Scade incet, dar sigur. Diferenta dintre decembrie trecut si ianuarie acest an a fost de cateva mii de persoane. In minus. De la o luna la alta, aceasta diferenta creste.
Nu e vorba de vreo boala anume, de vreun deficit genetic, ci despre o politica sociala "eficienta", dusa la perfectiune de-a lungul vremii. Ani de zile, politicienii au umplut de vorbe microfoanele, incercand sa explice de ce ar trebui sa primeasca tinerele mame o suma derizorie pentru perioada postnatala, indiferent cat de mult au contribuit la fondul de asigurari de sanatate. A fost un bun mijloc contraceptiv. Tuturor le-a fost neclar de ce ar trebui o femeie sa primeasca mai putini bani pentru ca a nascut si ce ar putea face decent cu sumele derizorii date de stat pentru a-si creste copiii. Cu banii de alocatie, un parinte ar putea cumpara un pachet de scutece si, daca scutecele sunt mai proaste si mai ieftine, si o cutie cu lapte praf. Banii pe care nu-i primesc tinerele mame nu s-au dus in maternitati si nici in programele nationale de protectie a copiilor. Poate pentru protectia beizadelelor, doar peste acestea ploua cu bani, ca la botezurile cu manele.
Cine spune ca a naste un copil este o afacere se inseala sau se gandeste la politicieni. Pentru ca, da, politicienii fac afaceri bune din nasterea copiilor romanilor de rand. Cornul si laptele livrate sporadic de clientii partidului, uneori mult iesite in afara termenelor de garantie, dar pe bani buni, manualele alternative impuse de inspectorate sau minister, salile de sport construite de clientii si stapanii guvernelor, masinile de transport pentru elevi scoase din jobenul scamatorilor economiei romanesti si multe alte programe si initiative i-au ridicat pe multi din tarana falimentului, la rangul de finantatori ai partidelor. Iar programele primariilor de case pentru tineri au ridicat pretul si numarul spagilor. Agentia Nationala pentru Locuinte a devenit o profitabila firma pentru parteneriatul stat-privat. Miliarde de euro s-au scurs prin buzunarele sparte ale ministerului dezvoltarii catre zapciii partidelor, singurii asfaltatori si drumari ai neamului, cei care paveaza drumurile catre infern cu bunele lor intentii.
De asemenea, si piata muncii a fost pregatita de politicieni pentru criza demografica. Listele de somaj sunt intocmite pe baza de varsta. Cu cat esti mai tanar si mai "endepandant", cu atat esti mai liber de contract. Astfel incurajati, capii familiilor si consoartele lor au impartit harta Europei in piete de capital, luand cu asalt sistemele sociale, azilurile si bancomatele tarilor mai generoase cu rezidentii lor. Au plecat milioane, iar autoritatile, incapabile sa creeze locurile de munca promise in toate campaniile electorale, au tinut usa deschisa pe directia de mers a fortei de munca, dornice sa evacueze cat mai repede excedentul si sa se laude cu somajul aproape invizibil. Criza nu i-a convins pe transfugi sa se intoarca, preferand sa fie someri acolo, decat muncitori la negru aici.
Asa se face ca familiile cu tot cu copiii lor actuali sau viitori sunt macinate de criza, prostie si coruptie, adica de pietrele de moara care au atarnat de gatul mai tuturor guvernelor din ultimele decenii. Sporul demografic negativ, adica tendinta ca raportul dintre nasteri si decese sa fie in favoarea celor din urma, este singura politica reusita a diverselor guverne care au populat palatul Victoria. S-ar zice ca scaderea biologica a poporului roman a intrat pe fisa de post a fiecarui ministru al sanatatii, al muncii sau de finante din perioada postcomunista. Nimic nu le-a iesit mai bine politicienilor decat reducerea cheltuielilor pe familie. Acum sunt tot mai putine familii care-si impart saracia si indiferenta politicienilor. Poate ca si de-aia zic toti ca incurajeaza familia. Pe principiul - mai putini, deci mai bogati.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
