Pe Varujan Vosganian il cunoasteti desigur ca om politic energic, unul dintre putinii de la noi capabili de un discurs liber coerent si corect gramatical. Fostul ministru de Finante din guvernul Tariceanu nu are insa numai darul vorbitului ci si al scrisului. Inainte de a deveni persoana publica, mult mediatizata tocmai pentru talentul retoric, si a ocupa functii de varf in profesia lui de baza, cea de economist, eu l-am cunoscut ca tanar poet si prozator. Frecventa mediile literare si, poate nu stiti, a publicat trei volume de poeme si unul de nuvele - toate onorabile, recunoscute ca atare de critici (pentru cel de proza a primit Premiul Asociatiei Scriitorilor din Bucuresti). Marea lui reusita ca scriitor a venit insa tocmai cand credeam ca solicitanta activitate politica si raspunderile functiilor l-au indepartat de literatura. La inceputul verii a publicat romanul exceptional pe care vi-l recomand azi si care e o revelatie atat prin subiectul neexplorat pana acum in literatura romana, cat si prin complexitatea constructiei narative. Lumea inedita careia ii da viata Varujan Vosganian cu o virtuozitate simfonica in "Cartea soaptelor" e una binecunoscuta lui din interior, cea a comunitatii armene de la noi, alcatuita din supravietuitori ai unui popor urgisit de cruzimile istoriei, decimat, imprastiat in diaspora, jefuit repetat de bunuri, dar care nu si-a pierdut identitatea, nici proverbiala putere creatoare care-i face pe armeni sa se remarce in orice profesie, de la negot si medicina, la stiinte si arte. "Cartea soaptelor" nu e o fictiune propriu-zisa, ci o impletire de istorii ale unor armeni cu existenta reala, care au marcat de mai aproape sau mai departe memoria naratorului prin intermediul caruia ajung la noi. Secvente autobiografice, in care Varujan isi evoca propria copilarie in comunitatile din Focsani si Craiova, cu prospetimea de perceptie a varstelor fragede, cu figurile tutelare ale bunicilor, Garabet Vosganian si Setrak Melichian, ale rudelor si prietenilor de familie, alterneaza cu fragmente documentate din arhive, pline si ele cu istorii fabuloase despre oameni ce au avut de suferit ingrozitor de pe urma masacrelor, razboaielor, dictaturilor si deportarilor din secolul XX. (In ciuda marturiilor si documentelor incontestabile, genocidul armenilor din 1915 nu e recunoscut oficial de Turcia nici azi.) Variind tonalitatile - de la nostalgia propriilor amintiri la obiectivitatea istoricului si de la lirismul care face sa vibreze contururile ca prin lentila lacrimei stapanite la arta de povestitor capabil sa reconstituie veridic scene dinaintea nasterii lui, Varujan Vosganian reinvie, intr-o forma libera, dar structurata, o drama colectiva, facandu-ne sa o intelegem, sa participam si emotional la suferinta acestor semeni. Asumandu-si datoria de Povestitor, depozitar al unei vaste materii faptice filtrate prin memoria subiectiva a unor oameni, care la randul lor au primit marturiile unor inaintasi, autorul "Cartii soaptelor" umple cu imaginatie de romancier golurile, da concretete senzoriala si atmosfera ramificatiilor geografice si temporale, mixeaza intr-un mod foarte personal istoria si legenda, particularul si generalul. Convingator artistic, extrem de impresionant si revelator al unor adevaruri istorice ocultate, romanul lui Varujan Vosganian are toate sansele sa devina un best-seller international.
Selectia "Formula AS"
Varujan Vosganian, "Cartea soaptelor", roman, Editura "Polirom" (tel. 0232/21.74.40), 528 pag.
Pe Varujan Vosganian il cunoasteti desigur ca om politic energic, unul dintre putinii de la noi capabili de un discurs liber coerent si corect gramatical. Fostul ministru de Finante din guvernul Tariceanu nu are insa numai darul vorbitului ci si al scrisului. Inainte de a deveni persoana publica, mult mediatizata tocmai pentru talentul retoric, si a ocupa functii de varf in profesia lui de baza, cea de economist, eu l-am cunoscut ca tanar poet si prozator. Frecventa mediile literare si, poate nu stiti, a publicat trei volume de poeme si unul de nuvele - toate onorabile, recunoscute ca atare de critici (pentru cel de proza a primit Premiul Asociatiei Scriitorilor din Bucuresti). Marea lui reusita ca scriitor a venit insa tocmai cand credeam ca solicitanta activitate politica si raspunderile functiilor l-au indepartat de literatura. La inceputul verii a publicat romanul exceptional pe care vi-l recomand azi si care e o revelatie atat prin subiectul neexplorat pana acum in literatura romana, cat si prin complexitatea constructiei narative. Lumea inedita careia ii da viata Varujan Vosganian cu o virtuozitate simfonica in "Cartea soaptelor" e una binecunoscuta lui din interior, cea a comunitatii armene de la noi, alcatuita din supravietuitori ai unui popor urgisit de cruzimile istoriei, decimat, imprastiat in diaspora, jefuit repetat de bunuri, dar care nu si-a pierdut identitatea, nici proverbiala putere creatoare care-i face pe armeni sa se remarce in orice profesie, de la negot si medicina, la stiinte si arte. "Cartea soaptelor" nu e o fictiune propriu-zisa, ci o impletire de istorii ale unor armeni cu existenta reala, care au marcat de mai aproape sau mai departe memoria naratorului prin intermediul caruia