GO TO BERLIN

Unde mai mergem vineri seara

Nu e nicidecum o invitatie sa o porniti spre Germania. Pentru ca Go To Berlin este numele unei trupe romanesti de indie-rock, pe care vinerea trecuta, unii dintre dvs. au putut-o vedea desfasurandu-se chiar aici, aproape, in capitala noastra, pe strada Plevnei, intr-un club de subsol, "Silver Church", ce ziua nu atrage atentia nimanui, dar care seara, cand se aprind luminile, imprumuta ceva din sofisticaria conacelor englezesti. Acolo, in fata unui public entuziast, cei patru membri ai formatiei au sarbatorit cu un concert efervescent aparitia albumului de debut "Just a Band", primul disc al unei formatii rock romanesti lansat direct in Marea Britanie, de o casa de discuri englezeasca. Ignorat de posturile de televiziune, care, sufocate de comercial, au uitat de multa vreme ca in Romania se mai canta si altfel, concertul a avut toate ingredientele unui eveniment, nefiind lipsit nici de audienta, nici de prezenta unor colegi de breasla, muzicieni consacrati. Dar daca n-ati fost acolo sa va bucurati de dans, pe ritmurile trepidante ale chitarei electrice, nu-i nimic, va facem noi partasi la ce s-a intamplat.

Sa ne inchipuim decorul

Un subsol strapuns doar pe alocuri de lumina galbuie a unor becuri slabe. Peretii cenusii v-ar putea induce in eroare, dar nici vorba, nu v-ati pierdut in niste catacombe, muzica ritmata din difuzoare, care a inceput sa se furiseze pana la voi, ar fi trebuit sa va anunte ca ati ajuns. Inseamna ca ati vazut deja si canapelele argintii, de-o parte si de alta a ringului de dans, barul pe care se lafaie beri inspumate si, pentru cei mai mofturosi, cocktailuri cu fructe exotice infipte in stegulete. In fata e scena, cu cateva reflectoare atintite spre arsenalul de concert: tobe, cinele, fus, doua chitare, microfoane, stative, un bas si cateva kilograme de cabluri serpuind de la una la alta, pulsand de decibeli, ca niste intestine electrice. Vorbeam ceva mai sus de conacele englezesti? Atunci mai adaugati la decor si niste sfesnice inalte, asezate pe un singur picior, din care se deschid, ca intr-o inflorescenta, cate zece lumanari, care cu aura lor palpaitoare prefac intunericul intr-un joc de-a v-ati ascunselea de lumini si umbre.

...si figuratia

E cert, nu sunteti la Berlin, dar putin v-ar mai lipsi sa va simtiti exact ca pe malul Tamisei, in londonezul cartier Soho, care incepe sa freamate de viata de-abia seara, cand luminile se aprind peste oras, colorand ceata aceea nordica in galben si caramiziu. Un public tanar si nonconformist, purtandu-si hainele, de ultima moda englezeasca, cu nonsalanta cu care asortezi fusta de dantela cu baschetii de panza, ca o declaratie fatisa de revolta, un atac discret impotriva unei lumi burgheze si gaunoase. Cravata pusa peste tricou, sacoul negru purtat cu tenisi, cerceii cu perle la maiou sifonat - o moda unde fardurile imita mai degraba cearcanele decat glamul de la Hollywood, si unde exuberanta, chiar cand exista, e pigmentata neaparat cu putin spleen britanic, cu melancolia si tristetea neajunsului de-a trai.

