* Suntem in preajma Craciunului. Aveti o imagine anume, o amintire mai speciala legata de sarbatorirea lui?
* Mai are Craciunul vreo semnificatie spirituala, sau a devenit doar un prilej de petrecere si ospat?
TORA VASILESCU
"Un exercitiu al bucuriei"
"In clipa aceasta imi vine in minte o amintire nu prea placuta, dar care m-a facut sa inteleg adevarata semnificatie a Craciunului. Era cu o zi inainte de sarbatoare si sotul meu de atunci mi-a zis ca nu avea rost sa pregatesc nimic special, pentru ca urma, oricum, sa plecam de acasa. Nu prea am fost de acord, dar pana la urma am cedat. In final, nu am mai plecat nicaieri si traiesc si acum sentimentul acela cumplit, de pustiu. Parca eram intr-o casa straina, nu mirosea a cozonac, nici a brad, camerele nu erau impodobite de sarbatoare. A fost groaznic. De aceea, eu cred ca este foarte important sa ne pregatim de Craciun, iar cand spun asta, nu ma refer doar la bucate sau la curatenie, ci mai ales la spiritul Craciunului, care este o sarbatoare a luminii. Sa ne deschidem sufletul si sa zambim. Craciunul este un exercitiu al bucuriei, pentru ca totul e curat in jur, casa-i gatita, miroase a scortisoara si a vanilie, la poarta se aud clopotei, iar in noaptea de Craciun, mergem sa-l gasim pe Iisus in biserica. Daca se instaleaza in noi "lenea" de a nu mai fi in stare sa simtim aceste lucruri, lenea de a nu mai raspunde la emotii, atunci e foarte, foarte grav. Uite, la Craciunul revolutiei din '89, eu nu am putut sa mai fac bradul ca de obicei: frumos, stralucitor, vesel. Se auzeau impuscaturi pe strada si mi se parea nedrept sa ornez casa cu beteala. Si atunci am umplut pomul cu funde negre: asa am inteles eu sa celebrez momentul, fara sa renunt la Craciun. Dar Craciunurile acestea mai putin fericite sunt numai niste exceptii, intr-un ritual fericit pe care nu-l intrerup niciodata. Candva, cu vreo douazeci, treizeci de ani in urma, am cumparat de pe strada un suport de brad. Mi-a placut, fiindca pe langa faptul ca sustine bradul, il si invarte. Este ornat cu iesle, cu Maria si Iisus... foarte frumos. Dupa destul de mult timp, am descoperit la acest suport un alt lucru, cu totul extraordinar: el este de fapt une boite a musique, o cutie muzicala. Are doua, trei melodioare, printre care si celebrul: "O, Tannenbaum" (O brad frumos). De atunci, fiecare Craciun incepe pentru mine cu bradul care face piruete in suportul lui muzical. Plang de la primele note, nu de tristete, ci ca un fel de primenire interioara. Muzica bradului imi ridica sufletul pana la nivelul la care ma plac eu pe mine, pentru ca sunt foarte multe momente intr-un an in care nu ma plac deloc, nu sunt multumita de mine. Acordurile pomului meu rotativ mai sting din tristetea de a nu avea copii, in preajma mea, de Craciun. Eu nu am copii, dar cu toate acestea, am convingerea neclintita ca ei aduc magia acestei sarbatori. Va doresc sa nu uitati niciodata sa zambiti, sa va bucurati de Craciun!"
