Scrisa in urma cu peste 150 de ani, Bartleby e una din cele mai frumoase nuvele din literatura lumii si a fascinat o multime de scriitori si ganditori, de la Borges, Giono si Gilles Deleuze, la Updike, Russel Banks si Enrique Villa Matas. Interpretarile ei s-ar putea aduna in mii de pagini, desi textul lui Melville abia depaseste o suta. E mereu miraculos de moderna, fiindca (aparent) simpla poveste deschide gandirii spatii vaste si brese filosofice, conexiuni infinite. Herman Melville (1818-1891) a fost apreciat de contemporanii lui americani doar pentru cateva romane exotice de calatorii si aventuri scrise in tinerete (Typee, Omoo), dar incepand cu Mardi (1849) - o meditatie asupra fragilitatii democratiei americane, si mai ales cu Moby Dick (1851) si-a dezamagit, nedumerit si chiar infuriat cititorii deprinsi cu schema cartilor de aventuri. Nu erau pregatiti sa inteleaga semnificatia superbei si periculoasei Balene Albe, nici sensul metafizic al obstinatiei capitanului Ahab; ideologia pragmatica era contrariata, iar noutatea compozitiei romanesti soca obisnuintele de lectura. Ceea ce va deveni ulterior o carte-far, de capatai pentru secolul Xx (si, sper, si urmatoarele) a fost in epoca un esec, l-a facut pe autor sa-si piarda popularitatea si, la nici 40 de ani, sa fie aproape uitat. Va mai trai inca 35 de ani in conul lui de umbra si va continua sa scrie, dar abia postum intreaga sa opera - romane, nuvele, poeme - il va plasa printre gigantii literaturii perene. Ca si eroii sai solitari, marginalizati de o societate careia ii refuza regulile si ii pun in pericol ideologia, Melville a fost bantuit toata viata de spectrul esecului, incepand din adolescenta, cand moartea tatalui l-a obligat sa munceasca de la 12 ani, si pana la maturitatea avansata, cand asupra sa apasau responsabilitatile unui sef de familie (a avut, cred, patru copii). Sfasiat mereu intre dorinta de a fugi si nostalgia unei fericiri imposibile, cu sentimentul dureros al unui "marinar pe uscat", neinteles de nimeni, nici de propria familie, scriitorul, nevoit sa lucreze ca functionar de vama in portul New York, a sfarsit prin a se izola de semeni, a primi tragice lovituri (un fiu i s-a sinucis la 18 ani, altul a murit la 35) si a deveni "o epava in mijlocul oceanului". Afinitatea dintre Melville si personajul lui, Bartleby, a fost semnalata de toti exegetii. Cand a scris nuvela, in 1853, era deja un singuratic mizantrop, tacut, pasiv, incompatibil cu autoritatea unui sef de clan (banuiesc ca ar fi preferat sa nu). As prefera sa nu este fraza in spatele careia se baricadeaza copistul Bartleby, eroul nuvelei, campion al capacitatii de refuz, al rezistentei pasive. Povestea lui e spusa de un cumsecade avocat, patron al unui birou notarial de pe Wall Street. Lipsit de ambitie si dorindu-si o viata comoda, el se ocupa de formalitatile legale ale afacerilor unor clienti, impreuna cu trei subalterni. Fiindca prudenta si metoda ii sunt apreciate, numarul clientilor creste si, in urma unui anunt, angajeaza inca un copist. Asa intra in birou Bartleby - "un tanar palid cu o expresie jalnic de respectabila si iremediabil deznadajduita" - care la inceput pare dispus a se integra mecanismului functionaresc bine uns de patron. Curand insa, ciudatul personaj devine un corp strain care deregleaza functionarea rutiniera, raspunzand prefer sa nu la orice i se cere sa faca. Politicos si cu nonsalanta resemnarii, el refuza orice actiune si se condamna astfel la inchideri succesive: intai in unica sa fraza, apoi in biroul pe care "prefera sa nu"-l paraseasca nici cand patronul se muta de acolo, apoi in inchisoare, unde-l duc cu forta noii proprietari si, in cele din urma, in moarte. Incapatanat ca si capitanul Ahab, Bartleby are ca unica libertate negatia, care-l duce spre tara necunoscuta a lui Nu - moartea. Figura a refuzului oricaror complezente si seductii ale moralei cotidiene, Bartleby a fost interpretata si ca o critica a discursului pragmatic american, a demagogiei despre libertate. Povestea copistului care prefera sa nu copieze contine nu raspunsuri, ci cautari adanci si subversive, continuand sa fie si ale noastre. Nuvela va ia cam o ora din viata si va da in schimb foarte mult de gandit. Daca nu v-am convins sa cititi Bartleby, degeaba mai scriu aici.
