Prin alegerea profesorului de chimie Ionel Haiduc in functia de presedinte al Academiei Romane, municipiul Cluj-Napoca da, pentru prima data in ultimii 70 de ani, un presedinte al inaltului for stiintific si literar al tuturor romanilor (alaturi de pleiada de ardeleni alesi in aceeasi inalta functie, precum August Treboniu Laurian, Gheorghe Baritiu, Ioan Bianu, Emil Racovita, Alexandru Lapedatu si Timotei Cipariu - ales vicepresedinte pe cand unirea Transilvaniei cu tara parea doar un vis). Departe de a ne imagina ca recenta alegere de presedinte s-a facut pe criterii... geopolitice, nu putem ignora impactul psihologic asupra multor ardeleni si, in acelasi timp, asteptarile si sperantele, mult mai mari decat pana acum, pe care lumea stiintifica si literara si le pune in personalitatea unui savant ca Ionel Haiduc.
Cartea sa de vizita este impresionanta. Nascut la Cluj-Napoca, in 1937, Haiduc si-a dat doctoratul in chimie la Moscova, sub indrumarea celebrului academician K.A. Andrianov. O bursa Fulbright il va ajuta sa studieze doi ani cu profesorul Henry Gilman de la Iowa State University, si 10 luni cu profesorul R.B. King de la University of Georgia (Sua). Din 1959 preda chimia anorganica la Universitatea Babes-Bolyai, dar este la fel de bine cunoscut in universitatile din Georgia (Sua), Singapore, Santiago de Compostela (Spania), Mexico (Mexic), San Carlos (Brazilia), Magdeburg (Germania), El Paso (Sua) sau Gottingen (Germania), unde a predat ca profesor vizitator. Presedinte al filialei din Cluj-Napoca a Academiei Romane, Ionel Haiduc este membru al Consiliului International de Chimie, a facut par-te din conducerea Aliantei Universitare pentru Democra-tie din Sua si este membru afiliat al Iupac (Uniunea Internationala de Chimie Pura si Aplicata). Data fiind anvergura sa stiintifica, a fost cooptat in directoratele editoriale ale unor prestigioase jurnale stiintifice precum: "Sinthesis and Reactivity..." din New York, "Main Group..." din Tel Aviv, "Metal-Based Drugs" din Londra, "Science and Engineering Ethics..." din Guilford (Anglia) si "Revue Roumaine de Chimie" din Bucuresti. A publicat cinci lucrari fundamentale de chimie anorganica la edituri din Londra, New York si Boca Raton (Florida) si zeci de articole in reviste de specialitate din intreaga lume. Vorbeste fluent engleza si rusa, destul de bine franceza, spaniola, germana si maghiara.
"Atunci cand e undeva greu,
e chemat un ardelean"
- Domnule academician, veniti sa cuceriti Bucurestiul ca un fecior de pe Somes si Crisuri, "cu sufletu-n trei invelisuri", cum ar spune poetul. Care sunt prioritatile institutiei a carei conducere tocmai ati preluat-o?
- As vrea sa incep cu o vorba de pe la noi: atunci cand e undeva greu, e chemat un ardelean.... Vreau, in prima etapa, sa fac din cercetarea stiintifica principala preocupare a Academiei, sa contribui la obtinerea surselor de finantare si a demnitatii profesionale a chimistilor, fizicienilor si matematicienilor nostri. In vremea noastra, Academia nu mai poate fi doar un "joc cu margele de sticla" al celor obisnuiti cu imaginea ei de tip clasic, adica doar un punct terminus care confirma cariere de exceptie. Vrem sa cream noi insine astfel de cariere, sa pornim de jos, prin institutele existente, si sa ducem la nivel superior proiecte de cercetare fundamentala, dar si aplicata. Fiind o sursa de prestigiu, Academia se va implica mai mult in societate, in protectia mediului, in procesul aderarii europene etc.
- Cum se creeaza prestigiul academic si cat de important este el pentru o tara?
- Sursa principala a prestigiului in lumea contemporana este cercetarea fundamentala. Toate tarile urmaresc sa-si creeze un prestigiu academic si investesc sume uriase de bani in acest scop. Altfel, cum am putea explica seriozitatea cu care se monitorizeaza cercetarea stiintifica in lume? Faimosul Institut de Informare Stiintifica din Philadelphia (Isi) numara ce publica fiecare tara, fiecare institutie, si are evidente pe persoane!, si nu numai ce publica, ci si cat sunt de citate lucrarile publicate de cercetatorii din lumea intreaga. Din toate aceste informatii, institutul intocmeste un raport la fiecare doi ani, pe care-l pune pe masa presedintelui Americii. Acolo se vede fiecare tara ce face, ce directii dezvolta, ce prioritati are. Astazi nici nu te mai intreaba nimeni ce-ai publicat, baza de date a institutului fiind la dispozitia oricarei universitati sau academii, pe baza de abonament. Din cele peste 100.000 de reviste si revistute stiintifice din lume, institutul le-a ales pe cele mai importante, circa 6000, pe care le monitorizeaza. Printre acestea, sunt si sase publicatii romanesti. Ceea ce inseamna ceva, dar nu prea mult.
