Scriitorul Pericle Martinescu (1911-2006) si-a notat aproape zilnic, la cald, timp de cinci decenii, din 1936 si pana in 1985, tot ce traia, de la tribulatii sentimentale la evenimente sociale si politice, si de la experiente intelectuale la amanunte concrete legate de cotidianul acelor timpuri. A incredintat hartiei, cu deplina sinceritate, confesii de natura foarte intima, intamplari, impresii de lectura, portrete surprinse "pe viu" ale unor personalitati din lumea literara, note de calatorie in Grecia, Franta, Turcia, dar si prin tara, observatii, descrieri de atmosfera. Scria doar pentru sine, din prea-plin sufletesc si pentru a pastra clipa trecatoare, scria ca terapie si exercitiu de autocunoastere si limpezire. Abia la senectute, cand din insumarea notatiilor fugare se deseneaza o viata in contextul secolului Xx, jurnalul i se pare demn de atentie si pentru altii. Constient ca opera lui literara e minora si restransa (un roman, un volum de poeme, cateva de eseuri), socoteste cu modestie ca posteritatea ar putea fi interesata de experienta lui de supravietuitor al multor cataclisme - sufletesti, sociale, politice. La ora bilantului, intr-un epilog, se declara multumit de tot ce i-a fost harazit: suferinte, exaltari, spaime, momente de intense impliniri sau de disperare, toate i se par in cele din urma o favoare a destinului, care i-a ingaduit sa participe indelung la spectacolul lumii, facandu-l sa pretuiasca, mai presus de orice, viata. Editura "Ex Ponto" va publica integral jurnalul lui Pericle Martinescu, in cinci volume, dintre care au aparut primele doua, Vulcanul iubirii, ce cuprinde existenta autorului de la 25 la 28 de ani, si Uraganul istoriei, consacrat in intregimea celui de-al 29-lea an (1940), atat de funest pentru Romania si Europa. Fiul de tarani din Dobrogea, cu handicapul unei staturi foarte mici, ne apare din aceste jurnale ca un invingator in multe privinte. Cel care in copilarie mergea cu vitele la pascut si ajuta in gospodarie s-a desprins devreme de destinul alor sai, urmandu-si cu obstinatie, privatiuni si sacrificii dorinta de a invata carte. A absolvit facultatea de Litere si Filosofie, s-a cultivat in biblioteci, sali de concerte si muzee, in contactul cu literati si artisti, ajungand un rafinat om de cultura si un bun gazetar. N-a fost deloc complexat de handicapul sau fizic, iar pentru cine nu stie cum arata, jurnalul nu lasa sa se banuiasca faptul ca tanarul boem, vesnicul indragostit s-ar fi deosebit de baietii de varsta lui. Vulcanul iubirii e, in principal, jurnalul pasiunii chinuitoare ca o boala, al obsesiei pentru L. - o femeie "fermecatoare si odioasa, divina si vulgara, blanda si agresiva, dulce si amara", dar mai mult decat complicatiile psihologice ale acestei relatii amoroase ne intereseaza relatarile din lumea literara in care se invartea tanarul romancier si poet. Pericle Martinescu era in epoca prieten cu Edgar Papu si Eugen Ionescu, frecventa cenaclul lui E. Lovinescu si colabora la reviste in redactiile carora intalnea toata floarea literaturii romane interbelice, isi petrecea serile si uneori nopti intregi in cafenele, restaurante si carciumi, alaturi de boema artistica. In camera inchiriata in vila savantului dr. Gh. Marinescu (acesta si familia lui sunt personaje recurente in jurnal) il viziteaza femei si prieteni buni, cu care are in comun pasiunea pentru lectura. De mare interes e si tabloul vietii culturale bucurestene, cu spectacolele de teatru, concertele si conferintele de la care ziaristul era nelipsit, gasind in delectarile spiritului tot atata placere ca si in cele trupesti. Daca primul volum e preponderent sentimental, deseori patetic, in plan secund aflandu-se amicitiile, preocuparile literare si gazetaresti, in volumul al doilea, in centru se afla politicul. Trait zi de zi, de la invadarea Poloniei si ocuparea Frantei mult iubite, pana la sumbrele evenimente interne - rapirea Basarabiei si Ardealului de Nord, ascensiunea legionara, asasinarea lui Iorga si Madgearu - totul comentat sub soc emotional, de un om inteligent si cinstit, care resimte tragediile tarii ca pe niste catastrofe personale. Cele doua volume aparute pana acum din Jurnalul lui Pericle Martinescu ne ajuta sa reconstituim viata inaintasilor nostri din urma cu 6-7 decenii, de la amanunte meteorologice la intamplari cu impact major. E de asteptat ca urmatoarele volume, ce se apropie de epoca noastra, sa fie cel putin la fel de interesante.
Selectia "Formula As
Pericle Martinescu, Confesiune patetica. Vulcanul iubirii (pagini de jurnal intim, 1936-1939); Uraganul istoriei. Anul 1940, editie ingrijita de Ioan Popisteanu, Editura "Ex Ponto", Constanta, 398 + 256 pag.
