La plecarea Parintelui Grigorie Babus

Unul cate unul, se aduna in Cer marii nostri duhovnici, la vreme de iarna salcie. Dupa ce, de curand, ne-a parasit Parintele Ioanichie Balan de la Sihastria, iata ca, pe 7 februarie, s-a mutat la Domnul si Parintele Arhimandrit Grigorie Babus, unul dintre putinii cunoscatori ai culiselor Bisericii Ortodoxe Romane sub comunism, prieten apropiat al fericitului patriarh Teoctist, ctitor si director al Bibliotecii Sfantului Sinod.

In noiembrie 2006, Parintele Grigorie isi parasise biroul de la Manastirea Antim din Bucuresti si se retrasese la manastirea Cheia (Prahova), unde a intrat in monahism acum 80 de ani! Retragerea la manastirea sa de metanie a fost pesemne hotarata de sentimentul ca i se apropie ceasul.Vestea mortii sale ne-a intristat, caci ne e greu fara zambetul sau cald, fara vorba de duh rostita cu larghetea unui boier de vita veche, dedat la cele carturaresti, si fara sfaturile sale duhovnicesti. Am fi vrut sa-l mai vedem o data, si chiar ne-am propus asta, cand am aflat ca e bolnav. Dar nu am fost vrednici de o ultima intalnire. Cu acest regret il pomenim acum pe unul dintre discretii truditori ai Bisericii, care, fara sa aiba mare rang, au reusit sa faca mai mult pentru ea decat multi ierarhi.
Parintele Grigorie s-a nascut la 3 iunie 1915, in comuna Teisani, jud. Prahova. La 13 ani a fost primit frate la manastirea prahoveana Cheia, unde era staret unchiul sau, arhimandritul Grigorie Georgescu. Mai tarziu a absolvit Seminarul Teologic de la Manastirea Cernica, avandu-i colegi si prieteni pe calugarii Teoctist Arapasu, viitor patriarh al Romaniei, si Sofian Boghiu, viitor staret al Manastirii Antim din Bucuresti. Apoi a urmat Facultatea de Teologie din Bucuresti si a obtinut titlul de doctor in teologie. Fiind inzestrat cu o voce deosebita, a devenit, pe rand, cantaret si ierodiacon la Catedrala Patriarhala din Bucuresti, iar la 22 februarie 1948, ieromonah. A fost numit staret al Manastirii Cheia, pentru vreo doi ani, pana cand Patriarhul Justinian l-a readus la Bucuresti, unde o vreme a fost duhovnic al studentilor Facultatii de Teologie. In anul 1950, a fost hirotesit protosinghel de catre Episcopul Vicar Patriarhal Teoctist Botosaneanul.
Patriarhul Justinian i-a incredintat misiunea de a se ocupa de organizarea Bibliotecii Sfantului Sinod din incinta Manastirii Antim, unde a lucrat impreuna cu prietenul sau, arhimandritul Bartolomeu Anania. Pe 25 martie 1956, a fost hirotesit arhimandrit, de catre insusi Patriarhul Justinian.
Nici Parintele Grigorie n-a scapat de temnita comunista. In noaptea lui 13 martie 1959, a fost arestat, pe motive politice, si inchis pana in anul 1964. A suferit alaturi de parintele profesor Dumitru Staniloae, profesorul Teodor M. Popescu, poetul Radu Gyr, la Jilava si Aiud.
Parintele Grigorie a scris volumele "Izvoare liturgice si pastorale", "Bibliografia tipariturilor psaltice ale lui Anton Pann" si "Lumina pentru suflet. Predici".
Trupul sau neinsufletit a fost inhumat, pe 9 februarie a.c., la manastirea Cheia, de catre un sobor de preoti si diaconi, in frunte cu I.P.S. Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului si P.S. Gherasim, Episcopul Ramnicului.
PF Patriarh Daniel a trimis un mesaj de condoleante in care l-a evocat: "A incurajat si ajutat o multime de tineri teologi sa se pregateasca pentru apararea si promovarea credintei ortodoxe, in anii grei ai dictaturii comuniste. A fost, in acelasi timp, un bun pastrator al Traditiei si un pastor receptiv la noile probleme aparute in societate. Era elegant si ordonat, ospitalier si erudit. Un preot distins al cultului ortodox si un om al culturii intelepte, un slujitor al Bisericii si al poporului roman. Rugam pe Hristos Domnul, Pastorul Cel Bun, sa aseze sufletul lui in ceata dreptilor si in comuniunea sfintilor Sai slujitori. Vesnica lui pomenire, din neam in neam!".