"In viitorul apropiat, Academia va avea
mai multi bani pentru biblioteca, salarii,
prime si granturi din proprietatile
care i-au fost retrocedate"
- Dupa cum se stie, Academia a fost infiintata in 1866 pentru a dezvolta literatura si limba romana. Cu timpul, si-a largit sfera de interes, iar astazi tinde sa acorde mai multa atentie stiintei decat "umanioarelor". Alegerea dvs. pare a ilustra aceasta tendinta...
- Intr-adevar, a venit un chimist dupa un istoric literar de prestigiul lui Eugen Simion. Dar aceasta nu va fi un handicap pentru mine. Ceea ce vreau sa incurajez este ca si stiintele umaniste sa fie mai bine reprezentate pe plan international, desi, prin definitie, ele au un caracter mai pronuntat national, specific. Sa nu uitam insa ca marii romanisti Eugen Coseriu si Alf Lombard au scris despre limba romana in cele mai mari reviste din lume. Deci, se poate. Important e sa indraznesti, sa te eliberezi de mentalitatea localista, vazand lucrurile dintr-o perspectiva universala. Afirmatia ca nu intereseaza pe nimeni problemele limbii sau ale literaturii romane nu se sustine. Vreau sa-i rog pe colegii mei din toate domeniile sa indrazneasca mai mult, sa asalteze revistele internationale, oricate dificultati ar intampina. In ceea ce ne priveste, vom continua cu toata hotararea unele proiecte umaniste incepute, cum ar fi publicarea seriei de opere fundamentale "Scriitori si poeti romani" (pana acum au aparut 75 de volume in conditii grafice exceptionale). Vom continua publicarea manuscriselor lui Eminescu, in facsimil (au aparut 6 volume si mai sunt in asteptare 14, un adevarat monument al culturii universale). In fine, anul viitor speram sa incheiem dictionarul tezaur al limbii romane, inceput in urma cu peste o suta de ani.
- Cum ii convinge Academia pe tinerii cercetatori sa nu mai plece din tara, sa nu mai ramana in America dupa ce isi termina studiile?
- Academia nu poate singura sa opreasca exodul de creiere spre Occident. Nici guvernul si nici o alta institutie democratica nu poate interveni cu prea mare succes in acest domeniu. Tinerii pleaca acolo unde castigurile sunt pe masura calificarii lor. Dar tendinta aceasta s-a mai domolit in ultima vreme. Se pot castiga si in Romania bani buni din cercetare, daca, pe langa salariu, ai acces la un grant, la o bursa de cercetare europeana sau americana. Este greu, proiectele sunt foarte dificile, si chiar la nivelul Uniunii Europene nu sunt acceptate spre finantare decat circa 20% din proiectele inaintate diverselor comisii. Avem insa o veste neasteptat de buna: in viitorul apropiat, Academia va avea mai multi bani pentru biblioteca, salarii, prime si granturi din proprietatile care i-au fost retrocedate! S-au recuperat peste 5000 de hectare de teren arabil in Baragan, si cateva mii de hectare de padure. In total, aproape jumatate din ceea ce am detinut candva. Insa lupta pentru recuperarea proprietatilor va continua, sunt deschise actiuni in instanta, iar in acest scop s-a infiintat Fundatia "Patrimoniu", care va administra inclusiv proprietatile recuperate. Deci, nu mai suntem chiar atat de saraci.
- Mai ales ca Fundatia "Elias" functioneaza foarte bine...
"Legea din 1923, care interzice
unor organizatii sa se autointituleze
"academice" sau "academii", n-a fost abrogata.
Vom deschide probabil actiuni in justitie"
- Asa cum se intampla cu tot ce este valoros in Romania, notiunea clasica de "academie" este parazitata de tot felul de organizatii "academice" si de un numar nedeterminat de "academii". De ce tolereaza Academia Romana un astfel de prejudiciu adus imaginii sale?
- Academia este oarecum neputincioasa in fata acestui val. Alte institutii ale statului ar trebui sa intervina. In plus, nici n-am avut fondurile necesare pentru a deschide actiuni in justitie. Cand vom fi mai stabili din punct de vedere financiar, vom actiona, deoarece, din cate stiu, legea din 1923, care interzice astfel de titulaturi fara permisiunea scrisa a Academiei, n-a fost abrogata. Avem si alte argumente: in Anglia, spre exemplu, nici denumirea de "universitate" nu si-o poate asuma orice institutie de invatamant. Cateva institute politehnice respectabile au avut mari probleme pana cand - doar prin interventia guvernului - au reusit sa-si puna in titulatura numele de universitate.
