Iubirea intre zero si infinit

Toamna e anotimpul marilor intrebari. Melancolia naturii se muta si in noi si scoate la suprafata suspine uitate. Iubiri pierdute, iubiri intrate in agonie, iubiri pe care le asteptam in zadar. Oare de ce unii oameni stiu sa tina dragostea in brate, iar altii nu? De ce daca tanjim dupa ea, o pierdem asa de usor cand ne intra in casa? Invatam atatea lectii in viata, dar la iubire ramanem, mereu, repetenti. Fata Morgana a sentimentelor noastre, o cautam mereu acolo unde nu e. Exista vreo rezolvare? O stiinta de a pastra dragostea? In numarul de fata al revistei am pus intrebarea aceasta unui specialist psiholog. In numerele viitoare asteptam, insa, opinia dvs., indiferent daca sunteti invingatori sau invinsi in materie de iubire

La inceput suntem in al noualea cer. Apoi vine ziua fatala, cand cu matura in mana, incercam sa adunam cioburile fostei iubiri. O gramada de cioburi sentimentale. Practic, aproape fiecare dintre noi cunoaste senzatia aceea cumplita, cand o relatie armonioasa se transforma intr-o adversitate incrancenata. Cam jumatate din cuplurile de oameni casatoriti schioapata, spun psihologii. La care se mai adauga un numar ingrijorator de mare de parteneri total nefericiti sau casatoriti doar pe hartie. Cu toate astea, exista si oameni ale caror iubiri par sa nu fie atinse de toamna si de rugina. Stiinta, sau pur si simplu noroc?
Raspunsul la intrebare ni-l da o specialista in probleme de cuplu, dr. psiholog Andreea Iota din Iasi.

"Nimeni nu e raspunzator de fericirea ta"

- Cu totii visam la marea iubire vesnica. De ce functioneaza ea asa de rar?

- Pentru ca barbatul si femeia sunt fundamental diferiti. Cand simte ca isi tine partenerul in mana, prin manipulari emotionale si sexuale, femeia isi spune: "Scot eu tot ce nu-mi place din el". In vreme ce barbatul crede exact contrariul: ca relatia in care se afla, fie ea cat de pasionala, nu-i va schimba prin nimic libertatea si tabieturile. Samanta razboiului e pusa in brazda chiar de la inceput. Toata lumea vrea sa schimbe pe toata lumea. La aceste asteptari complet diferite se mai adauga si ideea stupida a iubirii romantice.

- De ce stupida? Dauneaza romantismul dragostei?

- Da. Ni s-a tot bagat in cap ca fluturii din stomac trebuie sa fie acolo permanent. Ca doar asa putem vorbi de dragoste adevarata. Femeile sunt deosebit de sensibile la acest basm si se lamenteaza de indata ce nu mai simt bataile de aripi ale emotiei. "Iubitule, trebuie sa vorbim despre relatia noastra!", soptesc, cu lacrimi in ochi, in vreme ce el fuge de aceasta scotocire a intimitatii, cat poate de repede: la televizor, la birou, la o bere cu prietenii.

- Si ce-nseamna dragoste adevarata, daca nu fluturii din stomac?

- In primul rand: a iubi este ceva activ! Il accepti si-l apreciezi pe celalalt, asa cum e el in realitate, nu cum ti-ar placea sa fie. In al doilea rand: daca ceea ce apreciezi la partener este mai mult decat ceea ce te deranjeaza, este in regula. Ideea ca totul ar trebui sa fie armonios si perfect suta la suta este un mit. De altfel, ar fi ingrozitor de plicticos sa traiesti alaturi de propria-ti clona umana. Si in al treilea rand: nu trebuie sa-l faci raspunzator pe partener pentru fericirea ta. Fiecare raspunde pentru propria-i multumire, are nevoie de hobby-uri, de prieteni si de activitati care-l implinesc individual. Ceea ce nu exclude, desigur, viata in doi. Ba chiar o intareste.

"Atentie la spalatul pe dinti"

- Se spune ca viata de zi cu zi este ucigasul nr. 1 al iubirii. Ce se poate face impotriva lui?

- Cea mai buna solutie e prezenta. Multe casnicii seamana cu spalatul pe dinti. Te freci temeinic cu periuta, dar mintea iti calatoreste in alta parte. In dragoste nu merge asa. Trebuie sa fii permanent concentrat si atent la omul de langa tine. Sa-l privesti cu drag si emotie, ca in ziua cand te-ai indragostit de el, sa-l asculti cu rabdare si sa-i incurajezi marturiile, sa-l lauzi pentru cum arata si pentru ce face, sa-l mangai, sa-l atingi, sa-ti manifesti deschis atractia fizica pentru el. Pare greu, dar este extrem de usor. Cu o conditie: sa excluzi formalismul, conventia. Multe cupluri nici macar nu se mai cunosc, traiesc paralel, fiecare singur in propria lui lume. Repet: partenerul trebuie privit cu atentie in fiecare zi, laudandu-i partile bune. In relatia de cuplu, exista mult prea putine cuvinte de lauda. Tot ce functioneaza este considerat a fi normal, firesc. Nu se vorbeste decat despre probleme casnice sau despre copii. Si doar atunci cand unuia dintre parteneri nu-i convine ceva.

