Magia sarutului

Nici o iubire nu poate exista fara el. Din pacate, e abandonat inainte de termen, cu pierderi enorme, care duc adesea la inghetul sentimental

Sa fie, oare, actul de nastere al unei iubiri prima noapte de dragoste? Prima zi de domiciliu comun? Nici vorba! Amorul incepe totdeauna cu un sarut. Pe gura, desigur! Gestul instinctual care apropie buzele, starnind o emotie vecina cu un lesin. Atingerea aceea de origine nepamanteana, care face ca doua fiinte sa formeze un intreg. Semn al dorintei si pasiunii, care din pacate se imputineaza pe zi ce trece, odata cu anii casatoriei, cu grijile casnice, cu primul copil... Si care este inlocuit cu un sarut fratesc, pe obraz. Anosta "pupatura", lipsita de orice fel de senzatie. Primele care regreta moartea sarutului sunt femeile, sustin psihologii. Barbatii se simt mai degraba usurati, eliberati de un "exces" pe care il considera, mai degraba, dulceag. Dar oare ne putem saruta toata viata ca in prima zi? Putem pastra fiorul acela care ne indeamna sa pornim adesea orbeste pe acelasi drum?

De ce moare sarutul?

Cu vremea, sarutarile pasionale se imputineaza si se racesc. Seara, cand ne intalnim acasa cu cei iubiti, ne dam, de obicei, o sarutare fugara pe buze, descarcata de erotism. Ba, uneori, renuntam chiar total la acest semn de tandrete si intimitate. Cum se ajunge aici? Pe nesimtite. Vecinatatea permanenta in cuplu, faptul ca il ai pe celalalt la indemana oricand, atipeste dorinta de atingere pasionala. Il stii pe dinafara pe cel iubit, ii stii gustul, mirosul, reactiile. Nu mai resimti dorinta sa-l descoperi printr-un sarut. El ramane doar apanajul noptilor de iubire, daca nu cumva dispare si-atunci.
Si totusi, sarutul pe gura e primul semn al unei potriviri sexuale, ne asigura psihologii. Un indiciu sigur ca seductia functioneaza si va dura. Dimpotriva, spun ei, e o eroare fatala sa treci cu vederea un sarut amorf, lipsit de emotie, formal si insipid. El anunta intotdeauna o relatie seaca, durabila poate, dar fara intensitate.
Din nefericire, sarutul - preliminar al tuturor preliminariilor - devine la fel de rar ca si ele. Majoritatea cuplurilor (mai ales femeile) intra atunci in alerta, deplangand disparitia totala a pasiunii. "Cata vreme pierderea asta nelinisteste, nu e nimic pierdut", ne asigura specialistii. Vechiul sarut poate fi regasit si, odata cu el, emotia enorma pe care o raspandeste. Filmele de dragoste sunt adesea de prim-ajutor. Felul in care se saruta actorii starneste nostalgii, dar ofera si un remediu: nu ne putem saruta, si noi, la fel ca ei? Ei bine, raspunsul nu e intotdeauna afirmativ. Nu toate cuplurile sunt dispuse sau pot sa traiasca precum pe marele ecran. Odata pierduta, flacara primului sarut nu poate fi reaprinsa chiar asa de usor. Exista riscul sa impui ceva ce nu mai exista si care sa produca dezgust sau crispari. In multe cazuri, acesta e inceputul sfarsitului. Cand sarutul dispare, dispare si intimitatea initiala, fervoarea care a facut ca dragostea sa para magie. Unora nu le pasa, altii cad in tristete si in depresii adanci. E clar ca iubirea a scapatat...

Nu renuntati niciodata la sarutul initial!

Indemnul ii apartine unei psiholoage americane, considerata in tara ei drept o preoteasa a iubirii: Deborah Lynch. "Nu orice iubire incepe cu un sarut. Exista oameni timizi, care desi sunt indragostiti nebuneste, nu au curajul atingerii", spune ea. "Totodata, nu exista iubire care sa nu fie consfintita, in cele din urma, cu un sarut. Nici unul din gesturile care compun protocolul iubirii nu au forta de iradiere a sarutului. El este o promisiune a ceea ce va urma. Un producator urias de emotie si de asteptare. Cu cat se repeta mai des, cu atata promisiunea fericirii pare mai certa si dorinta de a forma un cuplu mai opresiva. De fapt, 80% din fericirea oricarui inceput de iubire se datoreaza sarutului, un gest care nu starneste numai dorinta, ci deschide si portile sufletesti, lasandu-ne sa patrundem unii in altii. Emotia sarutului ne inmoaie vointa, ridica barierele afective, ne face sa spunem ce tinem adesea sub lacat, de teama de a nu deveni niste ridicoli sclavi ai iubirii. Cele mai minunate declaratii de dragoste sunt pecetluite de un sarut, cele mai intime marturisiri, cele mai ardente imbratisari. Cat timp e viu si adevarat, sarutul ne inaripeaza dorinta si ne intareste fidelitatea. Amintirea lui ne face sa ne intoarcem mereu la el, sa-l dorim, sa-i traim pe deplin bucuria". "Pierderea sarutului face sa dispara un teritoriu urias de afectiune si erotism", spune Deborah Lynch. Totul devine normal, posibil, cotidian. Dar amintirea lui nu se sterge. El este o stare innascuta, la care nu putem renunta. Infidelitatea, tradarile, sunt adesea o incercare inconstienta de regasire a sarutului disparut, a emotiei care il insoteste, a starii de bine ce ne cuprinde in prezenta lui. El este dovada suprema ca dragostea nu este un mecanism ce poate fi invatat, ci un dar divin, cea mai desavarsita expresie a fericirii.