Carnavalul de la Venetia - Trei participanti romani povestesc

Cu toata faima proasta de care ne bucuram in Italia, artistii nostri prezenti la Venetia si-au facut datoria. Prestatia lor a spalat obrazul patat al tarii

MARIUS MIHALACHE

"Mi-a fost putin frica sa cant in Italia, dupa scandalul de acum cateva luni"

"Mai fusesem de cateva ori la Venetia si stiam cat de romantic si de frumos poate fi acest loc. De la bun inceput, locurile mele preferate nu au fost neaparat obiectivele turistice, care atrag multimile, ci stradutele inguste, cu podurile lor ce te petrec parca intr-o lume de vis, cu mici restaurante, cu magazine de antichitati. Ce nu stiam era ce inseamna Venetia in carnaval. Culoare, mult mai multa culoare, lume vesela, lipsita de griji, oameni pe chipul carora se vede ca se bucura de fiecare clipa traita acolo. Cantasem la Venetia pentru prima oara in 1996, intr-o perioada in care aveam multe aparitii in Italia, imi petreceam jumatate de an acolo. Unul dintre primele mele concerte s-a desfasurat chiar in Piata San Marco si totusi, de aceasta data, am avut mai multe emotii. In primul rand, mi-a fost putin frica sa cant in Italia, dupa scandalul monstruos de acum cateva luni. Auzisem ca romanii se tem, nu mai vorbesc romaneste pe strada, insa aici lucrurile nu stateau chiar asa. Am vorbit cu italieni care spuneau ca nu romanii reprezinta principala problema, sunt alte natii mai rele, dar dupa acele nenorociri in care au fost implicati romani, autoritatile au gasit un tap ispasitor pentru problemele lor cu imigrantii. Am avut emotii in plus si pentru ca am primit misiunea sa-mi reprezint tara si, de asemenea, pentru faptul ca participam la un eveniment de legenda in intreaga lume.Este un lucru maret, pentru orice artist, sa se afle pe o asemenea scena, cu un sunet perfect, si sa cante in fata unor oameni pentru care muzica inseamna foarte mult. Pentru mine a contat faptul ca am avut alaturi o echipa minunata, asta-i cel mai important lucru cand pornesti un proiect cum este discul nostru, "World Simphony". Am strans echipa in 2-3 ani, ne completam excelent, fiecare isi stie rolul. Majoritatea instrumentistilor mei provin din folclor sau din jazz, au cantat prin toata lumea. Se incadreaza perfect in stilul meu. In plus, sunt si colegi minunati, in frunte cu Irina Sarbu, care-i o scumpa. Amandoua concertele noastre au fost legate de albumul aparut in luna noiembrie. Am stat 5 zile la Venetia, am vazut ce era de vazut, ne-am facut treaba si acum mergem inainte. Urmatorul concert va fi la Bruxelles, la un festival de jazz. Am terminat de lucrat muzica la noul film al lui Mircea Daneliuc si inregistrez pentru un nou disc. Am agenda incarcata cu tot felul de proiecte. Sa fim sanatosi, sa le ducem la capat."

DAN PURIC

"Romania nu are forta necesara sa-si promoveze artistii la nivel international"

"In ultimii 10 ani, am mai participat de trei ori la carnavalul de la Venetia, la invitatia Centrului European de Cercetari Teatrale de pe insula Giudecca, condus de Sonia Biachi. Ea era creatoare de costume, iar eu puneam in scena numere de pantomima, coregrafie, pe care le prezentam la Palatul Britzi, o experienta foarte interesanta pentru mine. De data asta a fost ceva diferit, pentru ca am venit cu un spectacol propriu, "Visul". A fost onorant sa joc intr-un teatru de patrimoniu, teatrul Goldoni, cu sala plina, si sa am parte de o asemenea reactie din partea spectatorilor. Pe de alta parte, am simtit si tristetea faptului ca am vazut din nou, pentru a nu stiu cata oara, ca Romania nu are forta necesara sa-si promoveze artistii la nivel international. Nu a fost atrasa mass-media italiana, nu au aparut articole in presa scrisa, reportaje TV, majoritatea corespondentilor romani in strainatate transmitand doar ca la Venetia a fost "bine". Relatari minime. Felul in care a fost organizata participarea Romaniei la carnaval a scos din nou la iveala talentul nostru de figuranti si sechelele de pe vremea comunismului. Cat despre carnaval, nu am fost impresionat in mod deosebit, cum s-a intamplat cand am fost aici pentru prima oara. Asa insa pot face o comparatie cu anii trecuti, si remarc calitatea mai slaba a costumelor, numarul mult mai mic de spectatori si, in primul rand, lipsa de stralucire de altadata."

