Ecouri la scrisoarea cu acelasi titlu,
publicata in numarul trecut al revistei
- Saptamana trecuta am publicat in revista doua scrisori legate de agresiuni sexuale comise asupra unor adolescente. In calitate de psihiatru, va confruntati frecvent cu asemenea cazuri, sau ele reprezinta o exceptie?
- Orice psihiatru are printre pacientii sai persoane care au suferit agresiuni sexuale in antecedentele mai indepartate, adolescenta, dar si la varsta scolara sau copilaria mica. Cel mai adesea, agresorul este un membru de familie si, din pacate, nu rareori, acesta este un frate mai mare sau un tata de obicei alcoolic.
- Sa vorbim mai intai despre agresori. Cum e posibil ca un tata - cazul cel mai dramatic - sa uite de orice norma morala, obligandu-si propriul copil la relatii incestuoase? Avem de-a face cu simpli indivizi amorali, sau cazul lor face parte din patologie?
- Cum foarte usor se poate observa, in aceste cazuri, limita dintre imoralitate si patologie este practic imposibil de trasat. Exista, intr-adevar, boli in care un parinte isi agreseaza sexual copiii, dar aceste circumstante sunt extrem de rare, in comparatie cu celelalte cazuri, in care agresorul este un alcoolic cronic notoriu sau o personalitate dizarmonica de tip disocial. Pentru acesti oameni, satisfacerea instinctuala tine loc de instanta morala, iar oprobriul public sau pedeapsa legala sunt niste instrumente care nu au nici un rol in franarea unui comportament mizerabil.
- Cum se pedepseste incestul in legislatia romaneasca?
- Legislatia romaneasca incrimineaza incestul ca fapta penala, simpla producere a unui raport sexual intre rude de gradul I fiind pedepsita cu inchisoare de la 2 la 7 ani, asemanatoare violului. Trebuie mentionat ca in unele tari europene s-a cerut dezincriminarea raporturilor sexuale intre frati, considerandu-se ca aceasta fapta (considerata deosebit de grava inca de pe vremea codului lui Hamurabi, secolul Xxi, i. Hr.) n-ar mai fi de actualitate. Medicina, psihologia, sociologia si, desigur, religia au o opinie contrara.
- Cum ar trebui sa reactioneze o adolescenta asupra careia se fac presiuni sexuale din partea unui membru al familiei? Cui sa se planga?
- In momentul in care exista presiuni reale asupra unei adolescente din partea unui membru al familiei, dar nu numai, ci si a altor persoane, cum ar fi profesori, meditatori, preoti, medici, antrenori etc., acestea trebuie denuntate imediat. Nici o adolescenta nu trebuie sa-si inchipuie ca are experienta sau forta psihologica sa controleze situatia. Persoanele adulte vor recurge la tot felul de tertipuri si vor profita de vanitatea sau orgoliul viitoarelor victime. Dupa cum rezulta foarte clar si din scrisorile pe care le-ati primit, nici unul dintre cei doi adulti incriminati nu foloseste violenta fizica, si nici macar o minima violenta psihica. Iata, acesti barbati stiu sa foloseasca slabiciunile victimelor lor potentiale. Discutia cu mama, cu tatal, cu o sora sau un frate de care adolescenta este apropiata, cu o colega sau chiar cu diriginta si, mai ales, cu consilierii scolari poate fi adesea cea mai buna preventie. Nu odata, o adolescenta povestind unei prietene despre o astfel de presiune sau despre o agresiune, a avut surpriza ca la randul ei, aceasta sa-i marturiseasca ca si ea este intr-o situatie asemanatoare.
- Cum se explica faptul ca majoritatea victimelor prefera sa taca si sa indure calvarul, decat sa solicite ajutor?
- Pot fi diverse motivatii pentru care o persoana abuzata prefera sa nu-l denunte pe cel care a agresat-o: rusinea fata de familie, prieten, teama de respingere sau stigmatizare sociala, vinovatia varstei, orgoliul, fantasmele "dar daca o fi bine". Uneori, calvarul poate fi gradat, victima ajungand pana la urma intr-o situatie de necontrolat.