Scriitorul Pericle Martinescu (1911-2006) si-a notat aproape zilnic, la cald, timp de cinci decenii, din 1936 si pana in 1985, tot ce traia, de la tribulatii sentimentale la evenimente sociale si politice, si de la experiente intelectuale la amanunte concrete legate de cotidianul acelor timpuri. A incredintat hartiei, cu deplina sinceritate, confesii de natura foarte intima, intamplari, impresii de lectura, portrete surprinse "pe viu" ale unor personalitati din lumea literara, note de calatorie in Grecia, Franta, Turcia, dar si prin tara, observatii, descrieri de atmosfera. Scria doar pentru sine, din prea-plin sufletesc si pentru a pastra clipa trecatoare, scria ca terapie si exercitiu de autocunoastere si limpezire. Abia la senectute, cand din insumarea notatiilor fugare se deseneaza o viata in contextul secolului Xx, jurnalul i se pare demn de atentie si pentru altii. Constient ca opera lui literara e minora si restransa (un roman, un volum de poeme, cateva de eseuri), socoteste cu modestie ca posteritatea ar putea fi interesata de experienta lui de supravietuitor al multor cataclisme - sufletesti, sociale, politice. La ora bilantului, intr-un epilog, se declara multumit de tot ce i-a fost harazit: suferinte, exaltari, spaime, momente de intense impliniri sau de disperare, toate i se par in cele din urma o favoare a destinului, care i-a ingaduit sa participe indelung la spectacolul lumii, facandu-l sa pretuiasca, mai presus de orice, viata. Editura "Ex Ponto" va publica integral jurnalul lui Pericle Martinescu, in cinci volume, dintre care au aparut primele doua, Vulcanul iubirii, ce cuprinde existenta autorului de la 25 la 28 de ani, si Uraganul istoriei, consacrat in intregimea celui de-al 29-lea an (1940), atat de funest pentru Romania si Europa. Fiul de tarani din Dobrogea, cu handicapul unei staturi foarte mici, ne apare din aceste jurnale ca un invingator in multe privinte. Cel care in copilarie mergea cu vitele la pascut si ajuta in gospodarie s-a desprins devreme de destinul alor sai, urmandu-si cu obstinatie, privatiuni si sacrificii dorinta de a invata carte. A absolvit facultatea de Litere si Filosofie, s-a cultivat in biblioteci, sali de concerte si muzee, in contactul cu literati si artisti, ajungand un rafinat om de cultura si un bun gazetar. N-a fost deloc complexat de handicapul sau fizic, iar pentru cine nu stie cum arata, jurnalul nu lasa sa se banuiasca faptul ca tanarul boem, vesnicul indragostit s-ar fi deosebit de baietii de varsta lui. Vulcanul iubirii e, in principal, jurnalul pasiunii chinuitoare ca o boala, al obsesiei pentru L. - o femeie "fermecatoare si odioasa, divina si vulgara, blanda si agresiva, dulce si amara", dar mai mult decat complicatiile psihologice ale acestei relatii amoroase ne intereseaza relatarile din lumea literara in care se invartea tanarul romancier si poet. Pericle Martinescu era in epoca prieten cu Edgar Papu si Eugen Ionescu, frecventa cenaclul lui E. Lovinescu si colabora la reviste in redactiile carora intalnea toata floarea literaturii romane interbelice, isi petrecea serile si uneori nopti intregi in cafenele, restaurante si carciumi, alaturi de boema artistica. In camera inchiriata in vila savantului dr. Gh. Marinescu (acesta si familia lui sunt personaje recurente in jurnal) il viziteaza femei si prieteni buni, cu care are in comun pasiunea pentru lectura. De mare interes e si tabloul vietii culturale bucurestene, cu spectacolele de teatru, concertele si conferintele de la care ziaristul era nelipsit, gasind in delectarile spiritului tot atata placere ca si in cele trupesti. Daca primul volum e preponderent sentimental, deseori patetic, in plan secund aflandu-se amicitiile, preocuparile literare si gazetaresti, in volumul al doilea, in centru se afla politicul. Trait zi de zi, de la invadarea Poloniei si ocuparea Frantei mult iubite, pana la sumbrele evenimente interne - rapirea Basarabiei si Ardealului de Nord, ascensiunea legionara, asasinarea lui Iorga si Madgearu - totul comentat sub soc emotional, de un om inteligent si cinstit, care resimte tragediile tarii ca pe niste catastrofe personale. Cele doua volume aparute pana acum din Jurnalul lui Pericle Martinescu ne ajuta sa reconstituim viata inaintasilor nostri din urma cu 6-7 decenii, de la amanunte meteorologice la intamplari cu impact major. E de asteptat ca urmatoarele volume, ce se apropie de epoca noastra, sa fie cel putin la fel de interesante.