GEORGE IVASCU - directorul Teatrului Tineretului Metropolis
"Mi-as dori ca-n fiecare zi sa fie Craciun"
"Pentru mine, Craciunul reprezinta sansa de a fi inca o data copil, de a ma bucura de cadourile pe care le daruiesc si, bineinteles, pe care le primesc, de a fi impreuna cu familia, de a-mi aminti de cei dragi si de a le marturisi dragostea pe care le-o port, dar mai ales de a simti sarbatoarea sfanta a nasterii Domnului. Mi-as dori ca-n fiecare zi sa fie Craciun. Din foarte multele intamplari frumoase, cea de care imi amintesc acum in mod special este momentul in care bunica mea facea cozonaci in casa, iar eu, copil fiind, ii saream in ajutor la framantatul lor. Munceam pana faceam febra musculara si apoi gustam din coca inca nedospita. Simt si acum caldura din bucatarie si atentia cu care urmaream cresterea aluatului; si-apoi, gustul fierbinte al cozonacului, pe care nu aveam rabdare sa-l las sa se raceasca. Si, bineinteles, mandria cu care ii serveam pe musafiri cu rodul muncii mele. Aceste maini, care au avut grija de copilaria mea, le sarut cu drag acum si ii transmit bunicii mele, prin intermediul dvs.: "Saru' mana, Mamaita!"."
DORINA LAZAR - directorul Teatrului Odeon
"Ascultam colinde la radio si plangeam"
"Imi aduc aminte cum faceam jucarii pentru pomul de Craciun. Revad toata familia in jurul unei mese, cu un teanc de coli de hartie in fata. Luam fiecare cate o fila, o indoiam la colturi, apoi din nou si din nou. Cu o foarfeca rotunjeam muchiile, iar cand o eliberam din palme, hartia prindea forma unei stelute. Acesta este tabloul care mi-a aparut in memorie brusc, fara sa ma gandesc, dupa ce mi-ati pus intrebarea. Pe-atunci nu aveam alte obiecte cu care sa ornam bradul si ni se parea firesc sa ne construim singuri "globurile". Momentul acela are o nostalgie a lui, una pozitiva, pentru ca eram cu adevarat fericiti in acele clipe. Imi mai aduc aminte cu cata nerabdare asteptam bradul. Desi tata lucra in domeniul silvic, ni-l aducea de fiecare data in ultima clipa. Nu stiu daca o facea dinadins sau pur si simplu se respecta regula cu cizmarul care are ghetele rupte... Un alt Craciun memorabil si fericit a fost cel din 1989. Tin minte ca eram in bucatarie si ascultam la radio colinde, dar colinde din acelea adevarate. Plangeam, plangeam, plangeam, de nu ma puteam opri, pentru ca eram fericita ca apucasem acele clipe. Apucasem schimbarea.
Tot legata de copilarie este pentru mine si semnificatia spirituala a Craciunului. Intotdeauna spiritul acestei sarbatori este magic. Da, inca ma emotionez la colinde, da, merg la biserica, da, incerc sa fiu mai buna. Imi doresc sa fim cu totii sanatosi, sa avem suflet mare si sa incercam sa urmam porunca: "Ce tie nu-ti place altuia nu face!". Acesta este indemnul meu pentru acest Craciun si pentru anul care vine. Va imbratisez cu drag."
MARIUS MANOLE - actor la Teatrul National
"Eroul Craciunului meu era bradul"
"Seara in care se face bradul este pentru mine Craciunul. Cu siguranta ca acest moment e diferit pentru fiecare, dar la noi se intampla cu doua zile inainte de Ajun. De fapt, atunci se cumpara bradul, dar nu aveam niciodata rabdare si il impodobeam pe loc. Imi placea atat de mult, ca adormeam acolo, in camera cu pomul. Ai mei ma duceau in brate in camera mea, dar dimineata la sase eram din nou prezent langa brad. Nu il scapam din ochi, de parca mi l-ar fi furat cineva. Ii traiam prezenta cu frenezie, el era eroul Craciunului meu, bradul cu haina lui din globuri stralucitoare. Ah, si mai era masa.
