cativa ani a inceput sa practice cu curaj arta monumentala, pictorul Henry Mavrodin se afla, la cei 72 de ani ai sai, abia la prima incercare. "Adesea, in tinerete, ne comportam precum proaspetii casatoriti: incepem cu desertul", isi explica maestrul cu umor alegerea tarzie.
Mai trebuie spus ca acest eveniment n-ar fi fost nicicand posibil fara sponsorizarea d-nei Anca Vlad, presedintele companiei Fildas. "Printre oamenii cu reale posibilitati financiare, rareori sunt de gasit si dintre aceia cu coloana morala. Considerand timpurile pe care le traversam, gestul imi pare ireal", spunea Henry Mavrodin. Iar d-na Vlad a raspuns cu modestie: "Am iubit intotdeauna artele. Am ales acest proiect pentru ca raspundea unei vechi dorinte: sa las si eu, umil sponsor, o amprenta pe pamantul patriei. Si nimic nu putea fi mai inspirat decat obiectele marilor nostri artisti Florin Ciubotaru si Henry Mavrodin".
Aceasta e pe scurt povestea turnurilor. Astfel ca zilele acestea, cand parcul Academiei Romane e incarcat de zapada, Turnurile lui Ciubotaru si Mavrodin stralucesc parca mai tare: doua flacari albe si enigmatice, invitand discret la meditatie si liniste.