- Femeile sunt dispuse sa vorbeasca despre orice, dar barbatii nu le asculta.

- Imi pare rau sa o spun, dar majoritatea femeilor trancanesc, nu vorbesc. Vorbitul in doi presupune un continut, o comunicare. Barbatul este un ascultator desavarsit, daca sotia lui stie sa-i retina atentia. Iar asta nu presupune cine stie ce inteligenta, ci mai degraba emotie. Sinceritate si participare la ce spui. Iar daca mai urmeaza si-o lauda cateodata, partida e castigata. Barbatii nu suporta cicalelile, le lasa sa intre pe-o ureche si sa iasa pe cealalta. Este un semn de autoaparare. Sentimentul propriei sale valori este pus la indoiala. Dar: din punct de vedere al tehnicii relatiei, barbatii sunt mult mai putin pretentiosi decat femeile. Cateva vorbe bune - dar putine -, o bere rece la televizor si dragoste regulata este tot ce le trebuie pentru a se simti in al noualea cer. De fapt, sunt destul de usor de "intretinut". Si exact aici este problema.

- De ce?

- Femeile sunt animale sociale. Au nevoie de cateva ori pe zi ca sotii sa le acorde atentie, vor sa discute cu ei despre evenimentele de peste zi, asa cum ar face-o cu prietenele, si vor sa vorbeasca detaliat despre sentimente. Daca la intrebarea "Ma mai iubesti?" barbatul raspunde simplu cu "da", dragostea va iesi din program cel putin cateva zile. El accepta refuzul, ridicand din umeri, fara sa-i treaca prin cap ca ea se simte neiubita. Iar daca "acalmia" din pat ajunge sa dureze mai mult, eventual cateva luni, devine si barbatul nelinistit. Dar de cele mai multe ori, el nu se gandeste la el sau la relatie, ci la posibilitatea de a-si satisface dorinta in alta parte.

- Se spune ca sexul devine mai putin important in cazul relatiilor de lunga durata.

- Prostii. Sexul pasional si dragostea durabila nu se exclud. Dimpotriva: cu cat sunt mai intimi partenerii, cu-atat mai mare este ardoarea in pat.

- Dar daca lipseste dorinta?

- O femeie nu trebuie intotdeauna sa aiba o dorinta nemaipomenita, pentru a se lasa imbratisata. Poate s-o faca uneori, pur si simplu, de dragul lui. Sexul poate fi o servitute sentimentala fata de sot. Nu toata lumea simte dorinta permanent, dar acolo unde exista iubire, bucuria imbratisarii egaleaza toate fanteziile sexuale. Femeile au o fantezie extraordinar de bogata si sunt niste actrite desavarsite. Ele pot mima punctul culminant si este bine asa. Pe de alta parte, tactica vampei emancipate nu este deloc recomandabila: daca femeia se napusteste seara de seara asupra barbatului, gafaind de dorinta, el isi pierde rapid vlaga si elanul. Barbatii vor sa vaneze!

- Suna de parca numai femeile ar fi raspunzatoare pentru reusita unei relatii...

- Nu, dar femeile sunt mai inteligente emotional. Le vine mai usor sa ocoleasca - prin trucuri rafinate - obstacolele casniciei. Suna demodat, dar practica indelungata de consiliere m-a invatat ce functioneaza si ce nu. Domnii au insa si ei, fireste, cate ceva de invatat, in materie de dragoste.

- De exemplu?

- Barbatii devin foarte usor nesiguri pe ei, daca femeile devin prea independente sau daca au mai mult succes profesional si social decat ei. Ceea ce se intampla astazi cu suficient de multe femei. In acest caz, majoritatea barbatilor reactioneaza cu o agresivitate directa sau mascata: le pun in situatii penibile, flirteaza cu altele - de obicei mai tinere si inferioare lor, isi sustin din ce in ce mai insistent dorinta de libertate. Asemenea barbati ar fi mai bine sa-si dezvolte sentimentul propriei valori, decat sa se simta puternici, doar in preajma unor femei slabe.

- Care este reteta dvs. pentru o relatie buna?

- Partenerii sa se concentreze mereu asupra partilor convenabile ale celuilalt si sa-i treaca - afectuosi - cu vederea defectele, mici sau mari. Daca a functionat in faza de inceput a iubirii intense, va functiona si dupa 50 de ani.