Anul acesta voi merge acasa, la Iasi, dar nu cred ca va fi brad. Eu nu mai am timp sa stau si sa-l fac. Ajung pe 24 seara si pe 26 plec. Am spectacole... Asadar, eroul meu a plecat odata ce am crescut, a ramas in schimb masa in trei. Am sa ma straduiesc, totusi, sa-mi impodobesc la Bucuresti un brad mic, ca sa nu dispara complet bucuria copilariei. Si asa se pierde aproape tot din ce-a fost frumos altadata, din cauza goanei in care suntem mereu, din cauza lipsei de timp. Sunt insa convins de un lucru: peste vreo zece ani, cand vom fi depasit frica aceasta cumplita ca nu mai avem nimic pentru ziua de maine, ca nu avem bani de chirii sau de rate in banca, atunci linistea si traditia unor astfel de sarbatori se vor intoarce catre noi. Sper doar sa fim inteligenti si sa nu ne pierdem in mercantilismul si kitsch-ul vestului. Cu cat castigi mai multi bani, cu atat esti mai sarac spiritual. Poate vom reusi sa contrazicem acest adevar. Cat priveste semnificatia spirituala a Craciunului ea este aceeasi ca pentru toata lumea: credinta si bucurie. In plus, pentru mine Craciunul mai inseamna si ceva foarte personal: este momentul meu de bilant. Ma gandesc cum eram cu un an inainte, cum am evoluat sau cum nu am evoluat, ce fel de om am devenit, care sunt diferentele dintre mine vechi si mine prezent. Poate ca este o prostie, poate ca orice zi din an ar putea fi una pentru acest bilant, dar la mine ea e ziua Craciunului. El imi ofera ragazul de a ma gandi la aceste lucruri; este, daca vreti, darul meu de Craciun. Si mai am o superstitie: de Craciun si de Revelion nu ma despart de textele pieselor sau de proiectele pe care le am in desfasurare in acel moment. Pe mine, anul nou trebuie sa ma prinda cu bani in buzunar si cu textele la care lucrez. Neaparat! Va doresc liniste si fericire!"
DIANA LUPESCU - actrita la Teatrul Nottara
"Nu va pierdeti speranta!"
"Bine, intru in jocul dumneavoastra, inchid ochii si atunci din intuneric imi apare, mare si luminat, bradul impodobit de Craciun. Acesta este tabloul care se desfasoara acum in mintea mea. Iar ca amintire, ma vad pe mine micuta, acum multi, multi ani, in fata magazinului "Romarta" din Craiova. Imi placeau de pe atunci foarte mult podoabele de pom si am vazut in acea vitrina o steluta care mi-a furat ochii. Era extraordinar de frumoasa, "crosetata" din multe globulete mici, mici, argintii. Din pacate, tocmai se inchidea magazinul. Eu mi-o doream totusi atat de mult, incat nu plecam din fata vitrinei, insistam incontinuu la usa magazinului pentru steluta mea. Vanzatoarei i s-a facut mila, s-a emotionat sa ma vada atat de fermecata, a deschis si mi-a dat chiar podoaba din vitrina. Nu am cuvinte sa va spun ce fericita am fost... Daca mai am steluta? Da, o mai am. Este si in clipa aceasta in brad.
Pentru mine, Craciunul nu semnifica in nici un caz ospat si petrecere. El este speranta unui nou inceput, unul pe care mi-l doresc mereu, fireste, mai bun. Craciunul ma intoarce intotdeauna in anii copilariei, ma face sa uit de tot ce este in jur. Farmecul absolut il au noptile. Atunci stau langa bradutul impodobit, ascult colinde, intr-un fel de singuratate, dar una foarte placuta. Ma intorc in mine insami, caut acolo ce e mai frumos si mai frumos si-mi recapat toate sperantele, imi relansez toate visurile... Repet, nu este o singuratate trista, este doar un moment special al meu si numai al meu, al carui fundal este noaptea, cu pomul luminat si focul aprins in soba. Este un moment de intimitate absoluta. Apoi, ritualul de familie! Ne adunam cu totii, ne punem cadouri sub brad, cantam colinde. Da, da, chiar cantam colinde noi intre noi; copiii stiu si ei foarte multe si le este drag sa cante alaturi de noi. Este foarte placut, iar eu - ca multi alti artisti, sunt sigura - imi pastrez in suflet un loc pentru naivitate, pentru joc. Este o inocenta pe care nu vreau sa o pierd, pentru ca atunci voi pierde si speranta. Acelasi lucru vi-l doresc si dumneavoastra: nu va pierdeti speranta!"
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
