"Parlez moi d'amour"
- V-am vazut de curand la televizor, intr-o forma de zile mari: subtire la trup, relaxata, cu un zambet iradiant. Cum se explica aceasta metamorfoza?
- Inainte de toate, bun gasit cititorilor minunatei "Formule As". In acelasi timp, multumesc pentru complimente, imi fac o reala placere. Uite, eu raspunsul la intrebare l-as incepe chiar de la aceasta idee. Se pare ca noi, contemporanii acestui tulburat inceput de mileniu, am cam uitat sa ne facem complimente, sa ne daruim vorbe bune care sa ne faca placere. Cu ce cuvinte fierbinti ne indeamna marele scriitor Gabriel Garcia Marquez sa ne spunem unii altora ca ne iubim! O zi care incepe cu o vorba buna, cu un compliment rostit cu sinceritate ar trebui "incrustata in grinda", ca sa-l parafrazez pe Cosbuc! "Parlez moi damour", canta, cu inegalabila traire, Edith Piaf! Vorbeste-mi de dragoste! Pana la urma, pe mine nici nu ma preocupa asa de mult sa aflu daca e sincer un compliment. Imi e suficient ca aud ceva placut. Ma incarc cu binele propriei mele proiectii rozisoare din compliment si trec mai departe zambind. Revenind la intrebarea privind noua mea forma maxima, una din explicatii poate fi faptul ca am avut fericita inspiratie de a calatori recent, intr-un spatiu geografic unde oamenii inca mai fac complimente, macar din ochi. Si asta mi-a facut o enorma placere... Si tot asta m-a indemnat sa continui, cu din ce in ce mai mult sarg, stradania de a reveni la un aspect fizic pe cat posibil agreabil, pentru a primi mai multe complimente, oglindite in ochi de trecator!
- E asa de important pentru o femeie sa arate bine la orice varsta? Multe din ele abandoneaza total ideea de frumusete, mai ales dupa ce nasc copii. De ce parte e adevarul?
- Nu stiu daca eu sunt persoana cea mai potrivita sa dau sfaturi sau retete. Eu sunt artista si fac o meserie "de scena". Sunt vazuta, deci nu pot sa apar in ochii publicului oricum. Pe de alta parte, poate tocmai de aceea, as putea da cateva sfaturi. Din fericire, am apucat vremurile cand la scoala invatam ca Scena e un Templu. Daca esti respectuos, nu intri intr-un templu cu noroi pe picioare, cu hainele murdare, ci recules si curat, aspirand catre armonie. Ce frumos e Cerul instelat! Cat este de incantatoare o pajiste smaltuita de flori multicolore! De ce e facut universul din atata splendoare? Nu pentru a ne incanta ochii? A stiut Dumnezeu ce face: vazand ceva frumos in fata ochilor, sufletul nostru se inalta de bucurie si ochii nostri se lumineaza. Si daca natura e asa de frumoasa, de ce sa nu fie si omul la fel? Nu face parte si el din armonia universala? Vai ce pajiste incantatoare! Vai ce femeie ingrijita, ce delicata, ce gratioasa! Cred ca adevarul sta de partea celor care lupta sa arate bine la orice varsta. Femei si barbati deopotriva. Strada e un loc public. Biroul la care alergam dimineata e tot un loc public. Magazinul in care facem cumparaturi e un loc public. Usa casei noastre se deschide, si ea, pentru rude, prieteni, postas..., ca sa nu mai vorbim de membrii apropiati familiei. Da, din pacate, multe persoane considera ca frumusetea si ingrijirea sunt necesare doar pana in ziua nuntii si un pic dupa aceea... Se da vina pe copii..., dar eu, care nu am copii, stiu ca primii care se bucura sa aiba o mama frumoasa sunt chiar copiii! Sa nu mai vorbim de soti, pentru care e pur si simplu o problema de sanatate sa aiba alaturi o femeie, daca nu frumoasa, macar agreabila la privit. In punctul acesta, e posibil sa fim tributari unei mentalitati orientale, foarte vechi si gresite, din punctul meu de vedere. Civilizatiile orientale considera ca "serioasa" o femeie care Nu se mai ingrijeste de aspectul ei dupa ce s-a