O pravalie-terapie: PREDANIA

Libraria, cu mirosul ei de lemn invechit si carte noua, era in vremurile trecute un lacas aproape sacru, chiar daca regimul comunist limita tiparirea de carti.

Astazi, intre termopanele si pardoselile de gresie ale unor magazine uriase, troneaza rafturi cu mii de carti lucioase si colorate, carora le lipseste, insa, ceva important: sufletul. Si cand nu credeam ca o sa mai dau peste o librarie "vie", am gasit una, pitita intre saormariile de pe o strada din Constanta: Pravalia Predania.
Pe Bulevardul Tomis numarul 8, nu departe de statuia lui Ovidiu, la parterul unei case, se afla o fereastra mare, acoperita cu o panza pe care e desenat un dragon dacic, infipt intr-o carlibana aromaneasca: sigla Pravaliei Predania, semn al spatiului romanesc de la nord si sud de Dunare. Alaturi, o usa ingusta, intredeschisa, prin care razbate o lumina vesela. Inauntru, multe rafturi cu carti. De o parte a incaperii, carti noi, de cealalta parte, carti de anticariat, mai toate cu si despre romani: istorie (dar mai putin istoria din manuale, si mai mult aspectele ei controversate), multe carti si albume despre romanii din Balcani, dar si despre vecinii nostri sarbi, albanezi ori de alte neamuri, religie, etnografie, folclor, albume cu cele mai frumoase locuri din tara, harti vechi, muzica bisericeasca, obiecte de arta traditionala: ingeri pictati pe lut, oale, clopotei de pamant ars, legati cu sfoara, mici obiecte din piele, oua incondeiate, icoane din lemn sau argila... Totul cu un aer de romanism de bun simt si de bun gust. O librarie de care prinzi drag, de-indata ce ii treci pragul. Aveam de gand sa le iau un interviu de o jumatate de ora celor doi proprietari, dar dupa trei ore de "sezut in pravalie", inca nu ma dadeam dusa...
Elena si Mihai Gheorghilas sunt doi tineri tare frumosi. Ea - o bruneta scunda, degajand optimism si voie buna, cu zambet larg, gata sa imbratiseze pe oricine intra in pravalie. El - un tanar subtiratec, nu prea inalt, tuns scurt si cu barbison, cu un aer intelectual si ochi vioi. Genul acela, tot mai rar astazi, de oameni spontani, sinceri si simpli. Zambesc deschis amandoi, nu isi confectioneaza o tinuta anume in fata ziaristului, nu pozeaza, nu-si pregatesc raspunsurile. Sunt ei, cei de fiecare zi, doi tineri care iubesc viata, se iubesc intre ei si amandoi pretuiesc tot ce e autentic romanesc. Din aceste simtaminte a luat nastere Pravalia Predania.

- Mi-am dorit de mult sa intru intr-o librarie romaneasca adevarata, unde sa nu ma impiedic de carti cu integrame si bancuri, retete miraculoase de slabit, reviste lucioase cu VIP-uri sau ghiduri despre cum sa ajungi milionar peste noapte. Daca nu am gasit-o pana acum, asta ma face sa cred ca nu e o afacere prea profitabila. Voi cum de v-ati incumetat sa incepeti un asemenea proiect?

Mihai: - Eu am terminat istoria. Era un gand mai vechi al meu, pe care l-am tot discutat cu unii colegi din facultate si mi-am zis ca va veni vremea cand o sa-l punem in practica. Intre timp a aparut Elena in viata mea si am pornit impreuna aceasta afacere. Eu vin cu ideile, cu selectia titlurilor, cu proiectele, iar Elena organizeaza, gestioneaza, contabilizeaza, eaza, eaza, eaza... (rad amandoi).

- De ce i-ati spus "Predania"? Ce semnificatie are cuvantul acesta?

Mihai: - Exista si o editura "Predania", iar noi suntem prieteni ai acestei edituri, de la care am preluat ideea, esenta. "Predanie" inseamna invatatura transmisa din generatie in generatie. Inseamna traditie.

- Mai exista genul acesta de librarie si in alte parti? Din cate am observat, in ultimii ani au disparut foarte multe librarii traditionale, atat de cartier, cat si librarii mari, universitare. Multe dintre ele au fost cumparate de retele de librarii care promoveaza cartea de consum, in defavoarea cartii de cultura.

Mihai: - Nu stiu sa mai existe librarii de felul acesta. Exista librarii cu profil religios sau ezoteric, ori axate pe beletristica, dar cu specific "national", nu stiu sa mai fie.

- Atunci ati prins un drum liber, pentru ca exista cu siguranta multi cititori care cauta genul acesta de carti.

- Intr-un fel e bine, pentru ca nu prea avem concurenta pe aceasta "nisa". Insa este si greu, pentru ca selectand titlurile, ne-am limitat foarte mult clientela. Avem si carti din domenii largi - literatura clasica, filozofie, sociologie, pedagogie, medicina, manuale, dictionare, avem si carti pentru copii, dar suntem totusi selectivi.

- Cum alegeti cartile?

- Cautam titluri mai putin dorite de marile librarii, carti curajoase, care prezinta lucrurile si altfel decat manualele oficiale, fie ca suntem de acord sau nu cu aceste puncte de vedere. Colaboram cu edituri mai mici, de la care achizitionam direct, fara nici un intermediar, de pilda "Compania", "Dacica", "Predania", apoi "Saeculum", dar si edituri mai mari, cum sunt "Polirom", "Corint", "Nemira", cu care ne intelegem bine.

