A lasat rapid in urma negurile iernii si a pornit cu un entuziasm debordant in noul sezon. Cu trei spectacole noi prezentate in luna martie, Razvan Mazilu este performerul absolut al scenelor bucurestene in acest inceput de primavara
Dar de primavara pentru public
Cu exact un an in urma, tanarul dansator si coregraf Razvan Mazilu propunea un prim spectacol sustinut de invitati de marca din lumea dansului, a muzicii si a teatrului, avand ca scop strangerea de fonduri pentru liceele de coregrafie din tara. Anul acesta, publicul ce a umplut sala Operei Romane a fost din nou martorul unei seri de gala, in care au stralucit Valeria Seciu, cu un tulburator pasaj recitativ, si Dan Puric, cu un indelung aplaudat fragment din "one man show"-ul sau, "Vis". Muzica a fost prezenta prin Vlaicu Golcea, Ada Milea si Aura Urziceanu, iar dansul a avut in prim-plan uluitoarele momente create de o coregrafa suedeza, Virpi Pahkinen, si de minirecitalul lui Florin Fieroiu. Amfitrionul spectacolului, Razvan Mazilu, a ales trei fragmente din spectacolele sale "Sell Me!", "Block Bach" si "Urban Kiss". Ultimul dintre acestea a avut premiera la doar doua zile de la spectacolul de la Opera si a fost la randul sau un succes. Un al treilea spectacol al lunii martie s-a desfasurat la Centrul National Al Dansului, sub titulatura de "Amprenta", si l-a prezentat pe Mazilu in diferite ipostaze, atat ca artist polivalent, cat si ca om. "Urasc iarna, frigul, atmosfera aceea deprimanta, si mai ales lipsa luminii", ne-a marturisit el in interviul acordat cu o zi inaintea plecarii intr-un mini-turneu european. "Am gandit cele trei spectacole in ideea de generatie tanara care s-a afirmat deja si continua sa creeze prin personalitati puternice, care vad altfel arta, intr-un mod mai liber, mai proaspat. Insa mi-am dorit totodata ca cele trei proiecte sa se constituie si intr-un cadou de primavara adresat publicului. Primavara ma umple de energie, de pofta de viata, ma incarca mult soarele, ma inspira florile, verdele copacilor. Ar trebui sa fim cu totii fericiti ca prindem o noua primavara, o noua intoarcere a naturii."
Pledoarie pentru iubire
"Urban Kiss" a intrat deja in repertoriul Teatrului de Opereta. Este un spectacol tonic, optimist, insa plin de intelesuri, in care regizorul si dansatorul Razvan Mazilu face echipa cu partenera sa de cursa lunga, Monica Petrica, si cu un grup de tineri dansatori ai Teatrului de Opereta. Artele vizuale au si ele un rol important, iar surpriza o reprezinta aparitia marelui campion al gimnasticii, Marius Urzica, primit cu multa caldura, in aceasta inedita ipostaza.
- Razvan, ce te-a inspirat sa lucrezi un nou spectacol cu tematica citadina, urbana, la doar un an de la precedentul "Block Bach?" Ce mesaj nou razbate din el?
- Inspiratia vine privind atent in jur. Am dorit ca aceste doua spectacole sa fie un soi de exorcizare a raului, a urateniei, a depersonalizarii ce ne inconjoara zilnic in peisajul urban. Le-am dedicat in primul rand tinerilor, pentru ca este vorba de regasirea sinelui, a autencitatii fiecaruia dintre noi. Daca "Block Bach" pornea de la ideea de spatiu depersonalizant in care traim blocul, "Urban Kiss" este legat de ideea de legaturi umane, de increngaturi afective ce te pot salva, te pot ridica deasupra absurdului lumii de zi cu zi. Este o pledoarie pentru iubire, pentru cei ce incearca sa gaseasca o farama de speranta si de armonie.
- La inceputul spectacolului iei microfonul si spui: "Buna seara, eu sunt Razvan si urasc orasul", pentru ca la sfarsit sa rostesti senin: "Iubesc orasul". Cum te descurci cu viata nebuna de aici, cum poti ajunge sa iubesti orasul?
- Da, am vrut ca fiecare dansator sa iasa la rampa si sa spuna clar si concis lucrurile pe care le iubeste sau pe care le uraste, in incercarea de a-i face pe cei din sala sa se regaseasca din primele minute in cei de pe scena. Cred ca realitatea ne ofera multe motive de a fi pesimisti, dar nu trebuie sa ne lasam prinsi in aceasta valtoare, trebuie sa gandim pozitiv, sa mergem mai departe, bucurandu-ne de lucrurile simple. Poti ajunge sa iubesti orasul, bucurandu-te de flori, de animale, de o raza de soare, de lucruri atat de marunte in aparenta, pe langa care e pacat sa trecem, fara sa le bagam in seama.
- Poate fi emotia, iubirea, o salvare, sau din contra, un pietroi atarnat de gat?
- Ma aflu intr-o perioada a vietii in care cred ca iubirea este mai degraba o salvare.
- Treci printr-o perioada plina de spectacole, chiar patru in patru zile. Ce te mobilizeaza, ce te energizeaza, pentru a da ce ai mai bun?
- In primul rand, este o mare bucurie sa ai spectacol, sa te intalnesti cu publicul, sa simti emotiile scenei si aplauzele. Este o stare exceptionala, care imi aduce mari satisfactii si pe care vreau sa o pretuiesc cum se cuvine. Am, intr-adevar, o perioada cu un repertoriu bogat, deja pregatesc urmatorul spectacol, si sunt cablat 100% la energia pe care trebuie sa o am pentru a sustine aceste intalniri cu publicul. Cred ca simpla bucurie de a dansa este motorul ce ma face sa trec peste momentele de oboseala si de dezechilibru.
- Sa vorbim putin si de spectacolul de la Opera. A fost mai greu sa organizezi a doua editie decat prima ?
- Paradoxal, da. Pentru ca traim intr-o tara in care intentiile bune sunt stinse in fasa de cei ce ar trebui sa le sustina: autoritatile, Ministerul Educatiei. Desi succesul primei editii a fost cat se poate de clar, a trebuit sa lupt mai mult ca anul trecut pentru a organiza aceasta editie. Nu sunt un om al cifrelor, al actelor si al hartoagelor. Am avut insa sansa si o echipa care m-a ajutat enorm. Am strans astfel 14.000 de euro, bani care vor ajunge, ca si anul trecut, la elevii Liceului "Floria Capsali", iar cateva pachete didactice - pantofi de dans, DVD-uri - vor ajunge la liceele de profil din tara. Un mare merit revine invitatilor mei de pe scena. Artisti din acelasi univers de sensibilitate ca si mine, oameni generosi, care vor sa puna umarul, vor sa construiasca. Avem responsabilitatea de a ne ajuta unii pe altii, de a investi in cei ce vin in urma noastra. Vrem sa generam curaj in randul acestor copii care iubesc dansul, al tinerilor care nu se simt cu nimic sustinuti aici, vrem sa-i motivam, sa le aratam ca nu sunt singuri, ca pot avea un viitor in Romania.
- Te-am vazut intr-unul din momentele proiectului "Amprenta", improvizand mai bine de o ora. Iti propui sa inovezi, sa experimentezi in continuare cu orice pret, sau consideri ca ti-ai gasit un stil bine pus la punct si vrei sa continui pe acest fagas?
- Nu am apelat niciodata la retete sigure si nici de acum incolo nu am de gand sa o fac. Fiecare spectacol este o noua provocare, experimentez si caut intotdeauna ceva nou.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
