Circa doua milioane de oameni pleaca anual la munca in Occident. Sunt infuzia de valuta de care Romania are nevoie. Goniti de saracie, de nepasarea oficiala, de haosul pietei muncii, de incultura economica a patronilor. Un amestec cenusiu atras de luminile capitalelor vestice.
In toate sondajele, tinerii, cu sau fara studii superioare, privesc spre Vest. Romania sufera de o grava, masiva hemoragie de tineri si de o imbatranire accentuata. Piata muncii inregistreaza un deficit suplinit cu muncitori importati din Asia.
In acest an, intoarcerea romanilor din pribegie are un talc special. Este primul an in Uniunea Europeana. Regulile migratiei fortei de munca se schimba esential. Nu putine sunt tarile care au anuntat deja ca, vreme de doi ani, vor impune restrictii pentru muncitorii veniti din Romania. Asta inseamna nu ca este interzisa prezenta lor in acele tari, ci ca, pur si simplu, nimeni nu se va putea duce acolo la nimereala, fara un permis de munca. Intr-un fel, temerile par a fi justificate. In Italia, numarul romanilor stabiliti fara acte este de cateva ori mai mare decat cel al celor cu acte in regula.
In 2004, cand au aderat la Uniunea Europeana primele tari excomuniste, starea de spirit a tarilor occidentale era cam aceeasi. Se vorbea atunci despre instalatorul polonez ca ciuma care va decima locurile de munca din tarile europene. N-a fost asa. Psihoza romanilor si bulgarilor care asteapta la granitele economiilor avansate pentru a sufoca tarile occidentale si a arunca in somaj sute de mii de muncitori din vechea Europa este tot o sperietoare agitata de grupuri de interese sau tema de interes in campaniile politice aflate in desfasurare in tarile de destinatie. Cine stie?
Romanii traiesc din plin visul european. Sunt vajnici sustinatori ai Uniunii Europene si ai aliantelor strategice transatlantice, cu procente care starnesc suspiciuni in cancelariile occidentale. Au acceptat conditii pentru altii umilitoare pentru a intra in clubul tarilor dezvoltate. Chiar si oamenii care au reusit sa plece la munca in strainatate pana acum au facut-o in conditii degradante, au stat la cozi interminabile, au facut frumos, sa-i placa angajatorii, au invatat cum se spune "multumesc" si "buna ziua" in limbi de circulatie, au dat mita, au incalcat legea, stabilindu-se in tarile de destinatie fara documentele si aprobarile necesare. I-a apucat un dor de duca similar celui care i-a atras, la inceputul secolului trecut, cu sutele de mii, pe italieni, nordici sau slavi, pe scurt pe europeni, in Statele Unite. Romanii ultimului val migrator au format comunitati solide in Spania, s-au inscris ca formatiune politica in Italia si nu dau semne ca departarea i-ar fi vindecat de grija pentru viata de zi cu zi a rudelor ramase in tara. Au ajuns in Europa asa cum au ajuns si in secolul 21, cu pofta si chef de viata, mistuiti de dor, usor buimaci dupa decenii de totalitarism, cu aerul unor oameni abia treziti din somn.
Vor sau nu, romanii intra, odata cu noul an, intr-o noua viata. Este primul semn clar ca revolutia din decembrie a reusit. Romania se alatura, cu bunele si relele ei, marii familii europene. Si, ca in orice familie, nimeni nu-ti baga in traista un destin mai bun, daca nu te lupti putin si tu pentru asta. Va trebui ca romanii sa-si schimbe cu totul viziunea asupra muncii. Cu cat mai repede, cu atat mai bine. Ca toate marile familii, si cea europeana are oile ei negre. Cu complexele noaste mioritice, de superioritate, de inferioritate, riscam sa fim ideali pentru acest rol. Stim cine suntem, cum suntem, nici mai rai, nici mai buni, de unde venim, venim de departe, ce putem! Putem mai mult. Putem mai bine.
Sa fie intr-un ceas bun. Si s-auzim numai de bine.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
