La aniversarea a zece ani de la debutul proiectului "Buena Vista Social Club", ce a avut un succes rasunator in intreaga lume, Fundatia Culturala Phoenix a propus publicului roman doua spectacole de exceptie. In aprilie, au concertat in Bucuresti cei mai renumiti instrumentisti ai proiectului, iar de curand, pe 23 noiembrie, a avut loc concertul Omarei Portuondo, singura cantareata ramasa in viata, dintre maestrii muzicii cubaneze. Totodata unul dintre putinii artisti ce se pot mandri cu succesul avut timp de aproape sase decenii, din anii 50 si pana astazi.
*
Cand Omara Portuondo a fost invitata, in 1996, de chitaristul si producatorul american Ry Cooder, sa imprime una din melodiile ei, ce tocmai incepusera sa devina celebre, tocmai era pe picior de plecare intr-un turneu in Vietnam. Calatorise deja in intreaga lume, reprezentand Cuba in diferite formatii, ansambluri, si era, la ea in tara, o cantareata foarte iubita. A acceptat invitatia americanului si a venit la studioul de inregistrari din Havana, imbracata intr-o rochie de flori si cu o bentita rosie care sa-i sustina coafura impresionanta. Emotionata de intalnirea cu un vechi prieten, Ibrahim Ferrer, care in anii 90 se retrasese din muzica si vindea lozuri pe strada, Omara a cantat impreuna cu acesta "Silencio". Duetul lor si momentul din concertul ulterior de la Amsterdam, cand, in uralele publicului, Ibrahim ii sterge Omarei lacrimile, raman puncte de referinta ale filmului "Buena Vista Social Club", regizat de germanul Wim Wanders, film ce prefateaza fenomenul mondial ce-i va transforma pe Ibrahim, Omara, Compay Segundo, Ruben Gonzales in staruri: milioane de discuri vandute si concerte sustinute in cele mai elegante si exclusiviste teatre si sali. Intreaga lume a fost cucerita de ritmurile tropicale si de emotionantele bolero-uri cubaneze. Cu anii insa, fermecatorii maestri, cu trabucurile si cu palariile lor albe, s-au stins, iar Omara, singura femeie din orchestra, a ramas sa duca singura, mai departe, stindardul "Buena Vista".
*
Omara Portuondo s-a nascut in octombrie 1930 la Havana. Este rodul unei mari iubiri. Potrivit "traditiei" familiei sale de spanioli bogati, mama Omarei trebuia sa se casatoreasca cu cineva de vita nobila. A renuntat insa la sangele albastru si a provocat un urias scandal in familie, fugind de acasa si casatorindu-se cu omul pe care il iubea. Un jucator negru de baseball. Si asta, intr-o perioada in care rasismul atingea cote dramatice, atat in Statele Unite, cat si in Cuba, iar un astfel de mariaj insemna o rebeliune. "Am fost o familie simpla, dar binecuvantata de dragoste", isi aminteste Omara, care a copilarit cu muzica fredonata de mama sa.
Criza rachetelor nucleare le-a prins pe cele doua surori la Miami. Haydee a decis sa ramana in State, iar Omara s-a intors in Cuba. "Plecasera atatia, incat ramasese un gol de umplut." A cantat in cluburi, in mari spectacole, sau pe camp, incurajandu-i pe cei ce strangeau recolte record de trestie de zahar, a cantat in Japonia, Europa de Est si Occidentala, Scandinavia.
La conferinta de presa de dinaintea concertului de la Bucuresti, Omara si-a amintit de prima ei vizita in Romania, candva, inainte de 89, cand a calatorit si concertat prin intreaga tara, impreuna cu un ansamblu cubanez. "Tin minte ca era iarna, frig si zapada. Calatoream cu trenuri neincalzite, nu stiam o boaba romaneste. Muzica era cea care ne incalzea si ne ajuta sa comunicam cu oamenii."
In urma cu doi ani, Omara a sustinut la Berlin, in fata a 7000 de spectatori, un concert, acompaniata de o orchestra simfonica. Succesul cu care a fost primit a insemnat demararea unui turneu, in care piesele albumului ei "Flor de Amor" sunt prezentate intr-o noua "haina", simfonica. Astfel, Omara a revenit la Sala Palatului, dupa un an si jumatate, insotita de un grup de instrumentisti cubanezi si de orchestra de coarde a Teatrului de Opereta "Ion Dacian".
Emotia si vitalitatea transmise de pe scena, de o cantareata de 76 de ani, care canta impecabil si gaseste timp sa si danseze si chiar sa improvizeze, au transformat concertul ei intr-o adevarata sarbatoare a muzicii. Incheiata dupa aproape doua ore, cu un gand emotionant trimis acolo sus, lui Ibrahim Ferrer, care cu doi ani in urma canta, pe aceeasi scena, aceeasi piesa, "Des gardenias para ti".