ajung la noi. Secvente autobiografice, in care Varujan isi evoca propria copilarie in comunitatile din Focsani si Craiova, cu prospetimea de perceptie a varstelor fragede, cu figurile tutelare ale bunicilor, Garabet Vosganian si Setrak Melichian, ale rudelor si prietenilor de familie, alterneaza cu fragmente documentate din arhive, pline si ele cu istorii fabuloase despre oameni ce au avut de suferit ingrozitor de pe urma masacrelor, razboaielor, dictaturilor si deportarilor din secolul XX. (In ciuda marturiilor si documentelor incontestabile, genocidul armenilor din 1915 nu e recunoscut oficial de Turcia nici azi.) Variind tonalitatile - de la nostalgia propriilor amintiri la obiectivitatea istoricului si de la lirismul care face sa vibreze contururile ca prin lentila lacrimei stapanite la arta de povestitor capabil sa reconstituie veridic scene dinaintea nasterii lui, Varujan Vosganian reinvie, intr-o forma libera, dar structurata, o drama colectiva, facandu-ne sa o intelegem, sa participam si emotional la suferinta acestor semeni. Asumandu-si datoria de Povestitor, depozitar al unei vaste materii faptice filtrate prin memoria subiectiva a unor oameni, care la randul lor au primit marturiile unor inaintasi, autorul "Cartii soaptelor" umple cu imaginatie de romancier golurile, da concretete senzoriala si atmosfera ramificatiilor geografice si temporale, mixeaza intr-un mod foarte personal istoria si legenda, particularul si generalul. Convingator artistic, extrem de impresionant si revelator al unor adevaruri istorice ocultate, romanul lui Varujan Vosganian are toate sansele sa devina un best-seller international.
Pe Varujan Vosganian il cunoasteti desigur ca om politic energic, unul dintre putinii de la noi capabili de un discurs liber coerent si corect gramatical. Fostul ministru de Finante din guvernul Tariceanu nu are insa numai darul vorbitului ci si al scrisului. Inainte de a deveni persoana publica, mult mediatizata tocmai pentru talentul retoric, si a ocupa functii de varf in profesia lui de baza, cea de economist, eu l-am cunoscut ca tanar poet si prozator. Frecventa mediile literare si, poate nu stiti, a publicat trei volume de poeme si unul de nuvele - toate onorabile, recunoscute ca atare de critici (pentru cel de proza a primit Premiul Asociatiei Scriitorilor din Bucuresti). Marea lui reusita ca scriitor a venit insa tocmai cand credeam ca solicitanta activitate politica si raspunderile functiilor l-au indepartat de literatura. La inceputul verii a publicat romanul exceptional pe care vi-l recomand azi si care e o revelatie atat prin subiectul neexplorat pana acum in literatura romana, cat si prin complexitatea constructiei narative. Lumea inedita careia ii da viata Varujan Vosganian cu o virtuozitate simfonica in "Cartea soaptelor" e una binecunoscuta lui din interior, cea a comunitatii armene de la noi, alcatuita din supravietuitori ai unui popor urgisit de cruzimile istoriei, decimat, imprastiat in diaspora, jefuit repetat de bunuri, dar care nu si-a pierdut identitatea, nici proverbiala putere creatoare care-i face pe armeni sa se remarce in orice profesie, de la negot si medicina, la stiinte si arte. "Cartea soaptelor" nu e o fictiune propriu-zisa, ci o impletire de istorii ale unor armeni cu existenta reala, care au marcat de mai aproape sau mai departe memoria naratorului prin intermediul caruia ajung la noi. Secvente autobiografice, in care Varujan isi evoca propria copilarie in comunitatile din Focsani si Craiova, cu prospetimea de perceptie a varstelor fragede, cu figurile tutelare ale bunicilor, Garabet Vosganian si Setrak Melichian, ale rudelor si prietenilor de familie, alterneaza cu fragmente documentate din arhive, pline si ele cu istorii fabuloase despre oameni ce au avut de suferit ingrozitor de pe urma masacrelor, razboaielor, dictaturilor si deportarilor din secolul XX. (In ciuda marturiilor si documentelor incontestabile, genocidul armenilor din 1915 nu e recunoscut oficial de Turcia nici azi.) Variind tonalitatile - de la nostalgia propriilor amintiri la obiectivitatea istoricului si de la lirismul care face sa vibreze contururile ca prin lentila lacrimei stapanite la arta de povestitor capabil sa reconstituie veridic scene dinaintea nasterii lui, Varujan Vosganian reinvie, intr-o forma libera, dar structurata, o drama colectiva, facandu-ne sa o intelegem, sa participam si emotional la suferinta acestor semeni. Asumandu-si datoria de Povestitor, depozitar al unei vaste materii faptice filtrate prin memoria subiectiva a unor oameni, care la randul lor au primit marturiile unor inaintasi, autorul "Cartii soaptelor" umple cu imaginatie de romancier golurile, da concretete senzoriala si atmosfera ramificatiilor geografice si temporale, mixeaza intr-un mod foarte personal istoria si legenda, particularul si generalul. Convingator artistic, extrem de impresionant si revelator al unor adevaruri istorice ocultate, romanul lui Varujan Vosganian are toate sansele sa devina un best-seller international.
Alte articole din acest numar
- Dan Stanca - "Daca as fi cu adevarat credincios, in mine nu ar fi vraiste"
- Manastirea Rohiita
- Anastacia - "Vocea mea se simte mai bine acum. Mi-am gasit pacea interioara"