casatorit. Eroare totala! Nu se pune problema sa arati ca dansatoarele de la televizor, dar o femeie care-si lasa dintii sa-i cada unul dupa altul, care umbla cu parul de la subrat si de pe picioare neras, si cu calcaiele murdare in sandale scalciate (si vai, am vazut destule asemenea femei "serioase") este o ofensa adusa civilitatii. Traim in societate, nu in pestera. Dar cred ca cel mai neplacut aspect al delasarii de sine sunt kilogramele in plus. Dupa 40-50 de ani, majoritatea femeilor se ingrasa si, frustrate de aspectul lor, devin ursuze, agresive, antipatice. Motivul "geloziei sotilor" e un alt aspect care merita analizat. Barbatii sufera de nevoia absoluta de putere. Unul dintre motivele pentru care m-am casatorit tarziu si am divortat repede a fost si acela de a nu intra la un fals stapan. De a nu ma lasa de bunavoie la dispozitia unui barbat care-si varsa frustrarile personale sau profesionale pe mine. De a nu fi mintita, cu o gelozie jucata, pentru a fi manipulata in cele mai nevinovate intentii de a trai civilizat! Am vazut atatea cazuri, chiar in bransa mea de activitate! Desigur, suferim in Romania de o lipsa de independenta financiara, datorata saraciei, castigurilor revoltator de mici, nu avem bani sa ne mutam in alta casa daca suntem nefericiti in casnicie, sa traim curat si independent, sa ne permitem sa gandim si sa fim liberi. Cate drame de felul acesta, cate nefericiri se ascund in spatele casniciilor mimat-fericite, tinute de ochii lumii... Iar dupa un timp, delasarea vine odata cu varsta, cu cortegiul nefast al deprimarii... Nu mai gasim serviciu, nu ne mai asigura nimeni ziua de maine, nu mai gasim sperantei nici un punct de reper, nu mai primim nici un semn de incurajare, o vorba buna, un compliment. Stiu, pentru ca am trecut prin asta. Cartea la care lucrez de o bucata de vreme si pe care o voi lansa in aceasta toamna incearca sa trateze cateva aspecte ale deprimarii, pe care am carat-o ca pe o cocoasa in spate, mai bine de 8 ani, si pe care, cu foarte multa truda, am invins-o. In premiera, va destainui cum se va numi prima mea carte de nuvele si poezii: "Buscando lamor" (Cautand dragostea). Cautand dragostea pierduta pentru bunul Dumnezeu, dragostea de semeni si, nu in ultimul rand, dragostea de sine...
- Credeti ca lupta cu varsta e o garantie a fericirii? Nu e mai simplu sa ne acceptam anii cu seninatate?
- Sa luptam cu varsta? Care varsta?! Despre care dintre varste vorbim, cea biologica, cea sufleteasca sau cea inscrisa in buletin? Cercetari recente in domeniul medicinei au ajuns la concluzia ca doi oameni de aceeasi varsta pot fi total diferiti biologic. Unii se simt mai batrani decat sunt, altii mai tineri cu zeci de ani. Asta conteaza. Tineretea pe care o simti si pe care o exprimi, e cea a sufletului si a sanatatii, nu cea pecetluita in actul de nastere.
Halvita din tavan
- Nu stiu exact. Poate ca bucuria e o reactie la greul vietii, o revolta benefica prin care vrei sa-l invingi. Poate e firea mea astfel alcatuita, poate am auzit cu urechi atente ce ma invata tatal meu in copilarie, poate am mostenit de la stramosi o anumita "bataiosenie". Tata, Dumnezeu sa-l odihneasca, imi repeta mereu ca viata seamana cu o bucata de halvita legata de lampa din tavan: sari s-o prinzi. Eu as adauga ca exersezi sa sari mereu, pana cand reusesti sa prinzi cate o bucatica de halvita dulce! Puterea e in mintea noastra, iar ambitia de a nu te da batut de vanturile potrivnice seamana cu truda plugarului manat de revolta cea buna. Si, cata vreme suntem relativ sanatosi, cata vreme Dumnezeu este frumos rugat sa nu ne abandoneze, vom invinge.
- Aveti o reteta de frumusete pentru femeile care au trecut de 45 de ani?
