Secretele centenarilor ABHAZII

- oamenii care traiesc peste 100 de ani

Abhazia este o regiune care se intinde pe partea de est a Marii Negre, in inima masivului Caucaz. Aproximativ 75% din teritoriu este compus din munti. Distanta mica care ii separa pe acestia de tarmul marii a dat nastere unui peisaj contrastant absolut magnific. Abhazia se bucura de un climat foarte bland si insorit, apropiat de cel mediteranean. Dar pamantul stancos este destul de greu de cultivat

Batranii tineri

Intre anii 1970 si 1980, poporul abhaz a fost obiectul mai multor studii. Doctorul Alexander Leaf, de la Universitatea Harvard, a fost primul care a atras atentia asupra acestui popor. El a constatat ca in Abhazia exista un numar impresionant de centenari. In cartea sa intitulata "Youth in old age" ("Tanar la batranete"), unde isi relateaza calatoriile si studiile asupra diferitelor "popoare care nu sufera de nici un fel de boli", el povesteste cum a intrebat cativa centenari abhazi care este secretul longevitatii lor. Un barbat in varsta de 108 ani i-a raspuns: "Nu am nici un dusman. In plus, nu citesc carti si nu imi fac nici un fel de griji". Un altul i-a spus doctorului ca avea 117 ani. Leaf l-a intrebat atunci in gluma de ce crede ca asa de putini americani ating varsta lui. Acesta i-a raspuns, razand: "Pentru ca citesc prea multe carti". O femeie in varsta de 109 ani a mai adaugat: "Ceilalti oameni nu traiesc asa de mult ca noi pentru ca au prea multe griji si pentru ca nu fac ceea ce le place".
Daca doctorul Leaf a fost impresionat de numarul mare de centenari din intreaga populatie abhaza (2,58%, in timp ce la vremea aceea nu erau decat 0,1% in Rusia si 0,4% in Statele Unite), el a fost si mai uimit de vitalitatea si energia acestor "batrani": "Nu pot sa va garantez o formula pentru a obtine o viata indelungata si o sanatate perfecta", a spus el, "dar pot sa va spun ce am aflat de la Markhti Targil, un barbat in varsta de 104 ani, care traia la Duripshi, in Abhazia. El mi-a povestit ca in fiecare dimineata, de cand era copil, cobora dealul pentru a face baie in apa inghetata a unui rau. Dupa ce termina si se imbraca, urca din nou dealul pentru a se intoarce acasa. Daca Markhti putea face drumul acela si la 104 ani, insemna ca era inca prea sanatos pentru a muri".

O speranta de viata extraordinara

Tot atunci, un antropolog polonez care locuia in Statele Unite, Sula Benet, a intreprins mai multe studii pe abhazi. Ea a fost pur si simplu fascinata de speranta duratei lor de viata. In cartea sa, "Abkhazians: The Long-Living People of the Caucasus" ("Abhazii: Centenarii din Caucaz"), ea a relatat: "Acum catva timp, in satul Tanush, din Republica Sovietica Abhaza, am ridicat paharul pentru a saluta un barbat care nu parea sa aiba mai mult de 70 de ani: "Va doresc sa traiti la fel de mult ca si Moise" (120 de ani), i-am spus. S-a suparat putin pe mine... Avea 119 ani".
Intre anii 1970 si 1980, au fost intreprinse mai multe studii asupra subiectilor abhazi, pentru a determina daca erau atinsi sau nu de maladiile cronice. Nu a fost descoperit nici un caz de cancer sau de boala mentala. Nici artrita, nici osteoporoza si nici diabet. Arteroscleroza era extrem de rara si nu aparea decat la varste foarte inaintate. Sula Benet a mai observat ca menopauza aparea foarte tarziu la femeile abhaze, drept dovada a incetinelii procesului de imbatranire. In sfarsit, un alt studiu a demonstrat ca 81% dintre abhazi treceau de varsta de 90 de ani, fara sa sufere nici un fel de probleme auditive sau vizuale.

Secretul unei vieti indelungate

Bineinteles, oamenii de stiinta au incercat sa determine cauzele acestei extraordinare sanatati. Unii cercetatori sovietici au pus accentul pe psihologie: oamenii in varsta sunt foarte respectati la abhazi. Ridurile si parul alb sunt considerate drept semne de intelepciune. Acest respect pentru batrani se reflecta si in limba abhaza: nu exista nici un cuvant pentru a-i desemna pe varstnici (baba sau mos). Cand se doreste punerea accentului pe varsta inaintata a unei persoane se spune: "Un om care a avut o viata lunga". Exista chiar si o sarbatoare in timpul careia abhazii se aduna pentru a-i onora pe batrani, care defileaza mandri, imbracati cu niste costume extraordinare.
Dar exista multe alte culturi in care persoanele in varsta sunt respectate si onorate, si totusi, acele popoare nu dau un numar asa de important de centenari si o speranta de viata atat de extraordinara. Astfel, daca acest factor a jucat un rol, el nu a fost considerat determinant pentru toti oamenii de stiinta, ale caror cercetari s-au indreptat asupra alimentatiei abhazilor.

Ce mananca abhazii?