- Ce urme psihice lasa agresiunile sexuale comise la varste atat de fragede? Duc ele la sinucidere?
- Rareori se ajunge la sinucidere, dar agresiunile sexuale pot duce la dezvoltarea ulterioara a unor tulburari anxioase (chiar dezvoltarea unor fobii), tulburari sexuale, probleme de natura sociala (probleme de relationare) sau probleme profesionale (in cazul minorilor pot aparea inexplicabile probleme scolare).
- Presupunand ca autoarele celor doua scrisori publicate in revista "Formula As" v-ar solicita tratament psihologic, ce sfaturi le-ati oferi?
- Cele doua cazuri sunt extrem de diferite si nu au ca trasatura comuna decat acceptul inconstient al relatiei nepotrivite dintr-o supraevaluare a calitatilor personale. Ambele corespondente afirma ca sunt dragute, seductive si, in principiu, fete cuminti. Daca in primul caz, sfaturile ar viza foarte clar o discutie directa cu mama si/sau cu unchiul prea insistent, si orientarea domnisoarei spre un partener de varsta ei, in cel de-al doilea caz, lucrurile sunt mult mai complicate, si doar o interventie psihologica, dar si sociala complexa ar putea controla, pana la un punct, o situatie care a devenit grava, prin aparitia unei sarcini. Cinismul tinerei corespondente este doar o aparare extrema a unei persoane intrate intr-o situatie limita.
- Exista "tratamente" asociate? Prezenta unui preot-duhovnic ar avea un efect pozitiv?
- Presa internationala (chiar si cea de specialitate) abunda in cazuri de agresiuni sexuale incestuoase. Sa intelegem ca modelul traditional al familiei a expirat, spulberat de imoralitate si libertinaj?
- In ultimii ani, mass-media profita de pe urma succesului/audientei pe care o are prezentarea unor astfel de cazuri. Nu de aici putem trage cele mai bune concluzii legate de stabilitatea modelului familiei traditionale, chiar daca aceasta se afla azi intr-un proces de transformare. Presa este, chiar ea, adeseori, cea care abuzeaza imaginarul adolescentilor, iar insistenta cuplului sex-nenorocire aduce din nefericire prea mare profit unora.
- Exista un sfat cu valoare de prevedere in cazul agresiunilor sexuale asupra adolescentilor?
- Nu exista nici un sfat general care ar putea preveni agresiunile asupra adolescentilor. Numai cultura, morala si credinta sunt conduitele preventive care pot influenta intregul context social.
D-na dr. Catalina Tudose poate fi gasita la urmatoarea adresa: "Psihomedical consult" - str. Austrului 52, Bucuresti, tel. 021/320.74.47, 0723/30.26.25
Opinia cititorilor
"Mai presus de noi nu se afla satana,
ci Dumnezeu. Pe care nu L-ai pomenit niciodata"
Draga Luiza,
Desi tu "nu astepti raspuns", vreau sa-ti scriu cateva randuri in speranta ca - prin cine stie ce conexiune mentala mai fericita - poate iti vine o idee constructiva. La nivelul puterii omenesti - a puterii de a indura, discerne, renunta, lua decizii cu consecinte pentru tot restul vietii -, situatia ta pare tare greu de descalcit. Esti intre ciocan si nicovala, ba pe deasupra si complet anesteziata intre acestea doua, incat nu ai vointa si putinta de a te opune (ce sa ne mai ascundem atata dupa deget si sa nu recunoastem cinstit!). In orice directie ai lua-o, spre orice punct cardinal, se profileaza numai suferinta, si a altora, dar a ta in primul rand! Ce usor e sa dai sfaturi, nu-i asa? "Pleaca, fato, de-acasa, nu privi inapoi, du-te la fundatia "Pro Vita" sau la Valea Plopului sau la "Micul print", mergi sa nasti linistita undeva, apoi te mai gandesti ce faci cu copilul. Reiei scoala, poate faci si o facultate, psihologia ti-ar fi cea mai potrivita, bineinteles, ca doar prin ea poti imbina teoria din carti cu experienta care ti-a sapat urme adanci in suflet, pe urma poate colaborezi la un centru de combatere a abuzurilor domestice, sau infiintezi chiar tu unul, si asa, pas cu pas, viata ta va iesi la lumina si se va indrepta spre succes. Hocus-pocus-preparatus. Hollywood, nu alta!"
