Are nume aspru, de arbore, dar este o floare zvelta si delicata, cu petale roz-rosii, ca zorii diminetilor senine de vara. Impodobeste la inceputul lui august fanetele umede si mlastinile, alcatuind adevarate mari de culoare. Denumirea sa stiintifica este Lythrum salicaria, "lythron" insemnand in greaca veche - "patate de sange", un nume legat de faptul ca rachitanul era folosit de soldatii greci si romani pentru vindecarea ranilor sangerande, pe care le vindeca spectaculos. In popor, mai este cunoscuta si ca "Iarba zanei" sau "Floarea zanei", fiind considerata planta magica. Pusa in scaldatorile copiilor, se credea ca ii apara de deochi si ii ajuta sa creasca voinici. Petalele sale, tinute la brau, stimuleaza fertilitatea tinerelor femei, iar pe barbati ii apara de ispitele ielelor.
In medicina populara romaneasca, rachitanul este un leac de prim ordin pentru tratarea diferitelor forme de paralizie ("poceala"), pentru oprirea hemoragiilor menstruale prelungite ("randuri rosii"), pentru combaterea infectiei colonului ("cufureala") sau pentru cicatrizarea ranilor ("iarba de oblojeala"). Cercetarile din ultimii ani au aratat ca aceasta planta cvasi-necunoscuta este, de fapt, un medicament de prim ordin in combaterea unor maladii foarte periculoase, incepand cu bolile canceroase si pana la infectiile virale netratabile de catre medicina moderna.
Descrierea plantei
Rachitanul este o planta mare iubitoare de apa, care creste pe fanetele umede, in preajma izvoarelor si a paraielor, precum si in mlastini, unde alcatuieste colonii dense. Are tulpina foarte inalta pentru o planta ierboasa, ajungand frecvent la un metru, in cazuri rare pana la un metru si jumatate-doi metri. Florile sunt grupate intr-un fel de ciorchine dens, de o culoare rosietica-violacee intensa, inconfundabila. Se recolteaza in august, cand este inflorita si cand atinge varful calitatilor terapeutice.
Recoltare
De la rachitan se culege "iarba", adica primii 25 de centimetri de tulpina, cu tot cu frunze si flori, prin taiere, fara a smulge radacina, din care vor iesi ulterior alte tulpini. Dupa recoltare, se intind tulpinile la uscat, in strat subtire, intr-un loc bine aerisit si lipsit de umiditate. Cand sunt uscate, tulpinile se rup cu un pocnet sec, semn ca planta poate fi pusa la pastrat in pungi de hartie sau in saculeti de panza.
Preparate pe baza de rachitan
Tinctura (extractul hidroalcoolic)
Are cele mai bune efecte pentru tratarea infectiilor si a altor boli produse de deficiente imunitare, doua substante cu efecte imunostimulatoare si antitumorale continute in rachitan (acidul elagic si cel galic) fiind cel mai bine extrase in alcool. Pentru obtinerea acestui preparat se pun intr-un borcan cu filet douazeci de linguri de pulbere de rachitan, peste care se adauga doua cani (500 ml) de alcool alimentar de 50 de grade. Se inchide borcanul ermetic si se lasa la macerat vreme de doua saptamani, intr-un loc calduros, dupa care se filtreaza, iar tinctura rezultata se pune in sticlute mici, inchise la culoare. Se administreaza din acest remediu, de patru ori pe zi, cate o lingurita diluata in putina apa.
Pulberea
Este o forma de administrare foarte importanta, rachitanul sub forma de pulbere avand o mare eficienta in tratarea hemoragiilor. Se obtine prin macinarea cat mai fina cu rasnita electrica de cafea. Depozitarea pulberii de rachitan se face in borcane de sticla inchise ermetic, asezate in locuri intunecoase si reci, pe o perioada de maximum 4 saptamani (deoarece unele principii active ale rachitanului se oxideaza). De regula, se administreaza de 3-6 ori pe zi cate o lingurita de pulbere de rachitan, pe stomacul gol.
