Festivalul International de Film B-Est, aflat la cea de-a Iii-a editie, l-a avut ca invitat pe Nikita Mihalkov, unul din cei mai mari regizori ai lumii. Bucurestenii s-au imbulzit sa il vada si l-au ovationat in picioare
Unora dintre cititorii nostri, titlul acestui text li se va parea, poate, bombastic. Mai ales celor tineri, foarte tineri sau... mai putin cinefili. Cu gandul la ei, sa amintim ca acest superb barbat de 62 de ani (nascut la Moscova, la 21 oct. 1945, intr-o familie de artisti, cu radacini pana in familia tarilor) este nu numai un urias actor, ci si un regizor rus incununat cu "Marele premiu al juriului" la Festivalul filmului de la Cannes, 1994. Si, in acelasi an, cu un "Oscar" (la Hollywood, asadar), pentru superbul sau film "Soare inselator". Asta, ca sa amintim doar unele "decoratii" primite de el. Pentru filme mai vechi, dar imposibil de uitat, precum "Piesa neterminata pentru pianina mecanica", "Cateva zile din viata lui Oblomov", "Oci ciornai", Mihalkov a luat premii importante: Leul de aur la Venetia, Marele Premiu la Festivalul de la San Sebastian si altele. Ca actor, ne-a fermecat in filmele fratelui sau, Andrei Mihalkov Koncealovsky, "Un cuib de nobili" sau "Siberiada". In "Gara pentru doi" ori in "Fata fara zestre". Si ne oprim aici, desi lista e mult mai lunga.
Venirea lui Mihalkov in Romania a starnit un val urias de interes, un interes pe care l-au manifestat atat tinerii cinefili, cat si cei din generatia marelui rus, prezenti in numar coplesitor la toate evenimentele dedicate celebrului invitat. La conferinta de presa de la hotelul "Marriott", ziaristii, reporterii, operatorii, fotografii si invitatii s-au calcat, pur si simplu, pe picioare ca sa-l vada si sa-l asculte pe Nikita Mihalkov. A meritat! Rusul cel genial ne-a "topit" pe toti cu farmecul, cu umorul, cu intelepciunea, cu autoironia lui. Cu dragostea lui pentru natura si oameni, pentru Rusia sa natala si pentru Dumnezeu.
"Ma intrebati cum am procedat noi dupa caderea comunismului?", a spus Mihalkov. "Am luat-o incetisor. Nu ne-am grabit sa ne ardem carnetele de partid ori sa le aruncam pe fereastra... (Eu, oricum, n-as fi avut ce sa arunc, pentru ca nu am fost membru de partid.) Si nici nu ne-am culcat rosii, ca sa ne trezim tricolori. Cu filmul a fost la fel... Mai intai ne-am napustit sa vedem filme americane. Apoi filmele facute de noi au fost din ce in ce mai bune. Dupa parerea mea, o opera de arta nu poate fi de valoare internationala decat daca e cu adevarat nationala..."
In ce-l priveste pe barbatul care a stat cu imensa bunavointa in fata noastra, el arata splendid: usor bronzat, foarte elegant - o eleganta neostentativa, costum gri, cravata asortata, pantofi sport, foarte scumpi, banuiesc... Are maini frumoase, degete lungi. Mana dreapta poarta un bandaj alb, transparent, de parca ar fi crosetat. Culmea! Ii sta foarte bine, ai zice ca si l-a pus ca accesoriu vestimentar! Pe stanga poarta doua inele de argint - unul pe inelar, altul pe degetul mic. Discrete si ele... Nimic ostentativ, nimic... efeminat in fiinta si atitudinea lui. Dimpotriva! Te cucereste cu un acut farmec masculin - atat de exploatat si de... invadator, si cand joaca in filmele lui, si in ale altora! Un farmec si o frumusete virila in stare sa-l detroneze chiar si pe... Sean Connery!
"Ma intrebati cum am evoluat? Care e parerea mea despre evolutia mea? Pai... asta e treaba criticilor, ei trebuie sa stabileasca asa ceva... As regreta daca ceea ce fac eu nu ar interesa tineretul... Si asta, nu pentru ca imi doresc o anume popularitate. Adica sa ma recunoasca lumea pe strada. Substanta filmelor mele nu e valabila numai pentru generatia mea, e o muzica pentru toti."
"Se produce o extirpare treptata a sufletului omenesc"
"Ma intrebati cum a fost cu cenzura? Norocul meu a fost faptul ca eu am facut filme despre Dragoste... Despre energia benefica pe care ti-o da ea. Si pe care am transmis-o, sper, spectatorilor mei... Eu nu am facut niciodata filme anume ca sa plac cuiva. Imi amintesc ca am fost odata la cinema - sa stiti ca la cinema merg foarte des, la cinematografele obisnuite, vreau sa spun - si am
Nikita zambeste iar, se aseaza mai bine in scaunul confortabil, ne priveste roata pe toti, apoi se uita gales in sus, spre tavan: "Vreti sa stiti cum e sufletul rusesc? Care ar fi definitia lui? Cum m-as defini eu pe mine? Pai, daca stau asa, pe scaun, si-mi pun aceasta intrebare, imi raspund ca sunt un idiot!..." (Dupa valul de rasete si aplauze furtunoase adauga, cu zambetul lui hatru, cuceritor): "Da, un idiot, pentru ca iubirea te transforma in idiot! Sa stiti ca un artist lipsit de umor, lipsit de autoironie - nu e un artist. E un suflet mort..."
Sarutul lui Dumnezeu
...Despre triumful de la Scala s-a tot scris. S-a scris, poate nu indeajuns, despre multimea care sambata seara a luat cu asalt un cinematograf in care, de multi ani incoace, spectatorii se pot numara, uneori, pe degetele de la o mana. Gata sa sparga
A doua zi, duminica, la ora 11.30, n-aveai loc sa arunci un ac in sala Amfiteatru a Teatrului National. Invitat: acelasi Nikita Mihalkov, in dialog cu publicul. Un asa zis Masterclass. Subiectul: filmele lui. Modul cum le face. Cum lucreaza cu actorii. Cu operatorul. Cu sunetistul. Cu autorul muzicii.
"Cea mai importanta calitate a unui film este atmosfera pe care stii - sau nu - sa o creezi. Atmosfera asta magica vine din lumina pe care "o pui" pe chipul omenesc, pe o frunza, pe apa unui lac, pe o clanta... Vine din taceri, din clinchetul unei lingurite in ceasca de ceai, din ciripitul pasarelelor vara. Si iarasi din taceri. Muzica nu trebuie sa sublinieze ce se intampla sau se va intampla in urmatoarele momente. Un accident mortal nu trebuie filmat cu cadavre ciopartite de masini... E de-ajuns sa filmezi groaza de pe chipul unui martor... Actorul isi capata energia de la cei din jur, de la echipa de filmare, iar aceasta energie concentrata se transmite - in cazuri fericite - spectatorilor... Eu repet cu actorii, insotit de operator, cu lumina pusa dupa cum imi dicteaza intuitia, cam 2-3 zile la rand... Filmez si, daca-mi place scena, secventa e gata... Cand sunt fericit? Atunci cand scena si-a luat zborul! Atunci tu, ca artist, te ridici in varful picioarelor si astepti. Poate ca Dumnezeu te va saruta pe crestet!"
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
