"Hurducii" lui Videanu

Cand profesia de arhitect se transforma-n rusine

O parte a Bucurestiului vechi, numit candva "Micul Paris", a supravietuit ca printr-un miracol furiei demolatoare ceausiste. Astazi insa, nori negri, mai negri decat ai dictaturii politice, pentru ca sunt norii banului, se abat asupra acestui Bucuresti, plin de farmec candva, cantat cu foc in folclorul si sansonetele interbelice. O actiune demolatoare pradalnica a arhitectilor de sub pulpana primarului Adriean Videanu pandeste strazile, bulevardele si casele purtatoare de amintiri nostalgice, palatele, copacii multiseculari si monumentele de arhitectura cu care ar trebui sa se mandreasca orice bucurestean, orice roman si, de ce nu, orice european. Capitala a soarelui si a marilor bulevarde, plina de farmec si de noblete istorica, Bucurestiul ar putea sa arate in curand ca o monstruozitate sufocata de betoane si trafic, un cosmar in care prostul gust arhitectural va duce in derizoriu orice pretentie de capitala europeana a nefericitei noastre urbe. In piata unde au murit primii eroi martiri ai Revolutiei, edilii vor sa ridice un bloc de sticla cu parcarile aferente. Langa Ateneul Roman, in fata celebrului restaurant "Cina" si in coasta superbei cladiri a Bibliotecii Centrale Universitare (fosta Fundatia Carol I), se programeaza alt bloc de sticla anost, cu magazine si birouri. Pe Calea Victoriei, lipiti de Casa Vernescu, de Cazinoul Victoria, de Palatul Sturdza (vizavi de Ministerul Industriilor), dar si pe Bulevardul Kiseleff, lipiti de Muzeul Taranului Roman sau de Palatul Aushnit (actualmente locuinta lui Gigi Becali!), precum si in jurul Cismigiului, se pun la cale alti zgarie-nori de otel si sticla. Cine sunt autorii nefericitelor proiecte? Conclavul de arhitecti ai Primariei Generale, cei care fac si desfac ite, trag sfori si tunuri, ofera ponturi si pun osul ei insisi "la treaba", desi se afla in plin conflict de interese (ei proiecteaza, ei aproba). Li se spune "hurducii lui Videanu", cu aluzie la seful Comisiei de Arhitectura a Capitalei, d-l Viorel Hurduc, proiectantul (sau sustinatorul) monstrilor prevazuti in Piata Revolutiei si in jurul Cismigiului. Ca o culme a cinismului acestui personaj, croit dupa chipul si asemanarea "boss"-ului Videanu, el a motivat intentia de a planta zgarie nori in cele patru puncte cardinale ale Cismigiului cu urmatoarea fraza: "Blocurile inalte sunt foarte necesare langa Cismigiu, pentru ca vor juca rol de orientare pentru cei care se plimba in parc" (!). Dar d-l Hurduc este doar "baiatul" trimis la inaintare in gura presei. Adevaratul carmaci al crimelor urbanistice infaptuite sau aflate in pregatire este d-l Adrian Bold, de opt ani arhitectul sef al Capitalei, omul despre care se spune ca face jocuri politice, sacrificand interesele generale ale orasului. Se pare ca dansul are o contributie determinanta la "exceptiile" fara numar acordate antreprenorilor, la aprobarea planurilor de urbanism zonale (PUZ), care modifica brutal planul de urbanism general (PUG), la dezvoltarea imobiliara haotica, la ignorarea celor mai elementare reguli de urbanism etc. Dar in jurul d-lui Videanu nu lucreaza numai acesti arhitecti care lasa impresia ca si-au abandonat principiile si profesia pe altarul intereselor financiare. In scenariul umilitor al distrugerii Bucurestiului intra si altii, cum ar fi d-l Stefan Damian, directorul Directiei de Cultura si Patrimoniu a Bucurestiului (apartinand Ministerului Culturii). De numele domniei sale se leaga, dupa cum se spune in site-ul , declasari si demolari de spatii urbanistice de patrimoniu. Disparitia Pietei Unirii (de legume si fructe), desfiintarea pietei taranesti de la Hala Traian, proiectata demolare a Halei Bucur-Obor etc. au fost posibile cu aprobarea sa. Un alt "hurduc" din panoplia Videanu este d-l Stefan Dumitrascu, arhitect la Primaria sectorului III, cel care a facut presiuni pentru demolarea Policlinicii Coltea, a dat aprobarea pentru construirea unei cladiri sinistre intre Spitalul Coltea si Piata Sfantul Gheorghe si pentru ridicarea unei ridicole constructii roz, in curtea Complexului Coltea (zona protejata). In fine, d-l Alexandru Beldiman este arhitectul care, sub masca preocuparii pentru Calea Victoriei ca "spatiu cultural", sustine, de fapt, proiectele oneroase care vor afecta iremediabil aceasta artera esentiala a Capitalei. Ce doresc de fapt acesti domni? Sa spulbere diferenta dintre Calea Victoriei, ca spatiu aristocratic, elegant, specific Bucurestiului interbelic, si Magheru, un bulevard de tip "down-town", cu magazine si hoteluri. De fapt, daca ne uitam bine in jurul nostru, constatam ca esecurile breslei arhitectilor, breasla care ar trebui sa vegheze la pastrarea esteticii orasului, au devenit, din exceptii regula (vezi complexurile de vile din Baneasa si Pipera, unde constructiile oribile sunt facute la comanda unor clienti lipsiti de gust, dar plini de bani, adevarati "manelisti"). Cu amaraciune observam ca multi dintre arhitectii romani au ajuns ei insisi un fel de manelisti. Singurul lor "succes international" este exportul palatelor tiganesti in tarile vecine. Daca in perioada interbelica se mergea pana la suspendarea arhitectilor pentru astfel de esecuri (ordinul arhitectilor, ordinul inginerilor si ordinul medicilor aveau o mare influenta), astazi, nici Ordinul Arhitectilor, nici Asociatia Arhitectilor nu-i poate macar trage de maneca pe colegii aflati in culpa, pentru ca se afla sub umbrela politica. Sunt "hurducii lui Videanu" si ai rudelor lui.