Putem gresi atunci cand ne indragostim? Cel ales poate fi o persoana nepotrivita? Cat dureaza pana ce ne dam seama ca ne-am inselat? Si de ce se poate transforma o iubire profunda in antipatie sau chiar in ura?
La toate aceste intrebari si la altele raspunde d-na Celia Maria Fatia, psiholog, specialist in terapia de cuplu.
"Lipsa dialogului duce la instrainare"
Traim intr-o epoca in care oamenii par sa aiba timp de orice in afara de dragoste. Credeti, totusi, ca exista iubire eterna?
Da, dar ea arata cu totul altfel decat cliseul pe care-l cunoastem cu totii astazi. Noi vrem sa primim cadou aceasta fericire fara limite, dar dragostea nu-i cade nimanui in poala. O relatie adevarata de dragoste cere timp si angajament serios din partea ambilor parteneri.
Acesta este motivul pentru care esueaza, astazi, asa de multe cupluri?
Cauzele caderii din al saptelea cer in iadul de pe pamant sunt multiple. Cea mai importanta din ele consta in aceea ca partenerii nu pot raspunde asteptarilor pe care le presupune o relatie viabila. Nu au timp. Atentia lor principala e indreptata in alta parte. In ziua de azi, prioritatea absoluta o reprezinta cariera. Existenta materiala. Barbatul si femeia se straduiesc sa functioneze bine profesional, sa promoveze cat mai sus la locul de munca, sa dezvolte afaceri proprii, sa dezvolte relatii sociale avantajoase, sa se cultive fizic, pentru a fi si ca infatisare la inaltimea aspiratiilor marete. Stresul si oboseala produse permanent de aceste solicitari se "colecteaza" in relatia de cuplu, in care apar instrainarea, lipsa dialogului intim si, mai ales, disparitia afectiunii, pe care fiecare o asteapta de la celalalt, dar nu este capabil sa o dea el insusi. Asta este marea problema, ca nici unul, nici celalalt nu au timpul si forta necesare sa mai ofere ceva, dar asteapta, totusi, de la partener dragoste neconditionata, ceea ce produce, evident, frustrare.
Asteptarile noastre fata de dragoste sunt prea mari?
Nu prea mari, dar gresite. Pe de-o parte, ne dorim o armonie totala, marea iubire din filme, dar pe de alta parte, ne este frica sa ne manifestam si sa ingaduim sentimente prea profunde, de teama sa nu ne pierdem independenta. Nimeni nu mai vrea sa suporte si sa imparta cu partenerul durerea, neputinta, deceptia si nesiguranta. Dar aceste sentimente sunt parte integranta a unei relatii. O cimenteaza la fel de tare ca si bucuriile. De aceea, cand relatia ameninta sa devina prea intima, prea emotionala sau prea dureroasa, fugim, pur si simplu. Majoritatea mariajelor de azi sunt mai degraba bazate pe prietenie, mici cooperative in care fiecare isi vede de treaba lui.
"Iubirea trebuie sa treaca intai prin suflet"
Si totusi, se spune ca dragostea orbeste.
Orbeste ratiunea, dar ne deschide sufletul. Iubirea trebuie sa treaca prin el mai intai, si-apoi prin cap. In primele minute, indragostitii afla tot unul despre celalalt: trecutul, amintirile marcante din copilarie, toate relatiile traite pana acum, spaimele, vulnerabilitatile, punctele forte si slabiciunile, proiectele de viitor si visele.
Dar nu putem cunoaste si iubi un om in doar cateva secunde...
Inseamna ca in toate cuplurile ar trebui sa existe armonie...
Completarea perfecta nu inseamna liniste, bucurie, deserturi copioase. Ci sansa deosebita de a ne dezvolta optim, alaturi de omul acela deosebit, care are propria lui personalitate. Sa trecem impreuna peste ranile mai vechi, peste sentimentele de vinovatie si peste temerile de tot felul. Pentru a ne putea elibera intregul potential. Dar pentru ca aceste procese sunt adeseori dificile si dureroase, intelegerea si atractia reciproca trebuie sa fie extrem de puternice. Doar in aceasta situatie este posibil ca doi oameni sa se bizuie atat de intens unul pe celalalt si sa se abandoneze reciproc.
"Stropiti floarea! N-o lasati sa se vestejeasca"
In momentul recunoasterii reciproce, noi nu vedem doar potentialul partenerului, ci si potentialul nostru si potentialul relatiei comune. Si ne dam seama intr-o clipa, care pare o vesnicie cat de minunat ar putea fi el, dar si noi, in viata in doi. Aceasta imagine ideala, dublata de iubirea neconditionata si de acceptare este germenul unui parteneriat viitor. Contine toate potentialele care se pot dezvolta, treptat-treptat, in viata comuna. In prima faza, in care nu ne putem striga suficient fericirea, samanta se afla in pamant. Ulterior, ea prinde radacini, formand o baza puternica pentru relatia de cuplu. Mai tarziu, ambii parteneri vor trebui sa aiba grija ca aceasta planta sa se dezvolte. Caci fara atentie si ingrijire, dragostea se vestejeste si in cel mai rau caz moare.
Cum trebuie ingrijita o relatie?