- Nu e mai simplu sa luati cartile de la un en-gros-ist, direct de la un depozit de carte?

- Ar fi mai simplu, dar noi cautam sa avem preturi cat mai mici cu putinta, daca se poate chiar sub pretul pietei, de aceea evitam intermediarii.
Elena: - Am avut surpriza asta-vara, dupa ce am deschis, sa ne trezim cu turisti veniti la mare din diferite parti ale tarii, care au plecat de la noi cu sacosele pline de carti, pentru ca erau mai ieftine decat in orasul lor. Veneau de la plaja desculti, plini de nisip, cu colacele si copiii dupa ei, intrau in librarie si plecau incarcati cu carti. Era o bucurie sa-i vezi! Apoi sunt turistii straini, care cumpara albume si obiecte traditionale.

- Deci, vara este cel mai bun sezon pentru voi. Cum va descurcati insa in absenta turistilor? Cine intra iarna in librarie?

Elena: - Vestea pravaliei s-a dus din om in om si avem destui clienti. Nu foarte multi, dar atat cat sa ne platim chiria si, eventual, sa ne mai recuperam din investitie. Dar avem planuri, nu ramanem doar la librarie. Am inchiriat inca doua incaperi la subsol, unde vom face o ceainarie si vom organiza evenimente: expozitii de fotografie, pictura, seri de filme, lansari de carte, cenacluri, teatru mic etc. Pregatim acum un proiect pe care l-am numit "Avdhela", dedicat aromanilor, dar nu numai lor, dupa numele localitatii care a dat cei mai numerosi intelectuali aromani, dar si primii martiri in lupta pentru pastrarea identitatii nationale.

- Aveti o simpatie aparte pentru spatiul balcanic.

Mihai: - Eu sunt pasionat de mult de istoria aromanilor. Asa se face ca mi-am luat sotie aromanca (rade). Iar sotia directorului editurii "Predania" este sarboaica.

- Care sunt domeniile cele mai cautate de catre cititori?

- La istorie, dacii si rezistenta anticomunista. La religie, Sfantul Siluan Athonitul - un sfant contemporan, si cartile editurii Predania.

- Tipul acesta de librarie "nationalista" este practic un concept, un brand. Ar fi bine daca ati putea sa-l extindeti, sa deschideti librarii de felul acesta in mai multe orase. V-ati gandit la asta?

Mihai: - Nu cred ca poate fi numita o librarie nationalista. Mai ales ca noi am avut ca punct de plecare "Valaam Society Bookstore", fondata in America anilor 60, de Cuviosul Seraphim Rose. Noi doar am adaptat acest concept la specificul nostru. In privinta extinderii in alte orase, da, ne-am gandit, poate noi, poate prieteni ai nostri sau oricine ar dori sa-si asume acest concept. Probabil urmeaza orase mari, precum Cluj, Brasov, Iasi si Timisoara. Apoi, chiar si alte tari din Balcani, Serbia, Albania si Macedonia. Este un concept balcanic. Pravalia va avea in fiecare tara aceeasi sigla, insa simbolul va fi unul diferit, un simbol care sa reprezinte tara respectiva, si va vinde carti si obiecte care tin de istoria si traditiile acelei tari. Dar deocamdata, sa vedem ce se va intampla aici, la noi.

- Banuiesc ca ati investit destui bani in afacerea asta. Nu va temeti ca or sa se duca pe apa sambetei?

Elena: - Este proiectul nostru de suflet si credem in el, asa ca nu ne temem. Am investit economiile noastre si o parte din banii de nunta. Am avut si momente grele, bineinteles. Dar nu stiu cum se face, ca de cate ori ne e greu, apare cate un cumparator care ne ridica moralul, ne felicita si ne incurajeaza. Avem satisfactia ca facem ceva aparte. Multa lume ne spunea, la inceput: "Sunteti nebuni! O librarie? Mai bine deschideti o kebabarie!". Si ce satisfactie am fi avut daca deschideam asa ceva? Venea cineva sa ne laude ce bun kebab facem? Asa stim ca am facut un lucru care este pe sufletul nostru si de care chiar era nevoie.
Mihai: - Si cred ca cineva, acolo sus, are grija de noi. Daca un lucru e dat sa iasa, iese pana la urma.
In pravalie intra cativa oameni. Elena ii intampina cu o cutie cu bomboane. Pe tejghea se aduna repede un teanc de carti. "Ambalaj de cadou?", intreaba Elena. Da, cumparatorii vor ambalaj de cadou. "Atunci o sa fie "cu trifoi"." Elena impacheteaza totul intr-o foaie simpla de hartie maronie, pe care o leaga cu sfoara. Mihai se ridica ceremonios si intinde catre Elena degetele aratatoare. Ea invarte repede un fir de sfoara pe dupa degetele lui si confectioneaza un "trifoi". Zambesc amandoi ca dupa o isprava. Clientii zambesc si ei si pleaca parca mai veseli de cum au venit.
Daca ajungeti in Constanta, mergeti pe Bulevardul Tomis numarul 8, la Pravalia Predania. E o pravalie-terapie, unde un tanar pasionat si aromanca lui frumoasa au dat suflet cartilor.

Foto: arhiva "Pravalia Predania"