Romanii vazuti de straini: Bruno Nicolodi

Bruno Nicolodi- Hotelier din Malcesine, Italia

"Romania este o tara superba, dar prea putin cunoscuta de omul de rand din Vest"

Goethe la Malcesine

Toamna trecuta, in cursul calatoriei noastre prin Alpii Italieni, am ajuns si pe malul lacului Garda (Lago di Garda), una din cele mai frumoase zone din nordul peninsulei. Dintre zecile de statiuni agatate de versantii muntosi ce se pravalesc catre apa, insirandu-se pe cateva sute de kilometri, am ales drept loc de popas Malcesine, o statiune asezata jumatate pe stanca, jumatate pe apa, semanand cu o gravura din Evul Mediu: stradute inguste, muzicieni pe marginea trotuarului, magazine in miniatura, restaurante "de jucarie" in cladiri de cinci-sase secole; balcoane pline de muscate si cercelusi, terase lacustre, sprijinite pe piloni de lemn, in jurul carora isi fac rondul de seara lebede, rate salbatice si pescarusi. Turistii, cei mai multi germani, coboara din vaporase acostate in micul port al statiunii si iau cu asalt ulicioarele pavate pe timpul lui Goethe. Se spune ca marele romantic german a fost aici pe la 1786, ramanand pe veci indragostit de Malcesine.
Dincolo de soseaua ce inconjoara lacul ca o centura, incepe urcusul. Cateva strazi aproape verticale duc la vilele, hotelurile si pensiunile cu vedere panoramica de sub ceturile muntelui. Tragem la hotelul "LauraChristina", ales la intamplare. Norocul ne surade, caci hotelul in sine se va dovedi un loc de neuitat. Nu atat prin arhitectura si confortul sau, deloc de neglijat, cat prin atitudinea patronului, Bruno Nicolodi, si a sotiei sale, Tarcisia, niste fani veritabili ai Romaniei. Proprietate de familie pe parcursul catorva generatii, hotelul se desfasoara pe spatii ample, printre maslini si leandri, "ocolind" relieful si oferind clientelei o atmosfera destinsa, plina de ospitalitate latina. Firi artistice, dar si practice, italienii par a fi nascuti pentru turism. Bruno Nicolodi ne-a dovedit-o cu generozitate. Fara sa stie ca suntem ziaristi, ne-a tratat ca pe niste europeni, si nu ca pe niste "romani ciumati", vesnic citati in cronicile negre ale tabloidelor. Ne-a gazduit ca pe niste alesi, adastand adesea la un pahar de vin rosu, pentru a ne spune povesti despre tara si familia lui. Ne-a invitat la masa, ne-a tratat cu caldura si deschidere sufleteasca. Familia sa a trecut printr-o mare tragedie: pierderea fiicei de 13 ani, Laura, un inger disparut la o varsta mai cruda decat a Iuliei lui Bogdan Petriceicu Hasdeu. Cu toate acestea, lui Bruno Nicolodi nu-i dispare nici un moment zambetul de pe chip. Catolic fervent, credinta ii confera pace si impacare cu destinul nedrept. Intr-o seara de discutii europene, ne-a spus: "Voi, romanii, sunteti europeni de cand v-ati nascut ca popor; mi s-a parut nedrept ca, dupa 1989, a trebuit sa asteptati aproape doua decenii inainte de a fi acceptati de birocratia Ue. O nedreptate istorica n-o repari cu o alta nedreptate". Vizitand de cateva ori Romania, Bruno Nicolodi crede ca-i intelege bine pefratii de ginta latina de la Dunare. Intelege Romania in esenta ei: "Urbanistica bucuresteana, traditiile folclorice, obiceiurile de iarna, sarbatorile si credinta crestina din Romania sunt tezaure vii, care vor inalta calitatea culturii europene la un nivel la care n-a mai fost din perioada interbelica". Ca sa-si demonstreze sinceritatea si atasamentul fata de valorile romanesti, Nicolodi se afla chiar in aceste zile la Bucuresti, pentru a se implica direct, ca om de afaceri, in salvarea orasului de altadata. Vrea sa cumpere case vechi, pe care sa le renoveze in detaliu, pastrand stilul epocilor in care au fost construite. Cu gandul la stralucirea de odinioara a Micului Paris, vrea sa investeasca in zona istorica, dar nu pentru a zidi zgarie-nori de sticla si otel, ci pentru a reface parfumul epocilor uitate. Intr-un fel, a venit la Bucuresti in cautarea "timpului pierdut", atras de farmecul "rascrucii de vanturi" unde, cu cinci secole in urma, ciobanul Bucur a poposit cu turma sa de oi.

"Cu toate puterile si cu toata inima"

