Lui Petre Solomon (1923-1991), generatiile de cititori romani din a doua jumatate a secolului Xx ii datoreaza - fara sa stie - enorm. Spun fara sa stie, fiindca foarte putini retin numele traducatorului de pe pagina de garda a unei carti si mai nimeni nu se gandeste la el in timp ce citeste opere scrise de autori straini, care, fara stradania acestui intermediar, le-ar ramane inaccesibile. Ii datoram lui Petre Solomon faptul de a fi putut citi in romaneste carti de capatai, din cele ce te insotesc o viata, de a fi cunoscut autori iubiti din copilarie si pana la pensie - Dickens, Mark Twain, Walter Scott, Jack London, Joseph Conrad, Hermann Melville, Graham Greene si multi altii. Poet bun el insusi, a transpus in romaneste genii ale literaturii engleze si franceze - Shakespeare, Milton, Byron, Schelley, Baudelaire, Rimbaud - cu performante de fidelitate si muzicalitate uimitoare. Daca ar fi fost doar Integrala poetica Rimbaud, aparuta din pacate postum, in 1992, la Editura "Eminescu", si tot si-ar fi asigurat monumentul in posteritate, dar bibliografia traducerilor, monografiilor, eseurilor si volumelor de poeme originale depaseste o suta de titlurii Volumul de memorialistica ingrijit de sotia lui, pictorita Yvonne Hasan, ne releva si omul care ne-a daruit aceasta comoara, un om admirabil din toate punctele de vedere, in ciuda vremurilor nefaste in care i-a fost dat sa traiasca. Cea mai consistenta si mai finisata parte a cartii o constituie capitolele de amintiri din copilarie si adolescenta, redactate prin 1975-76 in vederea unei mai ample autobiografii, pentru care folosea note de jurnal, corespondenta, agende, articole de presa - o arhiva personala dezordonata. Cand a vrut sa-si reia, dupa disparitia cenzurii, redactarea oprita la anul 1944, timpul nu i-a mai ingaduit. Intelegem din prefata sotiei lui ca se va continua publicarea "materialului brut" ramas in dosare, cu insemnari din anii 1950-1990, semnificative pentru viata unui intelectual in comunism. Le banuim extrem de interesante. Amintirile din volumul pe care vi-l recomand apasat azi incep cu parintii si bunicii. Provenit dintr-o familie instarita de evrei bucuresteni, Petre Solomon nu a avut o copilarie tocmai idilica. In primul rand fiindca, din nepriceperea in afaceri a tatalui, familia saracise de tot, si apoi fiindca a fost un copil "neglijat", lipsit de atentie si afectiune. Al patrulea si cel mai mic fiu al sotilor Elias si Zoe Solomon (nascuta Grill), nu are amintiri prea placute de la inceputurile vietii sale (era trimis sa ceara bani cu imprumut de la rude mai bogate si trebuia sa suporte umilinta refuzului; diferenta mare de varsta fata de fratele si surorile lui impiedica o comunicare reala, iar in sumedenia de unchi, matusi si veri - portretizati balzacian - erau mai ales figuri deprimante). Toate acestea l-au marcat sufleteste. Solitar si ignorat, copilul descopera placerea lecturii si inca din scoala primara incepe sa scrie poezii. O trauma majora este, pentru baiatul de 12 ani, moartea fratelui sau, Sony (Mircea Solomon), absolvent stralucit de Filosofie, de la care s-au pastrat cateva pagini de jurnal si un studiu publicat in revista lui Radulescu-Motru. Cel mai probabil, tanarul atat de promitator s-a sinucis la 23 de ani din cauza unei iubiri nefericite. Intrarea in adolescenta a lui Petre sta sub semnul acestei drame, dar si al prieteniei cu doi colegi de la liceul "Cultura" si al profesorilor de literatura de acolo, care-i incurajeaza preocuparile literare. Privind cu luciditate si autoironie spre elevul care a fost si spre imprejurarile ce l-au modelat, memorialistul evoca rebeliunea legionara, reconstituie dintr-un jurnal perioada de "munca obligatorie", povestita la cald si cu vana de prozator, urmareste ascensiunea antisemitismului prin citate din ziarul "Porunca vremii" (incredibil de violente si instigatoare la ura). Foarte interesant ca document e si capitolul consacrat "Colegiului pentru studenti evrei Onescu", pe care l-a frecventat intre 1941 si 1944 si unde i-a avut profesori, printre altii, pe Mihail Sebastian, Felix Aderca, Alexandru Graur. Memoriile se opresc in primavara anului 1944, cand Petre Solomon pleaca semi-legal in Palestina. Neputandu-se adapta muncii dure de "pionier", fara legatura cu preocuparile lui, tanarul intelectual se intoarce in Romania in 1946, pentru a-si relua studiile si cariera de scriitor. Din insumarea paginilor acestei carti, se alcatuieste statura unui tanar de remarcabila valoare umana si intelectuala.