Selectia "Formula As"
Herman Melville, "Bartleby. O poveste de pe Wall Street", traducere de Petre Solomon, Editura "Humanitas" (tel. 021/311.23.30), colectia "Cartea de pe noptiera", 110 pag..
Scrisa in urma cu peste 150 de ani, Bartleby e una din cele mai frumoase nuvele din literatura lumii si a fascinat o multime de scriitori si ganditori, de la Borges, Giono si Gilles Deleuze, la Updike, Russel Banks si Enrique Villa Matas. Interpretarile ei s-ar putea aduna in mii de pagini, desi textul lui Melville abia depaseste o suta. E mereu miraculos de moderna, fiindca (aparent) simpla poveste deschide gandirii spatii vaste si brese filosofice, conexiuni infinite. Herman Melville (1818-1891) a fost apreciat de contemporanii lui americani doar pentru cateva romane exotice de calatorii si aventuri scrise in tinerete (Typee, Omoo), dar incepand cu Mardi (1849) - o meditatie asupra fragilitatii democratiei americane, si mai ales cu Moby Dick (1851) si-a dezamagit, nedumerit si chiar infuriat cititorii deprinsi cu schema cartilor de aventuri. Nu erau pregatiti sa inteleaga semnificatia superbei si periculoasei Balene Albe, nici sensul metafizic al obstinatiei capitanului Ahab; ideologia pragmatica era contrariata, iar noutatea compozitiei romanesti soca obisnuintele de lectura. Ceea ce va deveni ulterior o carte-far, de capatai pentru secolul Xx (si, sper, si urmatoarele) a fost in epoca un esec, l-a facut pe autor sa-si piarda popularitatea si, la nici 40 de ani, sa fie aproape uitat. Va mai trai inca 35 de ani in conul lui de umbra si va continua sa scrie, dar abia postum intreaga sa opera - romane, nuvele, poeme - il va plasa printre gigantii literaturii perene. Ca si eroii sai solitari, marginalizati de o societate careia ii refuza regulile si ii pun in pericol ideologia, Melville a fost bantuit toata viata de spectrul esecului, incepand din adolescenta, cand moartea tatalui l-a obligat sa munceasca de la 12 ani, si pana la maturitatea avansata, cand asupra sa apasau responsabilitatile unui sef de familie (a avut, cred, patru copii). Sfasiat mereu intre dorinta de a fugi si nostalgia unei fericiri imposibile, cu sentimentul dureros al unui "marinar pe uscat", neinteles de nimeni, nici de propria familie, scriitorul, nevoit sa lucreze ca functionar de vama in portul New York, a sfarsit prin a se izola de semeni, a primi tragice lovituri (un fiu i s-a sinucis la 18 ani, altul a murit la 35) si a deveni "o epava in mijlocul oceanului". Afinitatea dintre Melville si personajul lui, Bartleby, a fost semnalata de toti exegetii. Cand a scris nuvela, in 1853, era deja un singuratic mizantrop, tacut, pasiv, incompatibil cu autoritatea unui sef de clan (banuiesc ca ar fi preferat sa nu). As prefera sa nu este fraza in spatele careia se baricadeaza copistul Bartleby, eroul nuvelei, campion al capacitatii de refuz, al rezistentei pasive. Povestea lui e spusa de un cumsecade avocat, patron al unui birou notarial de pe Wall Street. Lipsit de ambitie si dorindu-si o viata comoda, el se ocupa de formalitatile legale ale afacerilor unor clienti, impreuna cu trei subalterni. Fiindca prudenta si metoda ii sunt apreciate, numarul clientilor creste si, in urma unui anunt, angajeaza inca un copist. Asa intra in birou Bartleby - "un tanar palid cu o expresie jalnic de respectabila si iremediabil deznadajduita" - care la inceput pare dispus a se integra mecanismului functionaresc bine uns de patron. Curand insa, ciudatul personaj devine un corp strain care deregleaza functionarea rutiniera, raspunzand prefer sa nu la orice i se cere sa faca. Politicos si cu nonsalanta resemnarii, el refuza orice actiune si se condamna astfel la inchideri succesive: intai in unica sa fraza, apoi in biroul pe care "prefera sa nu"-l paraseasca nici cand patronul se muta de acolo, apoi in inchisoare, unde-l duc cu forta noii proprietari si, in cele din urma, in moarte. Incapatanat ca si capitanul Ahab, Bartleby are ca unica libertate negatia, care-l duce spre tara necunoscuta a lui Nu - moartea. Figura a refuzului oricaror complezente si seductii ale moralei cotidiene, Bartleby a fost interpretata si ca o critica a discursului pragmatic american, a demagogiei despre libertate. Povestea copistului care prefera sa nu copieze contine nu raspunsuri, ci cautari adanci si subversive, continuand sa fie si ale noastre. Nuvela va ia cam o ora din viata si va da in schimb foarte mult de gandit. Daca nu v-am convins sa cititi Bartleby, degeaba mai scriu aici.