Adevarul gol-golut e in cu totul alta parte; adevarul cel minunat, dar sistematic uitat, este ca mai presus de noi, oameni de carne, sange si nervi, care suntem supusi toti si in fiecare moment fricii, ispitirii, alegerii, greselii, remuscarii, deznadejdii, se afla nu satana, cum ai repetat de cateva ori in scrisoarea ta, ci Dumnezeu. Pe care nu L-ai pomenit niciodata. Chiar asa.
A fost candva unul, Iuda, care L-a vandut pe Domnul pentru 30 de arginti. Daca erai tu Domnul, l-ai fi iertat pentru tradarea lui? Eu zic ca daca erai Iubirea insasi, l-ai fi iertat chiar si pe el, cum i-ai iertat pe toti ceilalti, de la apostol la talhar... Dar vezi ca Iuda acesta era si mandru, si a hotarat singur si de capul lui, deci peste capul Domnului, ca ceea ce a facut el este de neiertat, asa ca s-a dus si s-a spanzurat. Si abia acum, luandu-si viata, s-a facut de-adevaratelea de neiertat. Unde mai pui ca in doua milenii, asa "sinucis" cum este el, a lasat pe acest pamant fii si fiice... Numai gandul sinuciderii si este un mare pacat, daramite actul in sine, dus la indeplinire, prin care toate problemele vietii trec in vesnicie la fel de nerezolvate! Vezi, nu degeaba zice Patericul ca "oriunde vei merge vei afla inaintea ta lucrul de care fugi...". Numarul doi. Vad ca ii tot dai inainte cu "fiica satanei" in sus si in jos. S-ar putea sa fii socata, afland cate femei au fost "fiicele satanei". Nu mai departe Sfanta Maria Egipteanca, sau chiar Maria Magdalena. Dar au fost pana intr-o zi... Iata, ziua aceea pentru tine e foarte aproape. Ar trebui nu sa te temi, ci sa te bucuri, sa stii. Dar revenind la datele problemei, care ar fi solutia, ma intreb si te intreb? In primul rand, cauta-ti un duhovnic. Spovedeste-te din toti rarunchii, cu cainta si cu toata disperarea. Spovedeste mai ales disperarea! Daca locuiesti in Bucuresti, mergi miercurea, de la orele 17.00 la Biserica Zlatari, unde se afla mana Sf. Ciprian. Femeia de la lumanari iti explica ce ai de facut. O sa te cutremuri, dar in nici un caz sa nu te temi! Sau mergi in curtea Maternitatii Polizu, unde intr-o mica bisericuta din lemn se afla particele din moastele Sf. Ioan Rusul, mare ajutator al tinerilor aflati la ananghie, rataciti, hoti, drogati etc. Care singuri nu s-ar fi putut salva niciodata de demonii lor. Dau marturie pentru acest minunat sfant, pentru ca am vazut ajutorul lui! Daca esti din alta localitate, mergi la orice biserica, daca esti langa o manastire, mergi putin la manastire. De fapt, credinta ar fi limanul suferintei oricui, daca e vorba sa cautam cel mai puternic ajutor, acela care-l dezleaga pe om de vechile obiceiuri si-l face iarasi liber si-i reda vederea clara asupra propriei vieti. Intrebarea e: vrem s-o cautam sau nu? Caci, din pacate, dependenta e mare... Pune-te si tu sub o obladuire mai inalta, in loc de mama, in loc de tata, in loc de orice alt ajutor omenesc. Maica Domnului n-o sa-ti spuna niciodata ca esti "obsedata sexual". Dar o sa-ti dea mana ei de mama, tu numai sa i-o ceri! Draga Luiza, voi presupune ca numele pe care ti l-ai dat e cel real, si ma voi ruga pentru tine. La mari foloase nu stiu daca ne putem astepta, pentru ca trebuie sa te rogi in primul rand tu! Iar copilul acesta vine special ca sa te intoarca de pe calea ta de pana acum. Sper ca de lucrul acesta esti constienta pe deplin! (de fapt, toti copiii vin sa-si mantuiasca parintii). Nu-ti pot spune "Dumnezeu sa fie cu tine", e prea evident; langa tine este. Si asteapta decizia ta. Iti urez ca tu sa fii cu Dumnezeu!