- Repet, eu vorbesc din punctul meu de vedere, al unei artiste a scenei, un om public, care isi impune singur rigori. Odihna, de pilda, in cazul meu, a fost pe primul plan. Nu pierd noptile si uneori dorm un pic si dupa-masa. Apoi, important a fost ca nu beau alcool. Sigur, am gustat un pahar de vin bun, un paharel de Campari, o cupa de sampanie. Dar am gustat, doar atat. Cunosc femei care beau zilnic alcool.... Alcoolul umfla fata, ingrasa, ca sa nu mai vorbim ca mi se pare dezgustator sa vezi o femeie bauta... (La capitolul asta, nici barbatii nu se pot lauda ca arata mai bine, dar parca te obisnuiesti mai repede cu ei bauti, decat cu femeile...) Tot din cauza meseriei, pentru ca ma fardez inca din studentie, a trebuit sa ma demachiez regulat, cu multa grija, in fiecare seara. Personal, ma demachiez cu ulei comestibil (de masline), chiar daca usuca un pic tenul. Dar sunt atatea creme pe piata... Tot personal, le prefer pe cele facute de farmaciste, pe baza de produse apicole: sunt proaspete, mult mai ieftine si, de obicei, foarte cinstit amestecate. In plus, e bine sa pastram cremele sau laptele demachiant la frigider, si vara, si iarna: astfel nu rancezesc repede! Apoi, o relaxare spirituala e absolut de recomandat: nu telenovele, ci un muzeu, o expozitie, o casa memoriala, un concert, o sueta interesanta, o conferinta, o carte, un magazin de decoratiuni interioare... Sfanta Liturghie de Duminica... Bucura sufletul, odihneste mintea si da prospetime gandurilor noastre ostenite de banalitatea fiecarei zile. Si un hobby e foarte folositor: sa studiem ceva nou, chiar daca aparent nu ne serveste la nimic! O activitate pasionanta ne pregateste pentru zilele adevaratei varste inaintate si nu ne lasa sa ne simtim inutili mai tarziu... Iata, chiar si preocuparea de a nu ne ingrasa, asa cum ma ingrasasem eu, poate fi luata ca un hobby, iar preocuparea asta nu e deloc putin lucru! Credeti-ma!
"Daruind vei dobandi"
- Sa atingem o zona mai delicata: dragostea. Ati dat mereu impresia unei naturi patimase. E iubirea un ingredient important in existenta dvs.?
- Da, este. Poate cel mai important. Si daca vrem sa pastram iubirea in viata noastra, trebuie sa urmam indemnul parintelui Nicolae Steinhardt: "Daruind vei dobandi". Eu, cand nu am bani, dau de pomana. Mi se intoarce de doua ori. Cand nu am iubire, dau iubire, si se intoarce de mai multe ori. Pare greu, dar e simplu. Incercati!
- Pana la ce varsta i se cuvine unei femei sa fie indragostita, fara sa frizeze penibilul?
- A fi indragostit este o stare sublima, iar inima nu are varsta. Te poti indragosti oricand. A fi indragostit, ca stare in sine, nu poate "friza ridicolul". Ce poate fi ridicol este exprimarea dezechilibrata public a iubirii. Dar indragostirea in sine e o stare divina, e un dar pe care bunul Dumnezeu ni-l face noua, oamenilor, ca sa ne amintim cum ar trebui sa-L iubim pe El!
- Dvs. traiti in acest moment o poveste de dragoste? Aratati ca si cum in spatele zambetului iradiant s-ar ascunde o Corina Chiriac atinsa de sageata lui Cupidon...
- Bine, daca toata lumea ma intreaba acelasi lucru si daca tot voi declara asta in viitoarea mea carte, atunci sa zicem ca da. Pentru mine, e povestea ideala: discreta, aflata la inceputul ei frumos, departe in spatiu, o poveste care n-a fost atinsa de nici un impas cotidian. Voi avea grija sa o pastrez cat mai multa vreme asa cum e acum: in starea de gratie nepatata a unui debut frumos. Foarte frumos! A te indragosti nu are nici o legatura cu varsta din buletin, ci cu varsta din inima ta. Personal, abia am implinit 16 ani. Multi inainte si dvs.!
- O ultima intrebare: lumea in jurul nostru ingheata incet, dar sigur. Marile povesti de iubire dispar. Cum explicati aceasta alienare sentimentala?
- Aveti o reteta de fericire? Ne-o puteti dezvalui?
- Da, cred ca am. Ii multumesc continuu lui Dumnezeu pentru darurile primite. Mai nou, ii multumesc si pentru perioadele de deznadejde prin care am trecut. Ce adevarat spune Blaga: "A scapa cu invatatura dintr-un necaz e mai folositor decat absenta necazului insusi". Ce vorba inteleapta!
Foto: Tango (3)
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