Infuzia combinata
Se pun la macerat 3-4 linguri de rachitan maruntit in jumatate de litru de apa, vreme de 8-10 ore, dupa care se filtreaza. Preparatul rezultat se pune deoparte, iar planta ramasa dupa filtrare se fierbe in inca jumatate de litru de apa, vreme de cinci minute, dupa care se lasa sa se raceasca si se strecoara. In final, se amesteca cele doua extracte, obtinandu-se aproximativ un litru de infuzie combinata de rachitan, care se foloseste intern (1-2 cani pe zi).
Baia terapeutica
Se recomanda in cazurile de infectii vaginale sau de hemoragii anale, produse de hemoroizi. Medicina populara recomanda in aceste cazuri baile de sezut, cu un extract de rachitan obtinut astfel: doua maini de planta se pun la macerat in doi litri de apa, la temperatura camerei, vreme de 8-10 ore (de dimineata pana dupa amiaza). Apoi lichidul se strecoara si se pune deoparte. Planta macerata se pune in alti doi litri de apa clocotita si se lasa sa stea acoperita pana se raceste, dupa care se filtreaza. In final, se combina cele doua preparate (maceratul si infuzia racita), care se vor pune in apa de baie, ridicata la o temperatura de 39-40 de grade Celsius. Baia dureaza 10-30 de minute, dupa care pacientul se va usca putin prin tamponare cu prosopul si va ramane sa se odihneasca la loc foarte calduros, vreme de jumatate de ora. (Cardiacii sa fie prudenti.)
Cataplasma cu rachitan
O mana de frunze maruntite de rachitan se lasa timp de 1-2 ore sa se inmoaie in apa calda (40-50 de grade Celsius), dupa care se aplica direct pe locul afectat, acoperindu-se cu un tifon. Se lasa sa actioneze vreme de 1 ora.
Colon iritabil - se obtin rezultate exceptionale cu ajutorul infuziei combinate de rachitan, care este un puternic astringent si antiinflamator pentru tubul digestiv. Se bea zilnic un litru de infuzie combinata de rachitan, in cure de minimum 10 zile. Pentru persoanele cu predispozitie spre constipatie, se administreaza, in paralel, ulei de ricin: 1-2 linguri pe zi.
Diabetul zaharat de tip Ii - se administreaza infuzia combinata de rachitan - doua cani pe zi, in cure de o luna, cu sapte zile de pauza. La pacientii insulino-dependenti tratamentul se va face gradat, incepand cu o jumatate de cana si ajungand, dupa 7-14 zile, la doza de doua cani pe zi. In paralel, va fi masurata zilnic glicemia, pentru a ajusta doza de insulina. Aceasta pentru ca rachitanul are o actiune extrem de puternica in diabet, stimuland pur si simplu pancreasul sa secrete mult mai multa insulina. Studii de medicina experimentala facute in Spania au aratat chiar ca administrarea de rachitan duce pur si simplu la dublarea concentratiei de insulina in sange.
Adjuvant in infectia cu Hiv (Sida) - se ia tinctura de rachitan, cate 4 lingurite pe zi, fiecare diluata cu putina apa. Tratamentul se face vreme de sapte zile, cu doua zile de pauza, dupa care se reia. Efectul imunostimulator si antiviral al acestui preparat se datoreaza acidului elagic din compozitia sa. Aceeasi substanta din rachitan are efecte foarte bune si in tratarea herpesului.
Diaree - se administreaza pulberea de rachitan, 4-6 linguri pe zi, pana la disparitia afectiunii. Este un remediu indelung testat si cu actiune terapeutica bine confirmata, fiind folosit de catre soldatii din primul si al doilea razboi mondial, atat contra diareei, cat si contra dizenteriei, efectele sale fiind salvatoare. Efectul antidiareic este foarte puternic si poate fi exploatat pentru toate varstele, inclusiv pentru bebelusi, carora le este recomandata infuzia combinata (50-200 ml pe zi). Este si un antiseptic intestinal foarte bun in cazurile de enterite.
Ciclu menstrual cu hemoragie puternica sau prelungit - se administreaza pulbere de rachitan, cate 4 lingurite pe zi. Daca hemoragia menstruala este foarte puternica, se ia o doza soc de 1-2 linguri, dupa care se trece la doza normala. Cu rachitan se poate trata nu doar ciclul foarte abundent si prelungit, ci si sangerarile intermenstruale.
