Copiii din aceste teritorii imbatranesc repede si sunt vesnic furiosi pe adulti. In teritoriile palestiniene, gruparile militante nu se mai bat cu israelienii, ci intre ele. La Beslan, in Osetia de Nord, rebelii ceceni au luat ostatici sute de copii. Incercand sa-i salveze, trupele de interventie ale armatei ruse nu au reusit decat sa-i omoare pe mai toti copiii, laolalta cu rebelii si profesorii luati si ei ostatici.
Copiii sunt primii care primesc glontul. Adultii ii tarasc in toate razboaiele. Au fost folositi ca scut uman, pentru a proteja de rachetele inamice diverse obiective de insemnatate strategica. Uneori, rachetele nu au mai putut evita tintele si zeci de copii au fost sacrificati in razboaie pe care nu le mai inteleg nici adultii. Sunt folositi ca arme. Conform unui studiu al Organizatiei Natiunilor Unite, un sfert de milion de copii sunt implicati direct in razboaiele uitate din Africa si Orientul Apropiat. Sunt drogati si trimisi in lupta pentru a apara cine stie ce guvernare absurda. Micile armate sunt temute pentru ca nu stiu ce este frica si nici mila. Cei care sunt prea mici sa poarte pe umeri un aruncator de grenade sau un pistol mitraliera cu pat rabatabil sunt trimisi in recunoastere. Si nu oriunde, ci pe terenurile minate. Folosind astfel de detonatoare vii, armata adultilor poate inainta catre victoria finala. Unii dintre ei sunt antrenati sa se duca in pietele aglomerate cu o boccea in carca pe care o detoneaza, sinucigandu-se pentru un program politic pe care nici nu stiu sa-l silabiseasca. Iar daca nu sunt carne de tun, copiii devin victimele sigure ale infometarii, frigului si deznadejdii, atunci cand familiile lor sunt exterminate sau silite sa se refugieze din calea razboiului.
Razboiul adultilor cu copiii continua si in lumea civilizata, in forme subtile. Cel mai consistent capitol al crimelor infaptuite prin Internet nu este cel al delictelor economice, al smecheriilor bancare si comerciale, ci acela al pornografiei. Mii de adulti folosesc copiii in lupta cu propriile lor fantasme sexuale. Ei schimba intre ei fotografii ale copiilor, adrese, retete si vor, chiar, cum s-a zvonit recent intr-o tara scandinava, sa ceara legalizarea pedofiliei.
Dincolo de aceste sisteme organizate de exploatare a copiilor in scopuri razboinice sau sexuale, exista cvasigenerala nesimtire a adultilor care se cred singurele victime ale istoriei, fara a baga de seama valurile de generatii tinere aruncate la groapa de gunoi, doar pentru ca adultii nu stiu sau nu vor sa-si faca treaba. Nu a iesit nimeni in strada pentru a protesta impotriva programelor scolare invechite, care ingroasa, pe zi ce trece, abandonul scolar si numarul repetentilor. Nu a iesit nimeni in strada si nici macar nu a depus vreo plangere impotriva mizeriei din scoli. Nu scandalizeaza pe nimeni pornografia expusa in locuri publice, pe tarabe sau la ore de maxima audienta. Copiii primesc, din primii ani de viata, armele adultilor (ipocrizia, minciuna, briceagul uitat intr-o haina veche de tatal copilului) si nu trebuie sa ne mire ca multi se poarta ca niste persoane mature. Culeg chistoace de pe jos, se organizeaza in haite, se pregatesc sa faca fata in orice confruntare. Aproape saptamanal, e descoperita cate o victima a acestui razboi, un profesor, elevi din liceul de alaturi, pietoni, o pensionara careia-i sparg capul si-i fura banii de pensie. Copiii nu mai au timp sa-si traiasca copilaria. Ei absolva examenele la fara frecventa si se pomenesc aruncati pe strada, unde singura sansa de supravietuire este sa-i imite pe ceilalti. De aici incolo devin statistica si, periodic, maturii sunt cutremurati pe la tribune, de viata de cosmar a copiilor lor.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
