"Un dezastru ecologic"
Urmaresc cu mare interes tema Rosia Montana, si chiar am fost surprinsa, atat de publicitatea care se face pe un anumit post de televiziune, cat si de tacerea care s-a asternut peste acest subiect atat de controversat. Stiu ca multi oameni de cultura din tara si strainatate lupta pentru impiedicarea punerii in aplicare a proiectului. Ar fi o mare rusine pentru noi, ca popor, sa ajungem la mana strainilor, carora guvernantii le-au vandut pe nimic patrulaterul aurului din Muntii Apuseni si, totodata, ar fi un dezastru ecologic care va duce la disparitia peisajelor de vis din partile respective. Nu vreau sa cred ca oamenii locului au ajuns sa se plece in fata acelor straini sau ca banul ar avea o atat de mare importanta.
Elena Cristescu - e-mail:cristescuelena@prosport.ro
"As face la Rosia o statiune turistica"
In locul guvernantilor, eu as face la Rosia Montana o statiune turistica... Dar mai au timp "alesii poporului" de-asa ceva, cand e mai simplu sa incaseze niste comisioane si sa se "aranjeze" pe viata, mutiland tara si nenorocind o comunitate, sub falsul ideal de creare a noi locuri de munca? Nu am scapat bine de Ceausescu, ca-l inlocuira cu hologramele lui, ce nu vad in fata ochilor decat integrare in Uniunea Europeana cu orice pret, inlocuitorul doctrinei tehnico-stiintifice si al directivelor de partid.
Constantin Catalin Fruntescu - e-mail: blye_lyon@antalic.net
"Alburnus Maior trebuie sa traiasca"
Istoria a fost apriga cu aceasta tara. Dar nici un imperiu, nici cel roman, nici cel habsburgic, sovietic sau comunist, de-a lungul a mai bine de 2000 de ani, nu a reusit sa distruga sau sa aduca in agonie o localitate - una dintre cele mai pitoresti din Muntii Apuseni -, asa cum se intampla in ultimii opt ani de zile. Lunga viata de doua milenii a localitatii reprezinta doar o frantura de timp in ochii hulpavi ai celor care semneaza certificatul de deces al Rosiei Montane. Sunt absolut convinsa ca interesele sunt banesti, nicidecum nu au legatura cu bunastarea populatiei din zona. Conturile unora au crescut, asa cum a crescut deznadejdea locuitorilor. Cei care au vandut locuintele din zona sunt urmasi ai proprietarilor care se odihnesc in cimitire. Au vandut ceea ce oricum ar fi fost de vandut. Sigur ca au fost si oportunisti, cozi de topor, care pentru "doi galbeni" au lasat totul in urma, inclusiv osemintele stramosilor, sa se odihneasca sub plapuma de cianura. Iesirea din saracie a locului se putea face prin dezvoltarea turismului. Nu multe tari dispun de o zona atat de frumoasa si pitoreasca precum Rosia Montana: munti, dealuri, tauri (lacuri) de munte, brazi, mesteceni, cer albastru, apoi stradutele medievale, cladirile care se puteau renova cu eforturi mai mici decat platile caselor acaparate, cele 7 sau 8 biserici de diferite confesiuni, vestigii, cimitire - cel putin 11 - si minele vechi care atrag cercetatori, arheologi, istorici. Poate multe erori li se pot ierta celor care ne-au condus si ne conduc, dar distrugerea acestei perle a stravechiului minerit este o crima de neiertat. Societatea civila ar trebui sa se trezeasca din amorteala, si mai ales televiziunile sa se abtina de la a face reclama desantata celor care vor sa faca din Apuseni o zona selenara!
Viorica Panicz - e-mail: ibi48vio@yahoo.ca
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
