Marius Manole

[sapou]Teatru.
O intrebare, un raspuns[/sapou]Marius Manole - "Mi-e dor de mine"

- Intr-un interviu mai vechi din "Formula As" marturiseai ca nu esti facut pentru zarva acestor vremuri, dar ca incerci sa te adaptezi, sa tii pasul. In ce moment te afli acum?

- Simt nevoia sa ma opresc putin din goana asta nebuna, din iuresul in care traim, si sa-mi fac ordine inlauntrul meu. In zarva ce ne inconjoara, aproape ca nu ma mai aud nici pe mine, ca sa pot deosebi ce e important, esential, si ce e nesemnificativ, pasager. E timpul sa asimilez temeinic lectiile de viata pe care le primesc: curand voi implini 30 de ani si n-am voie sa-mi mai risipesc energiile si timpul in tot felul de lucruri. Sufletul si corpul meu dau semne de oboseala si risc sa-mi pierd unele din criteriile cu care plecasem la drum. A sosit timpul sa-mi restabilesc reperele de altadata, sa-mi cantaresc mai bine optiunile si sa-mi analizez la rece reusitele, ca si nereusitele. In confuzia generala de valori, mai ales noi, tinerii, avem nevoie mai mult ca oricand de repere sigure, de adevarate modele morale si artistice - din pacate, tot mai rare in ultima vreme. Avem nevoie vitala de dascali care sa ne indrume atent pasii, de prieteni si colegi pe care sa ne putem baza si la greu, nu doar la bine; de regizori care sa ne urmareasca si sa ne construiasca evolutia si de exemplele unor mari actori care stiu sa ramana si oameni, pe cat de buni profesionisti sunt.
Eu am avut sansa de a intalni si de a lucra cu asemenea raritati umane. Am pornit la drum cu Felix Alexa, care a avut incredere sa ma debuteze pe prima scena a tarii, in stralucita feerie "Visul unei nopti de vara" de Shakespeare. Apoi l-am intalnit pe Iuri Kordonski, regizor de valoare internationala, revenit sa lucreze cu actorii romani pe care ii stimeaza si cu tineri in care crede si le urmareste atent evolutia. Am lucrat din nou cu acest mare om de teatru, care dupa spectacolul "Inima de caine", in care m-a distribuit, am avut noroc sa ma recheme si la versiunea scenica a romanului lui Dostoievski, "Crima si pedeapsa". Regizorul are o viziune originala asupra personajului principal, pe care ni l-a propus in trei ipostaze ale personalitatii sale alterate de nebunie. Eu joc latura sensibila, meditativa, a lui Raskolnikov; altcineva figureaza latura lui cerebrala, iar al treilea interpret conduce eroul tragic spre deznodamantul fatal: crima. Desi mai special, spectacolul de la "Bulandra" a fost foarte bine primit de spectatori. Chiar si cei care n-au citit romanul au urmarit cu interes strania poveste. Poate si pentru faptul ca spectacolul nostru, in comparatie cu cel montat de Iuri in California, e mai emotional - aprecia regizorul. Pentru ca actorii romani sunt mai aproape ca temperament de pasionalitatea si tragismul rusesc.
Si tot un puternic text rusesc, contemporan de asta data, scris de fratii Presniakov, repet acum in regia lui Felix Alexa. "Am ales sa fiu victima" e titlul apropiatei premiere de la Teatrul Metropolis, cel mai tanar si modern teatru din Capitala, aflat sub directia ambitioasa a lui George Ivascu. Eu am fost ales de regizor sa fiu "victima" - respectiv tanarul care joaca mereu acelasi personaj in toate reconstituirile unor crime. Ma aflu in compania unor distinsi actori de la Bulandra, ca Razvan Vasilescu, Dana Dogaru, Dan Astilean. Alaturi de ei si sub bagheta inspiratului regizor Felix Alexa, mergem la sigur.
Colaborez si cu Teatrul de Comedie, la adaptarea scenica a unui frumos poem scris de Oscar Wilde, "Privighetoarea si trandafirul". Spectacol liric, de dragoste, dar despre el si realizatori, detalii mai aproape de premiera.
Am mai avut o experienta interesanta si originala, "Povestea unui soldat" - montata la Opera din Timisoara. E un fel de teatru si muzica, plecand de la partitura celebrului Stravinski. Ar trebui sa ma simt multumit, dar sunt prea obosit acum si ma mistuie dorul de parinti, de colegi si de buni prieteni, cu care sa depanam amintiri comune si sa ne plimbam linistiti, prin frumosul si dulcele nostru Iasi. Intr-un cuvant, mi-e dor de mine, cel de atunci, si astept vacanta sa ma regasesc.