Recenta hotarare a Csat de desecretizare a dosarelor colaboratorilor Securitatii a permis ridicarea valului asupra ultimei Romanii, al carei chip hidos a fost surprins (intuit) in amploarea lui. Cele cateva dosare, dezvaluite de Cnsas, au aratat ca nu a existat patura sociala sau categorie profesionala care sa nu fi contribuit la acea oribila actiune umana, cea a "turnarii" celuilalt, a spionarii aproapelui, ruda sau prieten, simplu coleg de munca, colaborator intamplator. Ei si, vor zice scepticii, statul are nevoie, oriunde si oricare ar fi el, sa fie informat asupra celor ce ar putea atenta la siguranta sa. Iar statul totalitar, cu atat mai mult. In plus, pentru statul comunist, turnatoria era o cale de asigurare a carierei, a minimului confort, a superioritatii fata de "turma". Spatiul de fata nu ne permite sa prezentam monstruoasa perspectiva de popor de roboti pe care "partidul" si "bratul sau inarmat" Securitatea ne-o pregateau. Rasturnarea comunismului a gasit societatea romaneasca aproape pervertita, incapabila sa-si regaseasca civilitatea, atitudinea democratica, libertatea si respectul pentru celalalt, legalismul.
S-a spus ca evenimentele din 1989 au reprezentat o "revolutie furata". Intr-adevar, rasturnarea comunismului a dus la o relaxare a controlului etatist asupra societatii, la promovarea unei noi generatii de conducatori, la schimbarea decorului. Cine cunostea organizarea nomenclaturii comuniste a putut constata cu uimire ca, dupa eliminarea clanului ceausist si a celor mai compromise unelte ale lui, in fata au fost impinsi activistii de rang secund, colaboratorii discreti ai "partidului" si Securitatii, aventurierii ridicati de evenimente. Cu acesti oameni plasati in structurile puterii, cu o administratie rutinata in respectarea ordinelor "de sus", nu a legii, era imposibil ca Securitatea si armata ei de "colaboratori" sa fie deconspirate, ca o "lege a lustratiei" sa fie adoptata. Degeaba s-a agitat firava societate civila, degeaba au protestat bucurestenii in Piata Universitatii, degeaba Societatea Timisoara a propus celebrul "punct 8" intr-o proclamatie de rasunet. Romania a fost singura fosta tara socialista in care nu a functionat o minima cernere pentru separarea binelui de rau, pentru normalizarea vietii sociale. Ca si cum ar fi existat un plan, sub conducerea fostului mare lider comunist Ion Iliescu, "baietii" s-au raspandit in toate structurile politice, au ocupat toate functiile administrative importante, au ascuns (sau au ars) toate dovezile semnificative ale colaborarii lor cu perversiunea comunista. "Marele ospat" al jefuirii averii comune reprezentate de "proprietatea socialista", care i-a transformat in onorabili capitalisti ai momentului, putea sa inceapa.
Cu o frenezie demna de cauze mai bune, oamenii lui Iliescu au "privatizat" totul, si-au creat clientele, au structurat retele mafiote. "Prostii" au fost momiti cu "cuponiade" (care ar fi fost premisa unui capitalism popular), cu asigurari ca marile "unitati economice socialiste", neperformante si energofage, nu se vor desfiinta. Tranzitia a devenit o lunga agonie, realizata sub presiunea contextului international, iar ierarhia normala a valorilor, consecventa revenirii la competitia reala din societatile democratice, o vorba in vant. Cine are viziunea ansamblului "elitei romanesti" si informatiile despre starea de dinainte va constata ca "marii capitalisti" ai Romaniei sunt "baietii" din Cc al Utc, din institutele aferente, din structurile politice locale ale fostului Pcr. Institutiile statale majore, administratiile regionale, sectoarele vietii economice sunt penetrate de ei, sub calcaiul lor. Invatamantul, de exemplu, este dominat de o "meritocratie" de duzina, lipsita de scrupul, solidara, blocand "legal" adevaratele valori. Nu este ciudat ca, dupa "revolutie", copiii "baietilor" au fost trimisi primii la "specializare" in afara, au fost promovati la conducere, stimulati cu titluri etc. Sistemul ticalosit, adica mafia politico-securistica, s-a realizat astfel, devenind imun la orice incercare a societatii civile de promovare a adevaratelor valori. Sub tutela lui Ion Iliescu, in primii ani de dupa "revolutie", sistemul a devenit atat de puternic, incat incercarile legale de a-l demola (cum s-a intamplat intre 1997 si 2000) au fost sortite esecului. Chiar si "tatucul" lui, acelasi Iliescu, a protestat fata de amploarea "capitalismului de cumetrie". Prea tarziu insa.
D-l Basescu a promis, la noua revolta morala (din 2004) a electoratului roman, ca se va bate pana la capat cu "sistemul ticalosit". Exista, e adevarat, si o presiune a Occidentului, ce stie ca o grupare mafiota este gata oricand sa se vanda pentru ceva. Nu conteaza motivul real, calculul, pentru care d-l Basescu a impus desecretizarea dosarelor Securitatii. Tragedia Romaniei ar fi ca operatia sa nu fie dusa pana la capat. Trebuie deconspirati toti colaboratorii, indiferent de gruparea politica, economica, social-institutionala in care au fost "repartizati"; trebuie deconspirati toti ofiterii care au raspuns de "cazuri"; trebuie numiti toti liderii comunisti care au directionat Securitatea (inclusiv cei locali, cum a fost, la un moment dat, I. Iliescu). Si trebuie adoptata o lege a lustratiei, poate tarzie si putin eficienta, dar necesara. Numai asa se va putea vorbi de declansarea unui proces al comunismului. Iar gestionarul "dosarelor", Cnsas-ul, trebuie reformat, prin depolitizare si largire a competentelor, verdictele lui urmand a fi date, dupa dezvaluirea pe Internet a tuturor dosarelor (inclusiv a celor "arse"), doar in cazurile de aspiratie a cuiva din cei de pe liste la vreo functie publica.
S-a vorbit mult, in urma desecretizarii primelor dosare, de "drama" Monei Musca. D-na Musca reprezenta o speranta pentru reconstructia unei clase politice compromise de coruptie, afacerism, imoralitate. Traiectoria ei, absolut corecta, nu poate fi asemuita, spun unii, cu cea a lui "Felix" Voiculescu. Dar amandoi au facut acelasi act de "pactizare cu diavolul" si amandoi si-au motivat la fel (din "patriotism") gestul. D-na Musca ar fi trebuit sa se autodeconspire in chiar momentul optiunii pentru cariera politica. Pentru ca, altfel, va exista, ca si in cazul a foarte multi altii, prezumtia unei manipulari, prin santaj, din umbra.
La ora actuala, operatia scoaterii cu taraita a "dosarelor" risca sa produca un haos informativ si o satietate sociala care va permite Securitatii sa se reorganizeze, sa-si protejeze altfel favoritii. Pentru unii s-au scos doar dosarele de urmarire (Dui), desi urmarirea nu excludea colaborarea. Ale altora au fost distruse sau refacute selectiv. Cat timp operatiunea de curatare morala nu va fi dusa total pana la capat, Romania va continua sa arate ca o masea cariata, duhnind dezgustator.