Frenezie pe stadion Depeche Mode

In numai cinci zile, Bucurestiul a avut parte de trei spectacole cu care orice capitala din lume s-ar mandri: Gotan Project, Depeche Mode si Joaquin Cortez. Afisele din aceasta perioada trebuie fotografiate si inramate. In sfarsit, nu mai privim peste gard la ograda vecinilor, in care se opreau marii artisti internationali. Romania a devenit o halta importanta pentru turneele lor.

La noua si jumatate seara, pe cand ultimele raze de soare paraseau Stadionul National din Bucuresti, David Gahan, celebrul solist al formatiei Depeche Mode, a pasit tantos pe scena, ca un invingator in arena. Il asteptau 40.000 de romani care cantau, strigau, fluierau, agitau steaguri, intampinandu-l entuziasmati. Gahan a zambit, si-a dat capul pe spate si a inceput sa se invarta vijelios cu stativul microfonului, in timp ce colegii sai de la sintetizatoare porneau vuietul muzicii: Pain that Im Use to, una din melodiile de pe Playing the Angel, albumul pe care trupa britanica Depeche Mode il promoveaza printr-un turneu mondial. Primul dupa cinci ani de pauza. Turneul a inceput in toamna, peste Ocean. S-au vandut doua milioane si jumatate de bilete in 31 de tari, iar spectacolul este considerat unul dintre cele mai tari show-uri de stadioane ale momentului. Cifrele sunt impresionante: instalatia de sunet insumeaza 250.000 de wati, scena are 20 de metri lungime si a fost adusa din Germania, toate echipamentele fiind transportate in Romania cu 16 tiruri si autocare. Dar probabil ca David Gahan, solistul vocal al trupei, totodata unul dintre cei mai convulsivi eroi ai istoriei pop-rock, a parcurs deja zeci de kilometri pe ea. Nu a fost de la inceput un showman, insa acum, dupa ce a invatat de la cei mai buni si l-a lasat in spate atat pe adolescentul imberb, care-a fost, cat si pe starul confuz, bantuit, daramat de droguri, al anilor 90, Gahan se afla intr-o forma sclipitoare. Se debaraseaza repede de tinuta sobra - haina si vesta -, isi etaleaza tatuajele si muschii, alearga pe cele doua fasii de scena, pana in mijlocul publicului, serpuieste in ritmuri furioase. Stadionul intreg i se asterne in palma, canta odata cu el. Iar muzica Depeche Mode parca ar fi coloana sonora a filmului vietii lui Gahan: de la tenebre la lumina, de la tonuri grave la explozii de inocenta si optimism, de la cele mai vechi succese ale trupei la hiturile nou-noute.

"Acum 25 de ani, n-ar fi pariat nimeni pe noi"

Sunt deja 20 de ani de cand Depeche Mode nu mai inseamna numele unei trupe, ci al unui fenomen. A influentat stiluri si generatii intregi de muzicieni, a impus tinute vestimentare si comportamentale, a facut din topurile muzicale o proprietate particulara si a fost urmata cu indarjire de milioane de fani fideli. Formatia foloseste din plin noile sintetizatoare si tehnologii audio, piesele sunt mereu cu un pas inainte, in avangarda, insa prind la un public foarte larg, sunetul pare foarte sintetic, robotizat, insa un aer romantic razbate prin cantecele lor.
Doi dintre cei trei componenti permanenti ai trupei s-au desprins din aceasta istorie pop si au onorat conferinta de presa, desfasurata cu o ora inainte de inceperea concertului. Andrew Fletcher, fondatorul primei variante a trupei, si Martin Gore, creierul muzical al acesteia. "Ne cerem scuze, David a ramas in Bulgaria, nu poate ajunge in seara asta, dar avem un prieten cu noi, o sa cante el." Dupa aceasta gluma, nimeni nu s-a mai asteptat sa aiba in fata doi artisti cu priviri framantate si aere de vedeta. Chicotind in spatele degetelor cu unghii facute cu oja sclipicioasa, Gore se comporta ca un copil, in vreme ce Fletcher este responsabil de umorul britanic. "David nu da niciodata interviuri inainte de concert", au explicat ei absenta vocalistului. "Turneul este in plina desfasurare, suntem fericiti sa ne intalnim cu un public atat de numeros si de loial, insa totodata este obositor. Oricat de mult ne-am dori, fizic nu putem canta peste tot unde suntem doriti. Acum 25 de ani, n-ar fi pariat nimeni pe noi, nici macar prietenii cei mai apropiati, si acum, uite unde am ajuns." "S-a schimbat in vreun fel mesajul vostru in acesti 20 de ani?", a intrebat cineva. "Am schimbat mult in muzica noastra, de-a lungul timpului, insa nu pot spune ca avem un mesaj propriu-zis, vrem doar sa ne comunicam emotiile, sa facem muzica buna. Si acum, va rugam sa ne scuzati, ne grabim la aeroport, altfel pierdem avionuli". Mai era o ora, pana la un concert de neuitat.