Selectia "Formula AS"
Petre Solomon, Am sa povestesc candva aceste zile... Pagini de jurnal, memorii, insemnari, editie ingrijita de Yvonne Hasan, Editura "Vinea" (tel. 021/337.00.18), 324 pag.
Lui Petre Solomon (1923-1991), generatiile de cititori romani din a doua jumatate a secolului Xx ii datoreaza - fara sa stie - enorm. Spun fara sa stie, fiindca foarte putini retin numele traducatorului de pe pagina de garda a unei carti si mai nimeni nu se gandeste la el in timp ce citeste opere scrise de autori straini, care, fara stradania acestui intermediar, le-ar ramane inaccesibile. Ii datoram lui Petre Solomon faptul de a fi putut citi in romaneste carti de capatai, din cele ce te insotesc o viata, de a fi cunoscut autori iubiti din copilarie si pana la pensie - Dickens, Mark Twain, Walter Scott, Jack London, Joseph Conrad, Hermann Melville, Graham Greene si multi altii. Poet bun el insusi, a transpus in romaneste genii ale literaturii engleze si franceze - Shakespeare, Milton, Byron, Schelley, Baudelaire, Rimbaud - cu performante de fidelitate si muzicalitate uimitoare. Daca ar fi fost doar Integrala poetica Rimbaud, aparuta din pacate postum, in 1992, la Editura "Eminescu", si tot si-ar fi asigurat monumentul in posteritate, dar bibliografia traducerilor, monografiilor, eseurilor si volumelor de poeme originale depaseste o suta de titlurii Volumul de memorialistica ingrijit de sotia lui, pictorita Yvonne Hasan, ne releva si omul care ne-a daruit aceasta comoara, un om admirabil din toate punctele de vedere, in ciuda vremurilor nefaste in care i-a fost dat sa traiasca. Cea mai consistenta si mai finisata parte a cartii o constituie capitolele de amintiri din copilarie si adolescenta, redactate prin 1975-76 in vederea unei mai ample autobiografii, pentru care folosea note de jurnal, corespondenta, agende, articole de presa - o arhiva personala dezordonata. Cand a vrut sa-si reia, dupa disparitia cenzurii, redactarea oprita la anul 1944, timpul nu i-a mai ingaduit. Intelegem din prefata sotiei lui ca se va continua publicarea "materialului brut" ramas in dosare, cu insemnari din anii 1950-1990, semnificative pentru viata unui intelectual in comunism. Le banuim extrem de interesante. Amintirile din volumul pe care vi-l recomand apasat azi incep cu parintii si bunicii. Provenit dintr-o familie instarita de evrei bucuresteni, Petre Solomon nu a avut o copilarie tocmai idilica. In primul rand fiindca, din nepriceperea in afaceri a tatalui, familia saracise de tot, si apoi fiindca a fost un copil "neglijat", lipsit de atentie si afectiune. Al patrulea si cel mai mic fiu al sotilor Elias si Zoe Solomon (nascuta Grill), nu are amintiri prea placute de la inceputurile vietii sale (era trimis sa ceara bani cu imprumut de la rude mai bogate si trebuia sa suporte umilinta refuzului; diferenta mare de varsta fata de fratele si surorile lui impiedica o comunicare reala, iar in sumedenia de unchi, matusi si veri - portretizati balzacian - erau mai ales figuri deprimante). Toate acestea l-au marcat sufleteste. Solitar si ignorat, copilul descopera placerea lecturii si inca din scoala primara incepe sa scrie poezii. O trauma majora este, pentru baiatul de 12 ani, moartea fratelui sau, Sony (Mircea Solomon), absolvent stralucit de Filosofie, de la care s-au pastrat cateva pagini de jurnal si un studiu publicat in revista lui Radulescu-Motru. Cel mai probabil, tanarul atat de promitator s-a sinucis la 23 de ani din cauza unei iubiri nefericite. Intrarea in adolescenta a lui Petre sta sub semnul acestei drame, dar si al prieteniei cu doi colegi de la liceul "Cultura" si al profesorilor de literatura de acolo, care-i incurajeaza preocuparile literare. Privind cu luciditate si autoironie spre elevul care a fost si spre imprejurarile ce l-au modelat, memorialistul evoca rebeliunea legionara, reconstituie dintr-un jurnal perioada de "munca obligatorie", povestita la cald si cu vana de prozator, urmareste ascensiunea antisemitismului prin citate din ziarul "Porunca vremii" (incredibil de violente si instigatoare la ura). Foarte interesant ca document e si capitolul consacrat "Colegiului pentru studenti evrei Onescu", pe care l-a frecventat intre 1941 si 1944 si unde i-a avut profesori, printre altii, pe Mihail Sebastian, Felix Aderca, Alexandru Graur. Memoriile se opresc in primavara anului 1944, cand Petre Solomon pleaca semi-legal in Palestina. Neputandu-se adapta muncii dure de "pionier", fara legatura cu preocuparile lui, tanarul intelectual se intoarce in Romania in 1946, pentru a-si relua studiile si cariera de scriitor. Din insumarea paginilor acestei carti, se alcatuieste statura unui tanar de remarcabila valoare umana si intelectuala.