Scriitorul Pericle Martinescu (1911-2006) si-a notat aproape zilnic, la cald, timp de cinci decenii, din 1936 si pana in 1985, tot ce traia, de la tribulatii sentimentale la evenimente sociale si politice, si de la experiente intelectuale la amanunte concrete legate de cotidianul acelor timpuri. A incredintat hartiei, cu deplina sinceritate, confesii de natura foarte intima, intamplari, impresii de lectura, portrete surprinse "pe viu" ale unor personalitati din lumea literara, note de calatorie in Grecia, Franta, Turcia, dar si prin tara, observatii, descrieri de atmosfera. Scria doar pentru sine, din prea-plin sufletesc si pentru a pastra clipa trecatoare, scria ca terapie si exercitiu de autocunoastere si limpezire. Abia la senectute, cand din insumarea notatiilor fugare se deseneaza o viata in contextul secolului Xx, jurnalul i se pare demn de atentie si pentru altii. Constient ca opera lui literara e minora si restransa (un roman, un volum de poeme, cateva de eseuri), socoteste cu modestie ca posteritatea ar putea fi interesata de experienta lui de supravietuitor al multor cataclisme - sufletesti, sociale, politice. La ora bilantului, intr-un epilog, se declara multumit de tot ce i-a fost harazit: suferinte, exaltari, spaime, momente de intense impliniri sau de disperare, toate i se par in cele din urma o favoare a destinului, care i-a ingaduit sa participe indelung la spectacolul lumii, facandu-l sa pretuiasca, mai presus de orice, viata. Editura "Ex Ponto" va publica integral jurnalul lui Pericle Martinescu, in cinci volume, dintre care au aparut primele doua, Vulcanul iubirii, ce cuprinde existenta autorului de la 25 la 28 de ani, si Uraganul istoriei, consacrat in intregimea celui de-al 29-lea an (1940), atat de funest pentru Romania si Europa. Fiul de tarani din Dobrogea, cu handicapul unei staturi foarte mici, ne apare din aceste jurnale ca un invingator in multe privinte. Cel care in copilarie mergea cu vitele la pascut si ajuta in gospodarie s-a desprins devreme de destinul alor sai, urmandu-si cu obstinatie, privatiuni si sacrificii dorinta de a invata carte. A absolvit facultatea de Litere si Filosofie, s-a cultivat in biblioteci, sali de concerte si muzee, in contactul cu literati si artisti, ajungand un rafinat om de cultura si un bun gazetar. N-a fost deloc complexat de handicapul sau fizic, iar pentru cine nu stie cum arata, jurnalul nu lasa sa se banuiasca faptul ca tanarul boem, vesnicul indragostit s-ar fi deosebit de baietii de varsta lui. Vulcanul iubirii e, in principal, jurnalul pasiunii chinuitoare ca o boala, al obsesiei pentru L. - o femeie "fermecatoare si odioasa, divina si vulgara, blanda si agresiva, dulce si amara", dar mai mult decat complicatiile psihologice ale acestei relatii amoroase ne intereseaza relatarile din lumea literara in care se invartea tanarul romancier si poet. Pericle Martinescu era in epoca prieten cu Edgar Papu si Eugen Ionescu, frecventa cenaclul lui E. Lovinescu si colabora la reviste in redactiile carora intalnea toata floarea literaturii romane interbelice, isi petrecea serile si uneori nopti intregi in cafenele, restaurante si carciumi, alaturi de boema artistica. In camera inchiriata in vila savantului dr. Gh. Marinescu (acesta si familia lui sunt personaje recurente in jurnal) il viziteaza femei si prieteni buni, cu care are in comun pasiunea pentru lectura. De mare interes e si tabloul vietii culturale bucurestene, cu spectacolele de teatru, concertele si conferintele de la care ziaristul era nelipsit, gasind in delectarile spiritului tot atata placere ca si in cele trupesti. Daca primul volum e preponderent sentimental, deseori patetic, in plan secund aflandu-se amicitiile, preocuparile literare si gazetaresti, in volumul al doilea, in centru se afla politicul. Trait zi de zi, de la invadarea Poloniei si ocuparea Frantei mult iubite, pana la sumbrele evenimente interne - rapirea Basarabiei si Ardealului de Nord, ascensiunea legionara, asasinarea lui Iorga si Madgearu - totul comentat sub soc emotional, de un om inteligent si cinstit, care resimte tragediile tarii ca pe niste catastrofe personale. Cele doua volume aparute pana acum din Jurnalul lui Pericle Martinescu ne ajuta sa reconstituim viata inaintasilor nostri din urma cu 6-7 decenii, de la amanunte meteorologice la intamplari cu impact major. E de asteptat ca urmatoarele volume, ce se apropie de epoca noastra, sa fie cel putin la fel de interesante.
Alte articole din acest numar
- Mesaje prin Internet - "Copiii si Dumnezeu"
- De Sfintele Pasti, printre romanii din America
- Febra Flamenco, intr-un aprilie friguros
Nu exista comentarii
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra aici!
Recomandari