Intra in scena personajele

Robert "Lama" Enache (voce si chitara), Matei Teposu (chitara), Alexandru Miu (bas) si Paul Ballo (tobe) au aparut pe scena, cu un look nou, de dandy neglijent, creat de atelierul de moda "Zasha": sacou negru, bretele peste camasa alba, scrobita, dar suflecata la maneci, sau pantaloni la dunga, asortati cu vesta gri la doi nasturi, scaldate insa toate de culorile tari, electrice, aruncate de reflectoare.Au inceput prima piesa fara introduceri inutile si si-au condus show-ul cu calm si bun simt, fara excese si dramatism desantat. Doar cu multa traire, cu un tumult abia banuit in explozia solo-urilor de chitara, in raguseala vocii si in ritmul percutant de toba si bas. O muzica britanica, in cea mai intima fibra a ei, vibrand insa si de fosnitoarea melancolie a blues-ului. O "visatorie" de un lirism contagios, sparta la intervale de explozii energice de ritm si de sonoritati taioase de chitara electrica. Seara, inceputa de altfel de Sophisticated Lemons, trupa invitata sa cante in deschidere, s-a incheiat cu bis si aplauze vehemente si a lasat publicul prezent pe mana unui DJ, care a mixat muzica electro pana dimineata, pentru iubitorii de dans. Cat despre discul pe care l-au lansat, piesele care se regasesc pe el dovedesc ca, desi unii din membrii acestei formatii nu-s chiar noi in peisajul muzical romanesc, facand parte si din istoria trupelor Firma, Kumm sau The Amsterdams, prospetimea muzicii compuse in aceasta noua formula creeaza dubii. O fi vorba de muzica romaneasca pe malul Tamisei sau, mai degraba, de sonoritati britanice pe malul binecunoscutei Dambovite?

Un pic de dialog
MATEI TEPOSU, chitarist

- De ce un album in limba engleza si de ce un disc scos tocmai in Anglia?

- Cantam in limba engleza pentru ca ne raportam la un context muzical international, dar si pentru ca am crescut cu limba asta si toata muzica pe care am ascultat-o e in engleza. Cantand in limba romana sau in alta limba de circulatie restransa, iti limitezi din start audienta. Nu se stie niciodata in ce colt al lumii ar putea fi ascultata si gustata muzica ta. Globalizarea se simte azi si in arta. Drept dovada, pe baza unei inregistrari demo, am semnat contract cu casa de discuri britanica "LockJaw Records", EP-ul nostru de debut "Just a Band" fiind prezent acum pe piata din Anglia.

- Exista suficienti ascultatori in Romania? Nu e un neajuns faptul ca nu cantati in romana?

- Nu cred in nici un caz ca versurile in engleza reprezinta o problema pentru ascultatorii romani. Iubitorii acestui gen de muzica sunt in majoritate tineri si vorbitori ai limbii engleze. Intamplarea face insa ca in momentul de fata sa avem o expunere mult mai mare pe piata din Marea Britanie, unde am fost recenzati in majoritatea revistelor de muzica si pe blogurile de specialitate. Albumul a fost pus acolo in vanzare atat in magazine, cat si pe internet. Dar acolo industria este mult, mult mai dezvoltata si mai marcata de bun simt.

- Promovati in Anglia, dar prea putin cunoscuti acasa. Cum se explica acest paradox?

- Nu e un mister pentru nimeni ca industria de muzica de la noi se desfasoara la nivel de business imobiliar. Mai departe, nici presa nu face pasi seriosi in aceasta directie. Orice piata muzicala de valoare are o critica sanatoasa din partea presei de specialitate. Or, la noi, segmentul acesta e inexistent. In Romania, ne promovam singuri. Cat despre ascultatori, din fericire, avem destui "cunoscatori". Cine vrea sa asculte muzica buna cauta singur, nu o asteapta de la televizor sau de la radio.

- Si, totusi, unde puteti fi ascultati, vazuti?

- EP-ul nostru de debut,"Just a Band", tocmai a intrat in vanzare. De acum incolo, il vom vinde si la concertele noastre, care sunt mediatizate. Punem la cale un turneu prin tara, unde publicul s-a dovedit de fiecare data foarte primitor. La Cluj, de exemplu, a fost incendiar. In rest, suntem de gasit pe internet, pe myspace.com.