Lui Petre Solomon (1923-1991), generatiile de cititori romani din a doua jumatate a secolului Xx ii datoreaza - fara sa stie - enorm. Spun fara sa stie, fiindca foarte putini retin numele traducatorului de pe pagina de garda a unei carti si mai nimeni nu se gandeste la el in timp ce citeste opere scrise de autori straini, care, fara stradania acestui intermediar, le-ar ramane inaccesibile. Ii datoram lui Petre Solomon faptul de a fi putut citi in romaneste carti de capatai, din cele ce te insotesc o viata, de a fi cunoscut autori iubiti din copilarie si pana la pensie - Dickens, Mark Twain, Walter Scott, Jack London, Joseph Conrad, Hermann Melville, Graham Greene si multi altii. Poet bun el insusi, a transpus in romaneste genii ale literaturii engleze si franceze - Shakespeare, Milton, Byron, Schelley, Baudelaire, Rimbaud - cu performante de fidelitate si muzicalitate uimitoare. Daca ar fi fost doar Integrala poetica Rimbaud, aparuta din pacate postum, in 1992, la Editura "Eminescu", si tot si-ar fi asigurat monumentul in posteritate, dar bibliografia traducerilor, monografiilor, eseurilor si volumelor de poeme originale depaseste o suta de titlurii Volumul de memorialistica ingrijit de sotia lui, pictorita Yvonne Hasan, ne releva si omul care ne-a daruit aceasta comoara, un om admirabil din toate punctele de vedere, in ciuda vremurilor nefaste in care i-a fost dat sa traiasca. Cea mai consistenta si mai finisata parte a cartii o constituie capitolele de amintiri din copilarie si adolescenta, redactate prin 1975-76 in vederea unei mai ample autobiografii, pentru care folosea note de jurnal, corespondenta, agende, articole de presa - o arhiva personala dezordonata. Cand a vrut sa-si reia, dupa disparitia cenzurii, redactarea oprita la anul 1944, timpul nu i-a mai ingaduit. Intelegem din prefata sotiei lui ca se va continua publicarea "materialului brut" ramas in dosare, cu insemnari din anii 1950-1990, semnificative pentru viata unui intelectual in comunism. Le banuim extrem de interesante. Amintirile din volumul pe care vi-l recomand apasat azi incep cu parintii si bunicii. Provenit dintr-o familie instarita de evrei bucuresteni, Petre Solomon nu a avut o copilarie tocmai idilica. In primul rand fiindca, din nepriceperea in afaceri a tatalui, familia saracise de tot, si apoi fiindca a fost un copil "neglijat", lipsit de atentie si afectiune. Al patrulea si cel mai mic fiu al sotilor Elias si Zoe Solomon (nascuta Grill), nu are amintiri prea placute de la inceputurile vietii sale (era trimis sa ceara bani cu imprumut de la rude mai bogate si trebuia sa suporte umilinta refuzului; diferenta mare de varsta fata de fratele si surorile lui impiedica o comunicare reala, iar in sumedenia de unchi, matusi si veri - portretizati balzacian - erau mai ales figuri deprimante). Toate acestea l-au marcat sufleteste. Solitar si ignorat, copilul descopera placerea lecturii si inca din scoala primara incepe sa scrie poezii. O trauma majora este, pentru baiatul de 12 ani, moartea fratelui sau, Sony (Mircea Solomon), absolvent stralucit de Filosofie, de la care s-au pastrat cateva pagini de jurnal si un studiu publicat in revista lui Radulescu-Motru. Cel mai probabil, tanarul atat de promitator s-a sinucis la 23 de ani din cauza unei iubiri nefericite. Intrarea in adolescenta a lui Petre sta sub semnul acestei drame, dar si al prieteniei cu doi colegi de la liceul "Cultura" si al profesorilor de literatura de acolo, care-i incurajeaza preocuparile literare. Privind cu luciditate si autoironie spre elevul care a fost si spre imprejurarile ce l-au modelat, memorialistul evoca rebeliunea legionara, reconstituie dintr-un jurnal perioada de "munca obligatorie", povestita la cald si cu vana de prozator, urmareste ascensiunea antisemitismului prin citate din ziarul "Porunca vremii" (incredibil de violente si instigatoare la ura). Foarte interesant ca document e si capitolul consacrat "Colegiului pentru studenti evrei Onescu", pe care l-a frecventat intre 1941 si 1944 si unde i-a avut profesori, printre altii, pe Mihail Sebastian, Felix Aderca, Alexandru Graur. Memoriile se opresc in primavara anului 1944, cand Petre Solomon pleaca semi-legal in Palestina. Neputandu-se adapta muncii dure de "pionier", fara legatura cu preocuparile lui, tanarul intelectual se intoarce in Romania in 1946, pentru a-si relua studiile si cariera de scriitor. Din insumarea paginilor acestei carti, se alcatuieste statura unui tanar de remarcabila valoare umana si intelectuala.
Nu exista comentarii
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra aici!
Recomandari