Cu toata prietenia mea,
Liliana - e-mail: liliana.dimitriu@rdslink.ro
(Va multumesc pentru aceasta scrisoare exceptionala. Calitatea ei confirma necesitatea acestei pagini "de inima". Sanziana Pop)
"Meriti, fata draga, sa ridici
ochii si sa spui "Da" vietii"
Cazul Luizei nu este din pacate singular. Vedem aproape zilnic la stiri, situatii care mai de care mai tulburatoare, in unele cazuri chiar parinti naturali care abuzeaza in fel si chip de copiii lor (ii violeaza, ii otravesc, ii tortureaza fizic si psihic). Sunt situatii pe care mintea, dar mai ales inima unui om obisnuit nu le poate accepta si nici intelege. Este ca si cum cei 18 ani de libertate ai acestui popor au scos la iveala toata mizeria inchisa in mintile noastre si care acum si-au gasit drumul pentru a se manifesta, ca si lava care iese din craterul unui vulcan ce a dormit niste zeci de ani. Sa nu va ganditi insa ca dau vina pe "comunisti". Si bunicii mei au trait pe vremea lor, au trait razboaie cumplite si au pierdut copii si averi. Au stiut insa sa ii multumeasca lui Dumnezeu pentru tot ce au primit, si-au pastrat in suflet credinta si iubirea, pentru ca au avut un sistem de valori. Si cea mai de pret a fost iubirea. Gasim, astazi, prea usor, scuze pentru toate faptele noastre incalificabile. Nu mai exista granite intre ceea ce dorim si ceea ce ni se cuvine. Pentru cei mai multi, si din ce in ce mai multi, cele zece porunci, innobilate de iubirea pe care Iisus a adus-o in lege, sunt basme de adormit copiii. Ceea ce este evident este ca intrand in secolul Xxi, rezervele de iubire par a fi secat brusc, dar nici o situatie concreta din ceea ce ni se intampla in lumea materiala nu o poate scuza sau justifica. Noi suntem cei ce alegem sa pierdem sau sa pastram iubirea. Evit sa fac o analiza a situatiei Luizei, din respect pentru durerea si suferinta ei. Nu sa stam sa cautam vinovati este important. Ea are nevoie acum de dragoste, nu de o disectie stiintifica a cazului. Tot ce as vrea sa ii spun este ca nimeni nu are raspunsuri in buzunar pentru perdantii sentimentali, ca fiecare om traieste si simte la intensitati diferite experientele prin care trece. I-as spune ca, desi pentru scrisoarea ei nu exista nici un raspuns, este un om extraordinar, un om puternic (doar cel ce a trait durerea poate fi puternic) si ca in mod sigur va primi ajutorul de care are nevoie. Nu ii trebuie decat... un bob de mustar credinta. Stiti ce imi vine sa rostesc in aceasta clipa? Prea mica pentru un razboi atat de mare! Dar cat de curajoasa! Meriti, fata draga, sa ridici ochii, sa ii privesti pe cei din jur, sa ii infrunti si sa spui "da" vietii!
Cu dragoste,
Psiholog Vera Vizitiu
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