- Un cuvant despre perspectiva europeana. Cum se va resimti integrarea in Ue pe "culoarele" Academiei Romane?
- Academia si cercetarea romaneasca sunt practic integrate, au deschiderea totala spre structurile de cercetare ale Ue. Si cum n-ar avea, cand statul roman cotizeaza din greu la fondul european al cercetarii, depunand sume substantiale la pusculita comuna a Uniunii? Din pacate, castigam mult mai putin decat punem in aceasta pusculita. Practic, Romania finanteaza cercetarea altora! Avem, desigur, dreptul sa participam la competitia europeana pentru granturi, dar nu reusim sa castigam cat punem acolo. Aceiasi bani, daca ar fi alocati direct institutelor de cercetare din tara, ar fi ca o mana cereasca, dar, vorba aceea, obrazul subtire cu cheltuiala se tine. Integrarea are, nu-i asa?, costurile ei. Nu poti sa te izolezi intr-un turn de fildes, trebuie sa te integrezi in curentul european. Exista, se intelege, si tari care castiga mai mult decat cotizeaza, dar e destul de greu sa ajungi in acel stadiu.
"Astazi, nici un mare savant
roman din strainatate nu poate
deveni membru plin al Academiei"
- Care este pozitia Academiei fata de uriasul potential stiintific romanesc "pierdut" in laboratoarele tarilor dezvoltate?
- Pe cercetatorii stabiliti in Vest nu-i putem aduce inapoi, dar vrem sa-i luam la drum alaturi de noi. Impreuna cu Prezidiul care va fi ales la sfarsitul acestei luni, vom gandi un set de pasi mai hotarati pentru atragerea diasporei stiintifice de partea Academiei. Astazi, nici un mare savant roman din strainatate nu poate deveni membru plin al Academiei, asa cum se intampla, spre exemplu, in Ungaria, unde cine merita sa fie academician este, indiferent de domiciliu. Cum sa nu-i acceptam ca membri plini ai Academiei Romane pe un fizician ca Dan Gabriel Cacuci din Germania sau pe mai tinerii biochimisti Mihai Barboi din Franta si Daniel Funeriu din Germania, care au primit cate un grant de un milion, respectiv doua milioane de euro pentru a-si infiinta grupuri de cercetare in tarile respective? Trebuie sa gasim un mod de a-i implica in activitatile noastre, mai ales ca sunt interesati sa colaboreze cu tara.
- Cat de puternica si autoritara este vocea Academiei in lumea romaneasca?
- Nu am o masura cantitativa a acestei influente, dar imi place sa cred ca parerea Academiei (sau a unor grupuri din Academie) nu este ignorata, chiar daca, uneori, recomandarile noastre nu sunt puse in aplicare de catre institutiile executive ale statului. Ma gandesc la cazul Rosia Montana. Academia a exprimat in mod clar un punct de vedere, dar n-a avut o reactie punctuala si la obiect pe aceasta tema din partea Guvernului.
"Proiectul de la Rosia Montana
nu trebuie acceptat de statul roman"
- Ministerul Mediului a suspendat procedurile legate de studiul de impact asupra mediului la Rosia Montana. S-a schimbat ceva in pozitia Academiei fata de acest proiect?
- Academia isi mentine in totalitate pozitia exprimata anterior, considerand ca acest proiect nu trebuie acceptat de statul roman. Efectele secundare si riscurile pentru Romania ale acestei preconizate exploatari la suprafata nu se justifica, deoarece nu este un proiect de interes public. In cazul unei autostrazi, al unei hidrocentrale, vrand, nevrand, trebuie sa accepti niste sacrificii, niste stramutari de populatie sau dinamitari de munti, dar in cazul unui proiect privat, nu e normal sa acceptam astfel de distrugeri. Avertizam autoritatile ca-si asuma mari riscuri daca ignora pozitia noastra si a societatii civile, fiind posibil sa ajungem intr-o zi in aceeasi situatie ca Indonezia sau Peru, unde autoritatile regreta ca si-au dat acordul initial; ar dori sa stopeze proiecte similare, extrem de distructive, dar nu mai pot, e prea tarziu. Ar fi tragic sa ajungem sa invocam proverbul cu mintea romanului cea de pe urma. Noi credem ca romanul are, in sfarsit, minte si la inceput, nu numai la urma.
Academicianului Ionel Haiduc ii puteti scrie la email: silazan@yahoo.com
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