Scrisa in urma cu peste 150 de ani, Bartleby e una din cele mai frumoase nuvele din literatura lumii si a fascinat o multime de scriitori si ganditori, de la Borges, Giono si Gilles Deleuze, la Updike, Russel Banks si Enrique Villa Matas. Interpretarile ei s-ar putea aduna in mii de pagini, desi textul lui Melville abia depaseste o suta. E mereu miraculos de moderna, fiindca (aparent) simpla poveste deschide gandirii spatii vaste si brese filosofice, conexiuni infinite. Herman Melville (1818-1891) a fost apreciat de contemporanii lui americani doar pentru cateva romane exotice de calatorii si aventuri scrise in tinerete (Typee, Omoo), dar incepand cu Mardi (1849) - o meditatie asupra fragilitatii democratiei americane, si mai ales cu Moby Dick (1851) si-a dezamagit, nedumerit si chiar infuriat cititorii deprinsi cu schema cartilor de aventuri. Nu erau pregatiti sa inteleaga semnificatia superbei si periculoasei Balene Albe, nici sensul metafizic al obstinatiei capitanului Ahab; ideologia pragmatica era contrariata, iar noutatea compozitiei romanesti soca obisnuintele de lectura. Ceea ce va deveni ulterior o carte-far, de capatai pentru secolul Xx (si, sper, si urmatoarele) a fost in epoca un esec, l-a facut pe autor sa-si piarda popularitatea si, la nici 40 de ani, sa fie aproape uitat. Va mai trai inca 35 de ani in conul lui de umbra si va continua sa scrie, dar abia postum intreaga sa opera - romane, nuvele, poeme - il va plasa printre gigantii literaturii perene. Ca si eroii sai solitari, marginalizati de o societate careia ii refuza regulile si ii pun in pericol ideologia, Melville a fost bantuit toata viata de spectrul esecului, incepand din adolescenta, cand moartea tatalui l-a obligat sa munceasca de la 12 ani, si pana la maturitatea avansata, cand asupra sa apasau responsabilitatile unui sef de familie (a avut, cred, patru copii). Sfasiat mereu intre dorinta de a fugi si nostalgia unei fericiri imposibile, cu sentimentul dureros al unui "marinar pe uscat", neinteles de nimeni, nici de propria familie, scriitorul, nevoit sa lucreze ca functionar de vama in portul New York, a sfarsit prin a se izola de semeni, a primi tragice lovituri (un fiu i s-a sinucis la 18 ani, altul a murit la 35) si a deveni "o epava in mijlocul oceanului". Afinitatea dintre Melville si personajul lui, Bartleby, a fost semnalata de toti exegetii. Cand a scris nuvela, in 1853, era deja un singuratic mizantrop, tacut, pasiv, incompatibil cu autoritatea unui sef de clan (banuiesc ca ar fi preferat sa nu). As prefera sa nu este fraza in spatele careia se baricadeaza copistul Bartleby, eroul nuvelei, campion al capacitatii de refuz, al rezistentei pasive. Povestea lui e spusa de un cumsecade avocat, patron al unui birou notarial de pe Wall Street. Lipsit de ambitie si dorindu-si o viata comoda, el se ocupa de formalitatile legale ale afacerilor unor clienti, impreuna cu trei subalterni. Fiindca prudenta si metoda ii sunt apreciate, numarul clientilor creste si, in urma unui anunt, angajeaza inca un copist. Asa intra in birou Bartleby - "un tanar palid cu o expresie jalnic de respectabila si iremediabil deznadajduita" - care la inceput pare dispus a se integra mecanismului functionaresc bine uns de patron. Curand insa, ciudatul personaj devine un corp strain care deregleaza functionarea rutiniera, raspunzand prefer sa nu la orice i se cere sa faca. Politicos si cu nonsalanta resemnarii, el refuza orice actiune si se condamna astfel la inchideri succesive: intai in unica sa fraza, apoi in biroul pe care "prefera sa nu"-l paraseasca nici cand patronul se muta de acolo, apoi in inchisoare, unde-l duc cu forta noii proprietari si, in cele din urma, in moarte. Incapatanat ca si capitanul Ahab, Bartleby are ca unica libertate negatia, care-l duce spre tara necunoscuta a lui Nu - moartea. Figura a refuzului oricaror complezente si seductii ale moralei cotidiene, Bartleby a fost interpretata si ca o critica a discursului pragmatic american, a demagogiei despre libertate. Povestea copistului care prefera sa nu copieze contine nu raspunsuri, ci cautari adanci si subversive, continuand sa fie si ale noastre. Nuvela va ia cam o ora din viata si va da in schimb foarte mult de gandit. Daca nu v-am convins sa cititi Bartleby, degeaba mai scriu aici.
Alte articole din acest numar
Nu exista comentarii
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra aici!
Recomandari
