Anticorupti pana in maduva oaselor

Dupa ce a zacut in arhivele birocratilor si a fost desfigurata de amendamentele parlamentarilor, Agentia Nationala de Integritate, organismul pus sa stea cu ochii pe conturile demnitarilor, a amendat in cele din urma un ministru pentru ca nu si-a depus declaratia de avere la timp.

Amenda e simbolica, ea pedepseste o intarziere de trei zile, dar vrea sa demonstreze ca ANI nu e nume de femeie obisnuita, ci de amazoana, arma mortala in lupta cu coruptia si nepasarea demnitarilor. Amenda i-a facut pe marii corupti sa pufneasca in ras, mai ales ca ministrul amendat este semianonim. Cu astfel de amenzi merita sa-ti ridici imperii financiare pe numele matusilor defuncte.
In ciuda gestului patetic, la peste doi ani de la infiintare, ANI pare o fata morgana vizibila doar pe cortina de fum ridicata de lupta teatrala a institutiilor cu coruptia. In acesti doi ani nu a existat zi in care sa nu se vorbeasca despre conflicte de interese sau despre averile uriase acumulate de fosti si actuali demnitari. Pana acum, s-a hranit doar cu dorinte, poze martiale, amenintari, discursuri vagi si talk-show-uri unde agita securea razboiului, ANI fiind des luata in ras si taxata de gura lumii drept una dintre iubirile oficiale ale presedintelui. Este cert ca micile miscari fizice facute pana acum de agentia cu pricina nu sunt luate de mai nimeni in serios si, cu toate ca se vor amenintatoare, mai toti demnitarii le considera doar niste frisoane de senilitate precoce sau ale unui psihic prea incarcat.
Istoria luptei cu coruptia este plina de copii imbatraniti prematur. Acum cativa ani, inainte de infiintarea agentiei, o alta organizatie publica o lista cu suspectii de serviciu, cei pe care justitia i-a amusinat de zor, fara a le gasi, insa, vreun cusur. Demnitarii cu pricina, plini de conturi in strainatate, ca Grivei de raie, au dat in judecata organizatia, cerand sa le fie reparata" onoarea. Organizatia cu pricina angajase detectivi, ceruse aprobari de la diverse banci, facuse investigatii mult mai profesioniste, cel putin in aparenta, decat cele ale Agentiei pentru integritate. Cand a publicat rezultatele cercetarilor, multe ziare au invocat impartialitatea, necesitatea de a se informa din trei surse independente, ma rog, reusind sa arunce in derizoriu cercetarile desi se apropiau alegerile, iar ancheta organizatiei stampilase buzunarele unor demnitari importanti cu bine cunoscuta eticheta "Aici sunt banii dumneavoastra". Totul s-a transformat in balamuc politic mirosind a praf de pusca si vitrion englezesc... Lupta romaneasca anticoruptie sluteste doar victime colaterale, uneori cate un pestisor pe care oricum l-ar fi inghitit pestii cei mari, alteori cate un trecator. De multe ori insesi agentiile si institutiile care ar trebui sa atace coruptia frontal ies pe covorul rosu sa anunte vreo victorie birocratica si se impiedica lamentabil. E cazul Parchetului general sau al Directiei Anticoruptie, care pretind ca spala ecologic grajdurile imputite ale politicii romanesti, cand, de fapt, matura probele, spaland dosare si creiere. Asa s-a intamplat si cu declaratiile de neapartenenta la securitate depuse la CNSAS, dovedite, in multe cazuri, a fi mincinoase, dar si cu juramantul de credinta depus in parlament sau la presedintie pe care multi politicieni il calca zilnic, atunci cand sunt prinsi cu rata-n gura. Problema numarul unu a demnitarilor nu este ca declara ceva, pentru ca ei declara ce vrei si ce nu vrei, zi de zi, ci faptul ca vine cineva sa le controleze declaratiile.
Chiar si presa, in rarele momente cand isi aminteste declaratiile facute de politicieni, este taxata drept iresponsabila, calomnioasa, corupta, cumparata cu bani murdari de adversarii politici. Pentru ca nimic nu le place politicienilor mai mult decat sa dea declaratii si nimic nu le displace mai mult decat sa li se aminteasca de ele.