Stadionul

De cativa ani buni, in salile de spectacol nu mai este voie sa aprinzi brichete. Tocmai de aceea, am ramas mut de incantare, atunci cand la una din piesele lente din concert, m-am intors si am vazut stralucind mii de luminite ce se leganau pe uriasul semicerc al stadionului, pe gazon si-n tribune. Oricat de moderne si de performante erau ecranele ce incadrau scena si pe care se proiectau filmulete sau imagini de pe scena, de cateva ori, spectacolul s-a mutat in public. Un public care a primit ceea ce merita si astepta de mult timp. Concertele din sali au intimitatea si farmecul lor, insa un show de stadion inseamna un eveniment cu totul special. Neliniste, asteptare, frenezie, bucuria de a te afla si de a canta piesele preferate alaturi de mii de "colegi" de-o seara.
De la tripleta de senzatie din 1994: Eros Ramazotti - Joe Cocker - Rod Stewart, in Romania nu s-a mai organizat un eveniment muzical de asemenea anvergura. De fiecare data cand turneul unei trupe mari ajungea si la vecinii nostri, priveam inciudati, spunandu-ne ca la halul in care se afla industria noastra muzicala, concertele de stadion ne vor ocoli la nesfarsit. Cu atatea suse si "concerte" gratuite, cati vor da bani pentru a umple un stadion? Raspunsul publicului la afisele cu Depeche Mode, aparute inca din iarna, a fost insa unul senzational: spre sfarsitul lui mai, se mai gaseau, cu greu, cateva biletei O lectie data celor ce cred ca ne pot pacali la nesfarsit, ca pot perverti gusturile unui public avid de calitate.
La ora inceperii concertului, stadionul era aproape plin si in aer plutea atmosfera de sarbatoare. Diana, o studenta cu ochelari si chip de copil cuminte, a venit la stadion impreuna cu prietenele ei inca de la ora douai "Am stat la o terasa langa stadion, am baut si noi o berica, si la patru, cand s-au deschis portile, am intrat repede, sa prindem locuri cat mai in fata. Merita orice efort, ca sa-l vedem pe David cat mai de aproape."
O gasca din Cluj a facut cerc in jurul rucsacurilor, sare in sus la fiecare piesa, recunoscand-o si cantandu-i refrenul. "Acum zece ani, cand era la noi razboiul intre rockeri si depesari, eu eram cu Ac/Dc si Judas Priest, ma calcau pe nervi frizurile si ciocatele astora de la Depeche", spune unul dintre baieti. "Acum, trebuie sa recunosc ca, dincolo de imagine, fac muzica adevarata, ultimele doua discuri sunt super. N-am avut nici o retinere sa venim de laCluj. Tocmai ne-am intalnit cu o fata care a venit din Rusia. Nici o distanta nu-i prea mare pentru un concert tare." Lor, fanilor de pe Stadionul National, celor ce au cantat si dansat toata seara cu frenezie, le-a fost dedicata ultima piesa a concertului. Minute bune, pe ecranele din stanga si dreapta scenei, in locul figurilor lui Gahan&Co au fost prezentate valurile facute de bratele spectatorilor si chipurile lor fericite. Asa cum ne dorim sa le vedem cat mai des.

(Fotografiile autorului)
(Concert organizat de emagic entertainment)