La fel ca si in cazul majoritatii "popoarelor care nu sufera de nici un fel de boli", alimentatia abhaza este saraca in calorii. Abhazii au trei mese pe zi, dintre care cea mai importanta este micul dejun. Alimentul de baza este "abista", o paine fara sare, preparata pe baza de faina de porumb. Aceasta este unsa cu branza proaspata de capra si inmuiata in diferite sosuri iuti, ierburi aromate si sare grunjoasa. Trebuie astfel notat ca alimentele abhaze sunt foarte iuti, dar in acelasi timp foarte putin sarate. La micul dejun, ca si la pranz, se mai servesc leguminoase, mai ales fasole si linte, care au fost inmuiate timp de cateva ore intr-un sos compus din pigmenti, usturoi si ceapa. Se mai consuma, de asemeni, si legume proaspete. Este vorba in primul rand de rosii, castraveti, varza si usturoi. Ele sunt de obicei consumate crude, sub forma de salata. Fructele sunt de asemeni prezente la toate mesele, mai ales merele si strugurii. Mai trebuie adaugat ca abhazii se hranesc in mod exclusiv cu ceea ce cultiva, fara sa foloseasca nici un fel de ingrasamant si nici pesticide.
Abhazii nu consuma deloc peste si mananca carne foarte rar, cam o data pe saptamana. In medie, consuma doua oua pe saptamana. Ei nu mananca niciodata dulciuri. Mesele se termina in general cu fructe. Singurul aliment dulce, utilizat extrem de rar si in cantitati foarte mici, este mierea. La micul dejun si la pranz, se beau doua pahare de vin rosu. Abhazii atribuie longevitatea lor extraordinara vinului, pe care il numesc elixirul vietii.
Obiceiurile sanatoase ale abhazilor
* Trei mese pe zi: Abhazii iau trei mese pe zi, aceasta fiind una dintre caracteristicile comune ale majoritatii popoarelor care nu sufera de boli. Cel mai bun mijloc de a repartiza alimentele pe care le consumam intr-o zi este de a avea trei mese. Daca mancam de mai multe ori, caloriile sunt prea importante, iar corpul are tendinta de a transforma acest exces in rezerve de grasime. Riscurile care apar sunt obezitatea, diabetul, precum si problemele cardio-vasculare.
* Alimente proaspete. Aceasta inseamna evitarea conservelor si a semipreparatelor. Si aceasta este o caracteristica comuna a popoarelor sanatoase. Sigur, in mod traditional, acestea nu prea au alternativa. Rarele alimente pe care le conserva sunt produse de ei insisi.
* Mese tihnite: Este foarte important sa nu sarim peste mese si sa mancam la ore fixe, asa cum fac abhazii, evitand pe cat se poate "rontaielile" dintre ele. Se respecta astfel ritmul natural de foame si de satietate, senzatia fizica de foame nu se mai produce decat atunci cand stomacul este gol (dupa 4-7 ore de la ultima masa, in functie de cantitatea de hrana care a fost consumata). Senzatia de satietate se produce la aproximativ 20 de minute de la consumarea primelor alimente. Din acest motiv, nu trebuie sa ne grabim atunci cand mancam. O masa trebuie intotdeauna sa dureze mai mult de 20 de minute. Daca ea este mai scurta, putem fi impinsi sa mancam mai mult, ba poate chiar mult mai mult decat ceea ce este nevoie ca sa simtim satietatea.
* Consumul de leguminoase si de cereale este obligatoriu. Leguminoasele trebuie asociate obligatoriu cu cereale complete. Aceasta este o alta caracteristica intalnita la majoritatea popoarelor care nu sufera de boli. Abhazii, la fel ca si ecuatorienii din Vilcabamba, hunzasii, japonezii din Okinawa si cretanii, consuma in mod regulat leguminoase. Este vorba despre boabele uscate ale leguminoaselor precum fasolea (bobul, lintea, nautul). Acestea mai sunt numite pe buna dreptate si "carnea saracului". La fel ca si carnea, ele sunt o sursa foarte buna de proteine. Legumele si cerealele trebuie consumate in timpul aceleiasi mese. Aceasta asociere este foarte bine cunoscuta de catre dieteticieni, dar si de catre popoarele care, din motive economice, consuma putina carne.
* Inlocuirea sarii. Un alt secret consta in inlocuirea sarii albe cu sarea grunjoasa (nerafinata). Abhazii nu o consuma decat pe aceasta. Ea joaca fara doar si poate un rol important in uluitoarea lor longevitate si in nivelul foarte scazut al maladiilor cardio-vasculare. In loc de sare, abhazii consuma mirodenii si plante aromatice: anasonul, scortisoara, cuisoarele, curcuma, ghimbirul, nucsoara, piperul si sofranul.
* Merele: un mar pe zi te tine departe de doctor. Dupa multi istorici si botanisti, se pare ca originea geografica a marului se situeaza tocmai in Caucaz. Fructul preferat al abhazilor, marul, este inca din antichitate, obiectul multor mituri si legende. Cu totii stim despre marul lui Adam, marul discordiei, marul lui Wilhelm Tell, al Albei ca Zapada, al lui Newton etc. Este fructul cel mai consumat in Statele Unite, Germania, Franta, dar si in Anglia, de unde se pare ca si vine proverbul "An apple a day keeps the doctor away" ("Un mar pe zi te tine departe de doctor"). "Mai ales daca ochesti bine", adauga englezii cu binecunoscutul lor umor.
Dar marul nu a devenit legendar fara motiv. Primul sau avantaj este ca poate fi consumat proaspat in tot timpul anului. Exista peste 6000 de varietati de mere, recoltate in diferite perioade ale anului. Dar toate au aceleasi virtuti. In primul rand, au o mare putere antioxidanta, ce ajuta impotriva maladiilor precum cancerul, Alzheimer, Parkinson etc. De asemeni, oxideaza si colesterolul, care are tendinta sa se depuna pe vasele de sange.

Epilog optimist

In concluzie, tineretea eterna nu este un simplu mit. Anumite popoare, precum abhazii, se bucura de o sanatate extraordinara, parand sa fie imunizate impotriva maladiilor cronice, atat de frecvente in occident. Iar secretul lor nu este deloc complicat: longevitatea si vitalitatea lor incredibile se datoreaza obiceiurilor alimentare, compuse din feluri simple, curate si ecologice.