SORIN ROSCANEANU
(Caiutii din Vorona)

"Am simtit de cateva ori, in ochii unor italieni, o retinere, insa cei mai multi erau incantati sa ne vada"

"Noi nu prea ne consideram artisti, mai degraba pastratori ai traditiei, a ceea ce am primit si trebuie sa transmitem mai departe, pentru a nu ne pierde radacinile si a nu uita cine suntem noi in Uniunea Europeana. Facem ceea ce stim mai bine: incercam sa ne mandrim cu portul si obiceiul popular romanesc si sa transmitem generatiilor urmatoare putin din ceea ce simtim noi cand suntem impreuna, imbracati in straie populare. Grupul s-a format acum 10 ani, cand, in jurul catorva colegi putin mai in varsta, ne-am adunat noi, profesori si invatatori, din satele comunei bucovinene Vorona. Nu suntem profesionisti, precum calusarii, care au carte de munca, insa repetam in fiecare saptamana si cream sau participam luna de luna la evenimente culturale. Asta ne tine in priza si ne motiveaza sa mergem mai departe. Am avut si cateva spectacole in strainatate, la Strasbourg, unde am dansat in fiecare zi a saptamanii ce a premers aderarii Romaniei la Uniunea Europeana. La Venetia a fost mult mai lejer, am avut timp sa ne plimbam, sa admiram orasul. Eu unul am colindat prin insule, pe Lido, Murano, pe stradute, nici nu aveai nevoie de ghid, intrebai sau te uitai pe harta. Cel mai mult mi-a placut bucuria oamenilor, toti cei pe care-i intalneai erau incantati ca se afla acolo, si voiau sa participe, sa faca parte din carnaval, din bucuria colectiva. Eu am simtit mai intai de toate ca sunt roman. Eram opriti pe strada, asa imbracati in costum popular, eram intrebati cu entuziasm de unde suntem si, bineinteles, raspundeam cu mandrie ca suntem din Romania. Am simtit de cateva ori, in ochii unor italieni, o umbra, o retinere, un pas inapoi, insa cei mai multi erau incantati sa ne vada, sa ne priveasca, sa ne filmeze, sa ne fotografieze.Un lucru pe care l-am remarcat e ca erau poate mai multe aparate foto si camere video decat persoane prezente in Venetia. Dar poate asta e rezultatul celor care stiu sa-si vanda marfa. Poate o sa invatam si noi acest lucru si o sa devenim o tara mai "turistica" decat in prezent. Noi am fost invitati sa prezentam un dans care nu se mai gaseste in alta zona in afara Botosanilor, si am venit cu caiutii. E un dans care se tine de Anul Nou, pentru a alunga spiritele rele. Caiutii transmit vioiciune, energie noua, pozitiva. A fost bine primit, atat pe scena mare, cat si in reprezentatiile pe care le-am dat prin multime. Per total, o experienta extraordinara pentru noi. Din cate stiu eu, la origini, rostul carnavalului era ca diferentele de ordin social sa dispara. Ei bine, organizatorii italieni ne-au facut sa ne simtim egali tuturor, din toate punctele de vedere. Eu mi-am simtit admirat costumul, dansul pe care l-am prestat, si trebuie sa amintesc aici ca ne-a ajutat foarte mult si muzica de fanfara care ne-a acompaniat."

Fotografiile autorului (4)