Volubila, energica, cu un umor contagios, dornica sa cunoasca, sa povesteasca cu oamenii, sa spuna o vorba buna, Omara este nu doar o mare artista, dar si un om pe masura. Asa am cunoscut-o, in timpul interviului oferit in exclusivitate cititorilor revistei "Formula As".
"Salvarea vietii mele a fost iubirea.
Ea m-a ajutat sa trec peste greu"
- Am avut parte de o copilarie frumoasa, plina de afectiune. Parintii mei s-au iubit mult, iar armonia ce domnea la noi in casa ne-a facut sa pornim cu dreptul in viata. Munceau din greu ca sa ne aduca de mancare acasa si sa ne creasca sanatoase, pe mine si pe surorile mele. Mergeam la scoli de stat, fara plata, insa noi nici nu simteam toate astea. Asa cum se intampla in mai toate familiile cubaneze, muzica mi-a insotit si mie copilaria. Mama lucra ca infirmiera, iar cand venea acasa, canta mai mereu, canta cand gatea, cand spala, cand ne tinea in brate. Poate cea mai veche melodie pe care o stiu e "La Havana", pe care o canta mama cand eram foarte mica. Si "La Buyamesa". Sunt cantece traditionale cubaneze, pe care le-am cantat toata cariera si le cant si acum cu drag. Ceva mai tarziu, cand am mai crescut, am descoperit in casa chitara traditionala cubaneza "el tres", cu care ne acompaniam eu si surorile mele.
- Mama dvs. a renuntat aproape la tot pentru dragoste. Ati cunoscut la randul dvs. o asemenea mare iubire care sa va faca sa lasati totul deoparte?
- Atunci cand eu am mai crescut, lucrurile s-au indreptat in Cuba in ceea ce priveste rasismul. O casatorie intre un negru si o femeie alba nu mai intriga pe nimeni ca in tineretea parintilor mei, atunci cand, daca se intalneau pe strada, se prefaceau ca nu se cunosc si asteptau sa ajunga acasa pentru a se imbratisa. Eu nu am trait o astfel de iubire, pentru care sa renunti la tot. E drept ca m-am indragostit si eu, m-am casatorit, insa tatal copilului meu avea o cu totul alta cariera, nu o intelegea pe a mea, greu de suportat, ce-i drept, cu toate turneele si calatoriile, asa ca in cele din urma am decis sa ne despartim. Fiecare cu viata lui. N-as fi putut sa renunt la muzica. Afectiunea cu care sunt primita atat la mine, in Cuba, unde atunci cand ma plimb pe strazi, chiar si cand sunt cu masina, sunt oprita la cativa metri de oameni ce ma saluta sau ma felicita, cat si in intreaga lume, ma rasplateste pentru alegerea mea. E foarte dificil sa-ti vezi si de cariera, si de familie, insa nu imposibil. Eu il am pe fiul meu, care mi-e manager, deci sef. Imi pare rau ca astazi nu este cu mine aici, are treburi in Barcelona, insa in general, calatorim impreuna.
- Dupa ce ati calatorit in intreaga lume, va mai face placere sa porniti in turnee, sa cunoasteti oameni si locuri, sau abia asteptati sa ajungeti acasa? - E frumos sa calatoresti prin atatea tari, sa vezi atatea locuri noi. Eu sunt un om vesel, vorbesc cu toata lumea, asa ca relatia cu oamenii pe care-i intalnesc este foarte importanta pentru mine. Ma intereseaza, de asemenea, sa inteleg si culturi, traditii diferite. Dar si cand ajung acasa la mine, ce bine e! Hotelurile astea prin care merg sunt luxoase, sunt bune, dar nimic nu-i mai comod ca patul meu, care a luat deja forma corpului. Acasa la mine fac ce vreau eu, ma imbrac cu ce am chef, in haine vechi, nu-mi pasa, nu poate sa-mi zica nimeni nimic. Invit la mine prieteni, rude, stam de vorba, bem un ceai, povestim. Casa-i cel mai important loc pentru mine.
- Ce v-a ajutat de-a lungul anilor sa treceti peste drame, momente dificile si sa mergeti mai departe?
- Viata e facuta si din astfel de probleme, nu-i totul in roz. Daca ar fi asa, poate n-am mai sti sa apreciem lucrurile bune care ni se intampla. Daca problema pe care o ai se poate rezolva, bine, incearca sa o faci. Daca nu, trebuie sa-ti aduni fortele sa mergi mai departe si sa-ti traiesti viata. Si sa iubesti, sa iubesti copiii, prietenii, familia, natura, oamenii din jur. Pe mine asta m-a ajutat. Salvarea vietii mele a fost iubirea. Cu ea am trecut peste zilele proaste si momentele dificile.
(Multumiri Fundatiei Phoenix si Analiei Selis.)
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
