Nevoia de tepe

In ultima vreme, vazuta din afara, Romania pare o tara salbatica, de hoti si violatori, de mincinosi si de corupti.

Dupa unii politicieni italieni, romanii ar trebui inchisi in lagare, sau chiar exterminati, pentru ca, primiti la munca intr-o tara bogata si civilizata, nu se ocupa cu altceva decat cu furturi, siluiri si crime. Italia (extremista) cere suspendarea accesului romanilor in spatiul Schengen si expulzarea imigrantilor, legali sau ilegali, de pe teritoriul ei. Din alta parte, tocmai de la Bruxelles, raportul Comisiei Europene asupra Justitiei din Romania atentioneaza - extrem de dur - asupra generalizarii coruptiei la nivel inalt si ameninta cu blocarea fondurilor pe care Uniunea le pune la dispozitia tarii pentru alinierea ei la standardele occidentale. Ziare din Germania si Austria sustin ca Romania si Bulgaria au fost primite "mai devreme cu o suta de ani" in UE, fondurile acordate de aceasta stimuland "raspandirea coruptiei" ca urmare a luptelor intre clanuri politice mafiote "pentru impartirea prazii". In Romania - dar si in Bulgaria - nu a fost adus in fata Justitiei, pentru coruptie, nici un mare demnitar, nici un ministru sau fost ministru cu averi imense, ce presupuneau - intr-o lume civilizata - generatii de munca incordata si cinstita.
Evident, putem spune ca, in Italia, zeci de mii de romani - obligati sa migreze din cauza mizeriei de acasa - muncesc corect, unii chiar foarte bine, "cazurile" de violenta si hotie fiind produse de marginali si declasati sau de minoritari ce procedau la fel si in Romania. Putem chiar, desigur, sa mergem si mai departe si sa sustinem ca infractiunile imigrantilor sunt stimulate si de "blandetea" legislatiei italiene, asemenea acte fiind mult mai rare in alte tari in care romanii s-au stabilit pentru munca. In Spania - unde lucreaza de asemenea zeci de mii de "capsunari", in Franta, Anglia sau Germania, "infractiunile romanesti" reprezinta un procent neglijabil din ansamblul fenomenului de devianta. Iar italienii n-ar trebui sa uite ca, in dificila perioada interbelica, au reprezentat ei insisi o astfel de "primejdie" pentru tari mai bogate. In SUA, organizatii extremiste cereau, la un moment dat, expulzarea "broscarilor" care, profitand de liberalismul legislatiei americane, au introdus "Cosa Nostra" si alte forme de crima organizata. SUA nu i-au reprimat totusi pe milioanele de muncitori italieni cinstiti, ce au devenit - in timp - buni cetateni americani, dar si-au adaptat legile pentru amendarea mult mai dura a infractionalitatii.
Raportul Comisiei Europene si criticile din mass-media germana, engleza ori austriaca nu au legatura cu "isteria italiana". Ceea ce indica ele este mult mai grav. Atat din "raport", cat si din presa occidentala, se dezvaluie - pentru cine vrea realmente sa vada - sursele reale ale perceperii deformate, aproape hidoase, a Romaniei in Vest. Cauzele reale sunt coruptia si impunitatea legislativa, asocierea subterana a politicienilor cu mafiotii si interlopii locali, slabiciunea societatii civile si egoismul noilor "elite". Cum sa munceasca onest si corect cetateanul de rand, cand munca lui este furata pe fata de puternicii zilei? Cum sa incerce intreprinzatorul cinstit - membru al clasei de mijloc - sa inceapa o posibila afacere profitabila, cand o birocratie halucinanta, de la baza pana in varf, ii solicita pentru orice act - comision, spaga, contraservicii? Cum sa respecte Legea omul obisnuit, cand sesizeaza mereu ca "alesii" lui n-au nici o lege, iar cei pusi sa o aplice o aplica selectiv? Cum sa nu devina violenti si agresivi minoritarii, cand fondurile pentru integrarea lor sunt deturnate, uneori chiar de liderii lor?
Raportul Comisiei Europene arata clar ca Justitia romana nu a amendat nici un "rechin". Ei nu sunt nominalizati, dar ii stie toata lumea. De la Adrian Nastase, la Dan Ioan Popescu, de la George Copos, la Miron Mitrea, demnitarii invinuiti (si, direct sau indirect, dovediti) de coruptie, au ramas - bine, mersi - pe pozitiile economice ocupate, aparati de colegii politicieni (din Parlament sau din afara lui), ori au gasit mijloace ("exceptii de neconstitutionalitate" etc.) pentru tergiversarea, ani la rand, a proceselor anuntate. Si daca "varfurile" nu pot fi atinse, ce se mai poate spune de subordonatii lor directi, din esalonul secund, despre "coruptia mijlocie", care imbogateste si mascheaza "marea coruptie". Un Micky-spaga - paznicul usii "sefului Nastase", un procuror care elibereaza pe motive aiuritoare interlopi, criminali sau violatori pot fi, cel mult, deranjati de publicitatea din medii, pentru ca, altfel, nu suporta nici un fel de consecinte. Cum sa nu vanda cetateanului naiv pielea ursului din padure un functionar marunt, o secretara sau un consilier, cand aude ca insusi executivul, centrul administratiei tarii, vinde bogatiile naturale ale acesteia (inainte chiar ca ele sa fie descoperite) unor grupuri de interese?
Cetateanul obisnuit nu are alta posibilitate de a-si pedepsi "capusele" decat votul exersat periodic. Dar, de cele mai multe ori, constata ca a inlocuit un rau cu altul. Recentul scandal cu nominalizarea ca demnitar de catre PD-L a unui interlop este cutremurator. Daca presa nu dezvaluia ca numitul director al Administratiei Nationale a Imbunatatirilor Funciare, Constantin Iancu, este urmarit de DIICOT, individul ar fi lucrat cu spor in postul sau gras. Cine l-a impins acolo si ce au facut "serviciile de specialitate"? Probabil nu vom afla niciodata, in spatele lui fiind "nume mari si onorabile".
Si atunci, cum sa procedeze locuitorul onest si cinstit al tarii? Sa-si ia lumea in cap si, eventual, sa aplice in afara ce a invatat aici, in spatiul sau natal, pentru ca nicaieri nu sunt caini cu covrigi in coada? Sa devina sclavul unor stapani care ii pervertesc sufletul si trupul? Sa accepte ca noi, romanii, suntem hoti si criminali pentru ca asa ne considera altii? Sefii si profitorii "sistemului ticalosit" nu realizeaza ca rabdarea romanului de rand are o limita si ca, pana la urma, cineva ar putea chiar sa puna celebrele "tepe din piata Victoriei" in functiune.