Boierul, multa vreme uitat de politicieni si istorici, desi a fost, la inceputul secolului 20, de doua ori premierul Romaniei, a fost sarbatorit in final de iunie, de sfintii Apostoli Petru si Pavel, cum n-a mai fost nimeni pana acum. In mai putin de jumatate de ora, au fost dezvelite doua busturi ale politicianului, la distanta de cativa zeci de metri. Un bust este rodul convertirii Partidului Democrat la curentul popular. Celalalt, marturia de credinta a Partidului Conservator, ajuns la conservatorism pe scurtatura umanista. Desi au dificultati cu doctrina si nu pot convinge Partidul Popular European, virtual partener, ca s-au transformat peste noapte din social-democrati sau socialisti-liberali in populari, lupta dintre cele doua partide pe mostenire, confiscata fara testament, a avut, odata cu amplasarea busturilor, rezonante epopeice, cel putin pentru locuitorii comunei, care nu au mai stiut cum sa se imparta intre mititei, beri, gustari si slujbe de pomenire tinute una in fata scolii comunale, cealalta in fata primariei. E drept, cele doua statui nu seamana, dar asta a facut ca sentimentul de deja-vu pe care l-au avut unii dintre cetatenii turmentati ai comunei sa nu fie atat de pregnant. E motivul pentru care taranii au participat voiosi la amandoua evenimentele. Mai bine doua baute, decat nici una.
Atata cinstire nu era posibila daca administratia locala nu ar fi fost in mainile unui conservator. Iar participarea conservatorilor la dezvelirea statuii din fata scolii a fost de cinci stele. Sase cu Dan Voiculescu, presedintele conservatorilor si Felix pentru prieteni. Nici cu statuia din fata primariei nu trebuie sa le fie rusine localnicilor. Si aici au venit cu cardul Pd-isti de frunte si culturnici din Iasi. Statuia conservatorilor a fost sfintita degraba, nu pentru ca era prima pe agenda soborului, ci si pentru a se putea trece la piesa de rezistenta a zilei, a doua statuie, cea a Pd-istilor, care venea la pachet cu un seminar si o chermeza.
Probabil ca distinsul politician se va fi rasucit in mormant in ziua de pomina. Nu din pricina platitudinilor care, citim in presa, s-ar fi spus la ocazie. Nici pentru ca locul sau de nastere e, de fapt, dulcele targ al Iesilor, si nu Tibanesti. Busturile marcheaza doar locul unde-l ducea radvanul parintesc in vacantele de "scoler". Nici pentru ca se vedea disputat, intr-o "sotietate fara printipuri", de doua tabere atat de pestrite si nicicum legate de ce era conservatorismul la inceput de secol 20.
Istoria noastra e vie doar pentru ca e plina de personaje indignate, sculate din somnul de veci de impertinenta smecherilor care se dau drept urmasi legitimi. S-ar putea ca pe unii sa nu-i deranjeze ca Dan Voiculescu se revendica de la Titu Maiorescu sau de la P. P. Carp. In fond si Teodor Melescanu se crede urmasul Bratienilor, Emil Boc se gandeste nostalgic la parintele lui spiritual, Iuliu Maniu, iar Gigi se crede Mihai Viteazul, varianta nea Marin miliardari Mai toti politicienii se ascund dupa cate-un bust, daca nu cumva se contopesc cu el. La urma urmei, confuzia mastilor politice este un ingredient in imensa comedie a erorilor care ne stapaneste existenta. Insa erorile din aceasta comedie, desi grotesti si mincinoase, nu sunt intamplatoare. Multi cred ca, daca-ti tragi pe chip masca unui sfant, poti insela suficienti oameni ca sa mai castigi un mandat. Si nu de putine ori gasesc naivi care sa-i creada si sa le vare mandatul in buzunar. Pentru ca multi dintre politicienii unsi cu tot felul de alifii vrajitoresti ajung sa creada ca meseria lor este sa faca frumos pentru public. Ca sa-l poata escroca mai bine. Si neaparat la sentiment.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
