Timp de patru zile, la sfarsitul saptamanii trecute, Bucurestiul a capatat, in sfarsit, doua din trasaturile unei adevarate capitale europene: culoare in obraji si un zambet natural, sincer, care sa-i lumineze fata. Prima editie a "Festivalului International de Teatru de strada", intitulat "B.Fit In The Street", a fost un mare succes, si asta nu doar din punct de vedere artistic. Au fost prezente, ce-i drept, cateva dintre cele mai bune trupe ale genului - majoritatea din Franta - insa, marea victorie a festivalului a fost mentalitatea spectatorilor.
De prea multe ori furiosi si grabiti fara motiv, stresati si incruntati, bucurestenii s-au trezit fata in fata, in plina strada, cu artisti ce si-au facut o profesie din a aduce putina bucurie si lumina pe chipurile oamenilor, indiferent de natia sau de statutul lor social.
Nu va ganditi ca a fost vorba de o serie de piese cu replici jucate in spatii publice. Cele peste 20 de spectacole prezentate au fost cat se poate de diverse si au avut in prim-plan artisti moderni, cu viziuni grandioase, sau doar haiosi si cu idei trasnite. Paradele nocturne, cu costume colorate, muzica, artificii si mii de oameni in jur au fost doar incheierea unor zile pline, pentru iubitorii de frumos si de inedit.
Bucurestiul a mai avut parte, in august 2007, de prezenta unor trupe foarte bune, in Parcul Tineretului. Acum, insa, "scena" a fost strada, iar reactia spectatorilor, a trecatorilor, in cea mai mare parte surprinsi de prezenta artistilor, a fost foarte diferita. Am auzit comentarii rautacioase, mitocanisme, am vazut doamne ce priveau intepate in alta parte sau soferi ce claxonau si tineau musai sa treaca chiar prin mijlocul spectacolului. Dar parca si mai mult, am vazut copii foarte fericiti, tineri incantati ca au avut parte de un spectacol de calitate, doamne ce abia asteptau sa fie invitate la dans si domni ce au lasat deoparte sobrietatea si au intrat in joc. La doar doua saptamani de la "Noaptea muzeelor", bucurestenii au avut parte din nou de o infuzie de cultura.
Sa-i cunoastem putin mai bine pe cativa dintre protagonistii acestui eveniment.
ILOTOPIE
("Oameni din culori")
Francoise s-a aflat, la inceputul anilor '80, printre fondatorii companiei care acum, cu ea ca director artistic, are trei-patru show-uri distincte in diferite parti ale lumii. "Ideea cu care am pornit compania a fost sa deschidem portile culturii si celor 90% dintre oameni care, conform sondajelor, nu intra in teatre, sali de opera etc. Daca ei nu intra, iesim noi la ei. Am incercat de la inceput sa folosim strada, spatiul public, ca un loc de expunere a artei." Cat despre spectacolul cu care a participat la festival, Francoise spunea ca a fost prezentat in intreaga lume, de 20 de ani incoace. "Vorbim aici despre libertate, libertatea corpului. Nu despre nuditate, pentru ca actorii simt ca sunt imbracati cu un strat de vopsea, de parca ar purta haine. Vorbim despre corpul uman ca o sculptura, arhitectura corpului uman in relatie cu arhitectura orasului. Au fost reactii cat se poate de diferite legate de acest spectacol. Acum 16 ani, in Australia, am fost arestati, trimisi la inchisoare, si era cat pe ce sa ni se intenteze proces. Apoi ministrul Culturii si-a cerut scuze public."
Baengditos
("Ingerii pazitori")
Baengditos inseamna de fapt doi nemti, Tom si Nailor, si un francez, Olivier. Tom ii are alaturi pe sotia sa - managerul companiei - si pe fiul lor de trei ani, un pusti cu bucle blonde, ce nu-si scapa tatal din priviri. Ceilalti doi sunt mai degraba stilul aventurier.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