- In holul hotelului si pe biroul dvs. pot fi admirate o statuie si un portret ale celebrului calugar Padre Pio, sfantul vindecator, caruia i-au aparut stigmatele rastignirii Domnului nostru Iisus Cristos in palme. L-ati cunoscut?
- Nu, dar am avut norocul de a fi prezent la o messa oficiata de parintele Pio. Era suferind si-si acoperise stigmatele cu pansamente. A fost ca si cum as fi primit direct binecuvantarea de la sfintia sa. M-am simtit mangaiat de o adiere divina. Cand un prieten sculptor s-a oferit sa-i ridice o statuie chiar in holul hotelului, m-am gandit ca sufletul fiicei noastre, Laura, plecata la Domnul in varsta de numai 13 ani, se va bucura cand va fi in preajma, caci marelui parinte ii placeau copiii foarte mult. Suntem credinciosi, catolici ferventi, si acest lucru ne ajuta enorm in afaceri. Si eu, si sotia mea vedem in oameni doar partea buna, ii tratam egal, cu blandete crestina, bucurosi sa le fim de folos. Suntem hotelieri din tata-n fiu, dar hotelieri cu frica lui Dumnezeu, apropiati de oaspetii nostri, prompti in indeplinirea oricarei dorinte.
- Daca pe o scala de la 1 la 10, v-ar fi evaluata munca (folosind calificativele "cu toata puterea" si "cu toata inima"), care credeti ca ar fi scorul dvs.?
- Cred ca 10. La noi e o traditie de familie sa muncim "cu toata puterea" si "cu toata inima". De altfel, in aceasta zona, turismul se practica de sute de ani. Cand spui "Lago di Garda" spui 1200 de hoteluri si pensiuni, spui bai termale, sporturi nautice, croaziere, vizite in orasele apropiate (Venetia, Padova, Verona, Milano), Gardaland, un parc de distractii de tip Disneyland.
- Care este cea mai buna reclama pentru un hotel ca al dvs.?
- Reclama cea mai buna este multumirea pe care reusim s-o trezim in sufletul fiecarui client, determinandu-l sa se intoarca, sa simta ca-i lipsim, cu zambetul sincer si gesturile noastre prietenesti. Noi facem turism afectiv, cu dragoste, cu maxima placere si inima deschisa. In Noul Testament, apostolul Pavel spune: "Orice faceti, sa faceti din toata inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni, ca unii care stiti ca veti primi de la Domnul rasplata mostenirii. Voi slujiti Domnului Cristos".
Cand ai hotelul sau pensiunea ta e ca si cum ai avea o casa mai mare, in care iti inviti fratii si prietenii. Faptul ca voi, ca romani, ne-ati calcat pragul, pentru noi e un eveniment. Sa stiti ca nimic nu e repetitiv in atitudinea noastra, sinceritatea nu poate fi mecanica, iar "robotii" de la receptie, obisnuiti in alte parti, la noi, dupa cum ati vazut, sunt inexistenti. La receptie se afla chiar gazda, sotia mea...
- Romanii ocupa deja un loc important in viata natiunii italiene, sunt cea mai numeroasa minoritate etnica. Ce credeti despre aceasta situatie?
- Nu e nimic rau in asta. Romanii vin aici, noi mergem in Romania. Asa cum romanii sunt cei mai numerosi minoritari aici, italienii sunt cei mai numerosi afaceristi in tara dvs. Intre cele doua razboaie, era invers: italienii din nord, friulanii, se duceau sa caute locuri de munca in Romania, in timp ce romanii din clasa de mijloc plecau la Roma doar pentru turism si, poate, pentru unele afaceri in domeniul textilelor. Pe noi ne onoreaza ca ne-ati calcat pragul, si speram ca de-acum incolo, ca membri Ue si frati intru latinitate, sa ne viziteze si mai multi romani. Am fost de cateva ori in Romania si m-am bucurat. Este o tara superba, dar prea putin cunoscuta de omul de rand din Vest.

"Bucurestiul e o capitala europeana superba"

- Cum vi se pare Bucurestiul?
- Are hoteluri putine si scumpe. Altminteri, e o capitala europeana superba, pentru vizitarea careia iti trebuie macar sapte zile.Centrul istoric, despre care am auzit ca va fi renovat, mi s-a parut o atractie unica, iar zona Pietei Palatului Regal, ca si intreaga Cale a Victoriei, sunt de un mare rafinament arhitectural european. Pacat ca se intentioneaza, din cate mi-au spus niste prieteni arhitecti, construirea unor cladiri de birouri langa Balconul Revolutiei Romane sau in fata unuia dintre cele mai frumoase temple europene ale muzicii, Ateneul Roman. Asa ceva n-ar fi de conceput in Italia, unde cultul pentru trecut si pentru identitatea nationala se afla inca la cote inalte. In Europa, in general, respectul pentru constructiile vechi face parte din respectul de sine al fiecarei natiuni, din demnitatea fiecarui popor.
- Agroturismul se afla in plina dezvoltare in satele romanesti de munte. Care este experienta dvs. in aceasta directie?
- Am vazut acest lucru in localitatile montane de pe Valea Prahovei. Mi se pare o directie extraordinara. Din pacate, la noi, in nordul Italiei, chestiunea agroturismului e putin difuza. Turismul se face in mari aglomeratii de hoteluri si pensiuni de marime medie, mai ales in jurul unor frumuseti naturale ca Lago di Garda. Vad insa in turismul rural, lipsit de mari pretentii, viitorul ospetiei europene, iar daca Romania a luat-o puternic inainte, inseamna ca aici vor fi multa ospetie si multa ospitalitate.
- Aveti incredere in lucratorii hotelieri din Est, inclusiv in romani?
- Am foarte multa incredere, desi am avut probleme cu consulatul italian la Bucuresti. La fel i s-a intamplat fratelui meu, Aldo, proprietarul unor hoteluri in Dolomiti. Speram ca acum, dupa 1 ianuarie, vor disparea aceste bariere politice, ca sa aducem la lucru cel putin 100 de romani. Cine lucreaza la noi si la fratele meu are salariu bun, asigurare medicala, cazare si masa. Important e sa cunoasca satisfacator limba italiana si, dupa caz, engleza sau germana. Venirea romanilor la lucru in Italia nu poate fi decat benefica pentru toti, caci trebuie sa ne obisnuim sa gandim in termeni comuni, europeni.

D-lui Nicolodi ii puteti scrie (in italiana, franceza, engleza sau germana) la email: info@hotellaurachristina.com sau telefona la: 0039.0457.400.544; fax: 0039.0457.400.287
Foto: Emanuel Tanjala