Cel mai important lucru este comunicarea permanenta. Trebuie sa ne spunem iar si iar ce ne preocupa, cum ne simtim, cum vedem si cum traim relatia noastra. In mod fals, multi cred ca intr-o relatie, sentimentele raman ca la inceput, la fel de proaspete, de fierbinti. Eroare! Sentimentele sunt legate de felul in care ne dezvoltam fiecare in parte, de felul in care ne maturizam. Jarul iubirii trebuie intretinut. Pentru asta e nevoie sa vorbesti despre dragoste.
Majoritatea femeilor vorbesc mult, in vreme ce barbatii prefera sa taca...
In general, femeile sunt mai comunicative, dar aceasta nu inseamna ca ele le comunica partenerilor ceea ce trebuie. In majoritatea cazurilor, ele se plang, isi acuza convivii ca nu mai sunt ca altadata, ca au devenit indiferenti. Barbatilor le e groaza sa fie acuzati, sa le fie pusa la indoiala perfectiunea erotica sau afectiva. Fac urechea surda si se gandesc la ale lor. Dialogurile despre viata in cuplu trebuie purtate la "masa verde", sub forma de tratative, in care problemele dureroase sa fie discutate pe fata, relaxat, cu bunavointa de-a ajunge la o concluzie. Tonul justitiar sporeste incrancenarea si nemultumirea existente deja. Barbatii, mai ales, sunt obisnuiti sa vorbeasca doar despre lucruri concrete, despre fapte imediate si le vine greu sa-si exprime sentimentele, indoielile si dorintele. Dar pot sa invete sa o faca, daca descopera ca partenerele lor nu ii acuza cand isi declara deschis toate contradictiile interioare.
"In dragoste, tacerea nu e de aur"
Cum pot fi depasite crizele?
Vorbind si ascultandu-l pe celalalt. Cel putin 60 de minute pe saptamana. Problemele nu se rezolva intr-un singur dialog. Ambii parteneri trebuie sa invete sa se re-perceapa reciproc, sa redevina curiosi cum traieste, gandeste si simte celalalt dar fara aprecieri negative si invective. Si pentru ca multi au uitat cum s-o faca, in unele tari europene se organizeaza seminarii in acest sens.
Oare sunt numeroase cuplurile care trebuie sa reinvete comunicarea?
Da. Conform ultimelor statistici, un cuplu tanar (30-40 de ani) vorbeste in medie mai putin de 5 minute pe zi. (In schimb, barbatii se uita la televizor sau stau la computer cam 5 ore zilnic.) Si atunci, doar pentru a-si comunica lucruri concrete. Multi cunosc mai bine vedetele de televiziune decat pe propria lor partenera.
In multe cupluri, unul din parteneri triseaza. A cui este vina?
De obicei, a ambilor parteneri. Cel care face pasul gresit traieste deplin ceea ce ar dori sa faca impreuna cu partenerul sau. De exemplu: sa-si daruiasca mai multa afectiune, activitati comune de interes real, mai multa participare, dragoste mai intensa, mai putin conventionala. Daca cei doi devin constienti ca raspunderea pentru drumul gresit pe care a apucat-o relatia lor le apartine in mod egal, infidelitatea poate aduce impulsuri fructuoase in respectiva relatie.
O cantitate mica de gelozie este absolut normala, face parte din toate relatiile de dragoste. Cu asta trebuie sa ne obisnuim. Dar trebuie sa luptam, in schimb, impotriva geloziei extreme, fie ea intemeiata sau nu.
Credeti ca orice relatie poate fi salvata?
Teoretic, da. Dar numai daca ambii parteneri sunt dispusi sa se preocupe mai intens de ei insisi si de relatia lor. Nu este simplu, dar merita. Pentru ca partenerii care se despart raman adeseori legati unul de celalalt ca intr-un razboi al rozelor. Sau recreeaza in viitoarea relatie aceeasi drama.
"Pardon! Ne cunoastem de undeva?"
Expertii sustin ca marea dragoste moare dupa 5-6 ani. Un fenomen biologic caruia nu i ne putem opune. Este adevarat?
Adevarat este ca dupa 4-5 ani dragostea spontana cedeaza. Atractia aceea initiala care ne face sa simtim ca zburam. Si daca partenerii nu vorbesc deschis despre aceasta problema, vietile lor incep sa se desparta. Si apare senzatia ca te trezesti dimineata langa un strain, desi in realitate este partenerul pe care l-ai iubit si l-ai dorit candva. Nu-l mai recunosti, pentru ca nu-ti mai dai osteneala sa-l privesti cu-adevarat, sa-l intelegi, sa-l accepti.
Nu este normal ca dupa un numar de ani, relatia sa nu mai functioneze, sa devina plictisitoare?
Nu este normal! Sexul nu este o problema de varsta sau de durata a unui cuplu, ci expresia insufletirii, a bucuriei de a trai alaturi de cel iubit. Erotismul si placerea sunt sufocate de grijile zilnice, care devin prioritare, de solicitarile profesionale in exces, de lipsa de comunicare si de teama. Alarma suna cand relatia sexuala incepe sa scartaie. Atunci este timpul ca partenerii sa vorbeasca. Sa se destainuie unul celuilalt, sa-si spuna deschis cum si-ar dori sa faca dragoste sau sa fie mangaiati. Fireste, este destul de greu sa te deschizi astfel, devii nesigur, vulnerabil. Dar acceptarea vulnerabilitatii, a sentimentelor contradictorii, creeaza din nou intimitatea si dragostea mult dorita.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
