Fara ascunzisuri si fara reticente, campania s-a transformat intr-o lupta intre candidatii la Presedintia Romaniei. Alegerile prezidentiale din toamna au monopolizat atentia partidelor transformand scrutinul european din 7 iunie intr-un fel de test al popularitatii acestor, deja anuntati, prezidentiabili. Politicile europene in contextul crizei economice, calitatea celor selectionati pe "liste", capacitatea lor de a sustine scoaterea tarii din raza de actiune a clauzelor de salvgardare nu mai conteaza. Cum vor apara Romania de impunerea unor standarde ale UE, greu de aplicat pe moment, demagogi ca C. V. Tudor, primitivi ca G. Becali, naivi precum EBA, "frumuseti tacute" ca Adina Valean sau Rovana Plumb? Cum, si in ce limba, va raspunde - de exemplu - G. Becali la cererile de blocare a accesului la fondurile europene pe care Romania le poate primi doar cu proiecte bine si corect concepute? Va raspunde prezumtivul europarlamentar cu obisnuitul sau "pac-pac-pac", sau va anunta ca s-a sfatuit cu Dumnezeu? Ce va face C. V. Tudor in fata unor decizii tehnice de finete, in care sensul fiecarui termen conteaza? Se va inflama si va da citate din Herodot, Napoleon si... Petrache Lupu? Va vorbi de "tarisoara" fara sa realizeze ca, sa zicem, cutare articol dintr-o decizie comunitara are, in ciuda aparentelor, efecte benefice pe termen lung?
Adevarul este ca, absorbite de perspectiva "prezidentialelor", partidele au dat putina atentie listelor cu eurocandidati pe care le-au propus. Putin importante pentru liderii lor, intocmirea acestor liste a devenit un prilej pentru rasplatirea favoritilor, a intimilor, a rudelor ori sprijinitorilor perdanti la alegerile nationale sau locale, a celor ce trebuie "ascunsi" o vreme de atentia opiniei publice. Chiar si pentru cei mai multi dintre liderii partidelor romanesti, a fi europarlamentar nu e decat un prilej de a calatori in lume pe bani multi (de la UE). Doar UDMR a inteles exact ce inseamna a avea si a vota initiative legislative in Parlamentul Europei, desemnand pe lista proprie, in afara de nationalistul L. Tokes, formator de opinie in zonele locuite de minoritatea maghiara, juristi, economisti sau istorici. Europarlamentarii UDMR nu se vor duce la Bruxelles doar in plimbare, pentru cumparaturi sau, pur si simplu, odihna. Cum le vor tine piept cei cativa specialisti romani, rataciti in masa protejatilor impinsi pe liste de "baronii" diverselor partide? Vor putea oare T. Stolojan, M. Macovei, C. Preda, de la PD-L, A. Severin ori V. Bostinaru, de la PSD, R. Weber, de la PNL, si alti cativa, sa faca fata multitudinii de probleme pe care PE le va dezbate si concretiza in decizii comunitare cu aplicare obligatorie? Cine va suplini, ne intrebam, in grupul liberal, absenta unui economist de marca, precum D. Daianu, in analizarea directionarii conditionate a fondurilor sau in gasirea celor mai eficace masuri anticriza?
Adevarul este ca, orbite de pasiunile prezidentialiste, majoritatea partidelor din Romania nu au dat nici o importanta listelor europene. D-l Crin Antonescu, liderul liberalilor si candidatul acestora la Presedintie, a anuntat chiar direct ca alegerile din 7 iunie nu privesc Europa, ci Romania. Cu alte cuvinte, seful liberalilor a sugerat ca euroalegerile trebuie privite mai degraba drept un fel de sondaj national de opinie asupra prezidentiabililor, decat un moment semnificativ si responsabil al integrarii tarii in UE. Campania electorala pentru PE devine astfel un pretext pentru popularizarea "prezidentiabililor", pentru masurarea impactului lor la alegatori. Iar tema centrala nu mai este cea a legislatiei europene, a modului de aliniere la valorile tutelare ale Uniunii, ci combaterea d-lui Traian Basescu, presedintele in functiune, care - desi nu a fost inca desemnat candidat pentru toamna - are o popularitate remarcabila, justificand solicitarea unui nou mandat. Sub avalansa declaratiilor antibasesciene ale d-nilor M. Geoana, C. Antonescu, C. V. Tudor, R. Duda etc., miza reala a "europenelor" s-a pierdut, desi - in realitate - ea este extrem de importanta. Chiar si mediile de impact (in special cele aservite partidelor) au renuntat sa discute platformele europene propuse de partide, solutiile vizate de acestea in raport cu legislatia comunitara. Capacitatea unui prezidentiabil sau altul de a-l infrange pe Traian Basescu, de a aduna in turul secund al alegerilor din toamna cele mai multe voturi, a devenit locul comun al dezbaterilor televizate si al talk-show-urilor.
Minimalizarea "europenelor" va adauga inca o umbra pe imaginea si asa intunecata a Romaniei. Candidatii declarati isi joaca evident soarta prin aceasta inutila anticipare. Daca va castiga sau va pierde, M. Geoana va trebui sa plece din fruntea PSD-ului (sau sa accepte rolul de umil instrument in mainile "baronilor"), tot asa cum se va intampla cu d-l C. Antonescu. Daca va accede in PE, facand Romania de ras, cuplul comic C. V. Tudor - G. Becali se va destrama, reintorcandu-se la porcaiala reciproca dinainte, pentru ca amandoi se vor presedinte. Iar printul Duda isi va indeplini in continuare (pana in toamna) rolul diversionist de blocare a unui anume candidat. Presedintele in functiune, d-l Basescu, are meritul ca, cel putin pana acum, nu si-a anuntat candidatura, alimentand astfel o dezbatere fara nici o legatura cu importantele alegeri din 7 iunie. Calculul de politician matur, ca oponentii sai se vor eroda in atacuri sterile impotriva lui, poate fi dublat si de un real respect pentru momentul (monumentul) european.
Dezinteresul partidelor fata de "europene" (vizibil din alcatuirea listelor si alegerea temelor propagandistice) va duce la o crestere masiva a absenteismului in ziua votului. Pentru o tara si o comunitate dependende de Europa va fi insa o forma de autodesconsiderare.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
