De pilda, in cazul inundatiilor care au lovit Romania acum cativa ani. Cine ar fi crezut ca inundatiile vor fi mana cereasca pentru cineva, nu spun cine, persoana importanta? Fusesera rase de pe fata pamantului mii de case, schimband harta tarii. Zeci de mii de oameni au dormit in corturi sau prin vecini. Avutul lor de-o viata s-a dus pe apa Sambetei sau mai precis a afluentilor acesteia. S-a discutat mult pe marginea apelor despre responsabilitati, culpe si compensatii. S-a spus ca de vina sunt joagarele ilegale plasate pe marginea apelor, cei care fura cu vagonul balast din albia raurilor sau cei care au defrisat mii de hectare de padure peste noapte. S-a mai spus ca este necesara o investitie de multe miliarde de euro pentru a sistematiza bazinul hidrografic al Romaniei si pentru a regulariza cursul unor rauri turbulente, care si-au facut obiceiul sa dea navala rupand totul in cale.
O sa intrebati unde este fericirea in toate astea? Aflam acum, la patru ani dupa ce s-a consumat catastrofa, ca sutele de milioane de euro cheltuite pentru a astupa gaurile lasate in urma de torenti si ploi au intrat in cateva buzunare. Si, ca de obicei, tot fara licitatie, prin atribuire directa. In felul acesta, cateva firme obscure, cu sediu de apartament si afaceri pe potriva, au reusit sa puna mana pe gaina cu oua de aur, fondul de urgenta pentru reconstructie si reabilitare. Dupa cum spun cei care au cautat urmele acestor investitii, e greu de spus unde s-au dus banii. In principal, se spune, au fost investiti in repararea digurilor si peticirea drumurilor distruse de viituri. Toate acestea au fost facute din ochi, fara proiecte tehnice si fara a fi urmat vreun plan regional sau, de ce nu, national de aparare impotriva dezastrelor. Firmele cu pricina s-au multumit sa carpeasca vechi baraje si sa mai traga un strat de asfalt pe drumurile ceausiste. Carcotasii spun ca banii cu pricina au fost risipiti pompieristic si ineficient. Asa cum s-a spus si despre programul cornul si laptele, ca ar fi bagat bani in buzunarul unor firme de partid care au tot prosperat pe seama unui program social altminteri foarte generos.
Experienta anilor de furturi umanitare din casele de batrani, orfelinate, programe educationale sau planuri de investitii in cercetare ne face sa privim cu neincredere orice cheltuiala facuta spre binele comunitatii si sa ne intrebam cine oare o mai vrea sa profite de durerea sau necazul oamenilor si in folosul cui? O mare masa umana formata din asistatii statului, si Romania e campioana la asta, adica pensionari, copii, someri, persoane cu dizabilitati si, de la o vreme, tot mai multi oameni activi ale caror salarii au scazut sub limita suportabilului, este folosita ca scut uman de un capitalism clientelar care, ca presa de scandal, se bucura cand da molima in pasarile de casa sau in porci, cand guvernul decide ca trebuie sa investeasca in milioane de doze de vaccin sau in dezinfectarea masinilor cu apa distilata. Oamenii sunt luati sub aripa ocrotitoare a vreunui minister sau firma cu staif si impinsi in fata, pe post de alibi perfect pentru deturnarea de fonduri si devalizarea bugetului. Peste tot, ca o duhoare care iti muta nasul din loc, ii descoperim pe aceiasi profitori, cu zambetele largi pe fata. Intr-o vreme s-a spus ca Romania a avut guverne care au pus focul si apoi au incercat sa se prezinte drept pompierii neamului. Romanii insisi au ajuns sa consume tragedii si catastrofe pe paine, la stiri si pe prima pagina a ziarelor. Ce s-ar face, oare, fara portia zilnica de dramatism? S-a dezvoltat, astfel, o industrie profitabila care ne livreaza, in propriul beneficiu, catastrofe sau le manipuleaza pe cele existente. Si te gandesti cu groaza, daca pe criza asta iti zambesc, cum ti-ar putea fi cand vor rade in hohote?
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