Adjuvant in boala canceroasa - se beau zilnic 3 cani de infuzie de rachitan, in fiecare cana punandu-se 10-20 picaturi de tinctura. Se tin cure de cate 6 saptamani, cu doua saptamani de pauza. Este util mai ales in fazele de inceput al bolilor tumorale, rachitanul inhiband pur si simplu dezvoltarea formatiunilor maligne. Studii facute in Canada au aratat ca acidul galic continut de planta impiedica vascularizarea tumorilor si chiar degradeaza reteaua de vase care hraneste si permite dezvoltarea tumorii.
Infectii cu stafilococ auriu - se administreaza intern infuzie combinata de rachitan, cate 3-4 cani pe zi. Conform studiilor facute in Germania, aceasta planta contine substante antibiotice foarte eficiente impotriva bacteriilor Staphylococcus aureus, Proteus mirabilis si Microccocus luteus.
Alergie - se administreaza intern tinctura de rachitan, 4-6 lingurite pe zi. Are efecte antiinflamatoare si - se pare - regleaza activitatea sitemului imunitar.
Tratamente de uz extern
Candidoza vaginala - rachitanul are un puternic efect anticandidozic. Acest lucru a fost demonstrat de un grup de cercetatori finlandezi, care au testat vreme de mai multi ani extractele de rachitan pe diferite tulpini de Candida, obtinand rezultate nesperat de bune. Pentru a combate aceasta afectiune mai mult decat suparatoare, se prepara o infuzie combinata concentrata, din 4 linguri de rachitan la cana, cu care se fac spalaturi vaginale zilnic, cu ajutorul irigatorului. Dupa introducerea preparatului in vagin, lichidul se va tine in interior vreme de 10 minute minimum (pentru aceasta, bazinul trebuie sa fie mai ridicat decat restul corpului), astfel incat sa-si faca efectul. In paralel cu acest tratament extern, se iau si intern cate 1-2 cani de infuzie combinata zilnic.
Candidoza bucala - se face acelasi tratament intern ca la candidoza vaginala. Suplimentar, de patru ori pe zi, se fac clatiri indelungate ale gurii si gargara cu infuzie combinata concentrata de rachitan. Fiecare aplicatie externa cu infuzie de rachitan trebuie sa dureze minimum 10 minute, astfel incat principiile active ale plantei sa ajunga sa isi faca efectul.
Prurit vaginal - in infuzia combinata de rachitan se pune la prepararea sa o lingurita de pulbere de menta si un varf de cutit (0,25 grame) de pulbere de cuisoare. Se fac irigatii cu preparatul obtinut, care are puternice efecte antiinflamatorii si anesteziaza usor terminatiile nervoase ce produc senzatia de mancarime.
Epistaxis sever - se pune in nara putin praf de rachitan, foarte fin macinat si apoi cernut. Are efecte vasoconstrictoare si cicatrizante rapide, oprind sangerarea.
Sangerari ale gingiilor, retractia gingiilor - se foloseste urmatorul leac popular: tulpinile de rachitan proaspat cules se strivesc si, imediat (astfel incat sa nu piarda sucul), se freaca indelung cu ele gingiile. Principiile active din rachitanul proaspat opresc sangerarile si intaresc gingiile slabe.
Eczema infectioasa - se aplica zilnic, pe locul afectat, vreme de 1-2 ore, cataplasme cu rachitan. Tratamentul se face pana la completa vindecare. Rachitanul are efecte puternic antiinfectioase (combate bacteriile si ciupercile parazite) si antiinflamatoare.
Cosmetica si frumusete
Ten inrosit - se face o masca dintr-o lingura de suc proaspat de rachitan sau de infuzie foarte concentrata de rachitan, doua linguri de smantana si un albus de ou. Ingredientele se amesteca foarte bine si preparatul se intinde pe fata. Se tine vreme de jumatate de ora, dupa care se indeparteaza cu un tampon cu apa calduta.
Ten cu pori dilatati - seara, se aplica pe fata o compresa cu infuzie combinata de rachitan, care se tine vreme de jumatate de ora. Tratamentul se face o data la 2-3 zile.
Precautii si contraindicatii
In cazurile de constipatie cronica, planta se administreaza cu prudenta, eventual luandu-se in paralel si remedii laxative (ulei de ricin, tarate de grau, miere de mana, cassia, crusin etc.).
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
