Zi de targ in Lesul Ilvei, la poalele Muntilor Rodnei. In fata primariei pe care flutura steagul instelat al Uniunii Europene, satenii se plimba de la o taraba la alta. Nu se indeasa sa cumpere. Isi fac doar obisnuitul "rond de duminica", privind cu nepasare la cercul de stele de pe drapelul care vesteste o lume noua, despre care nu stiu aproape nimic. Grupuri de tineri galagiosi, imbracati in culori stridente, pun stapanire pe spatiul gol dintre chioscurile negustorilor. Mii de obiecte de prost gust, cele mai multe din plastic, din care nu lipsesc celebrele "rapiri din serai", au luat locul obiectelor de lemn si de lana de odinioara. Oferta de kitsch-uri inunda la propriu viata fragila a satului. Bombardati de televiziuni cu acelasi gen de "program", taranii se lasa cu usurinta dusi in abisul vulgaritatii. Un amestec de trecut in agonie, prezent de manea si viitor lipsit de stralucire pare a defini dezvoltarea haotica a lumii rurale romanesti. Desi se afla intr-o zona de mare traditie, Bistrita-Nasaud, Lesul Ilvei nu face exceptie. Si totusi... Din multimea pestrita se desprinde o pereche de batrani imbracati in alb-negru: el in cioareci ciobanesti de lana, ea in sumna neagra de postav; el in sfeter alb, impletit de casa, ea in camesa din panza de tort; el cu caciula neagra de miel, ea in broboada neagra de lana impletita. Sunt frumosi, au ochii albastri, sacateie inflorate din panzatura de casa, ghete negre din piele adevarata. Ii intreb de ce se mai imbraca taraneste. "Pentru ca asta este traditia strabunilor si trebuie s-o ducem pana la capat. Pentru ca nu ne e rusine ca suntem de la tara", raspunde barbatul. "Am ajuns sa fim singuri intre atatia mascati... Consatenilor nostri le place sa se mascheze in haine nemtesti chiar si in zi de sarbatoare; zic ca e prea scump sa se imbrace ca noi". Facem cunostinta: George ("Sa nu scrieti Gheorghe, caci numele meu vine de la badea George Cosbuc!") si Anisia Avram; el 77, ea 70 de ani. Ramas orfan de la sase ani, George a crescut intre oi, la o stana din Dealul Runcului. La varsta de 15 ani, a descoperit taina cresterii albinelor; la 35, muncea la ocolul silvic. Are sapte clase, patru la romani, trei la unguri (intre 1940 si 1943, in timpul stapanirii horthyste). "Din cele sapte, doar primele patru conteaza", spune el cu amaraciune. A lucrat pamantul, a crescut vite si oi, a negustorit miere, polen si propolis, si-a castigat traiul din tamplarie de mobila taraneasca, pe care a lucrat-o direct din scanduri de tei si frasin, fara proiect. A castigat binisor in viata, si-a pus cativa dinti de aur, a crescut patru copii si a ridicat cu mana lui doua case. Cand povesteste, isi arunca lumina ochilor albastri direct in fata ascultatorului, ca semn ca nu are nimic de ascuns. Citeste ziare si "pazeste" televizorul "numai la stiri", ajungand sa inteleaga destul de bine mersul intortocheat al politicii postdecembriste. Este taranul tipic, pe care viitorul se pregateste sa-l striveasca sub tavalug.
"Parlamentarii par oameni cumsecade
la ei acasa, dar cum ajung in Capitala,
da boala somnului peste ei"
- Lucrezi de dimineata pana seara tarziu, la vacute, la tamplarie, la fan si gradina. A venit primavara, a 77-a din viata dumitale. Nu esti obosit? N-ar fi bine sa te odihnesti macar dupa-amiezele, bade George?
- Dar eu sunt tanar, domnule, si nu m-am odihnit niciodata in viata mea. Baba, cu sapte ani mai tanara, nu mi-ar da permisul asta, sa stau dupa soba, cu matele. Noua, taranilor, nu ne e rusine sa recunoastem ca nu stim altceva decat munca si iar munca. Avem oase tari. Bunaoara, eu am un program foarte incarcat: vacutele, oile, gainile si ratele trebuie potolite de dimineata. Apoi ma mai dau la o usa, la o fereastra, la un scaun. Vecinii imi comanda mereu cat nu pot duce. Dar nu ma plang. Execut totul pe placul clientului, din lemn natur, la un pret mic, micut de tot. Castig sa ne ducem zilele, ca pe amarata de pensie nu ne putem baza.
- Urmaresti stirile si comentezi evenimentele cu Simion, fiul cel mic, ramas acasa. Cum se vede tara dintr-un sat atat de indepartat ca Lesul Ilvei? Care-i prima imagine care-ti vine in minte cand spui: Bucuresti?
- Imaginea parlamentarilor adormiti. Se doarme in nestire in Bucuresti... Oamenii aceia par cumsecade la ei acasa, pe unul il cunosc bine, e de prin partile noastre, dar cum ajung in Capitala, da boala somnului peste ei. Poate ar trebui facut fiecaruia un vaccin, ceva, sa scape tara de imaginea asta. Ca e un mare pericol. Iata cum: vine unul cu o idee negandita si face o lege. Astilalti, somnorosi cum sunt, o voteaza ca prin vis, uneori nici nu stiu ce fac, ridica mana ca papusile trase de sarma. Asa or facut cu muntii nostri, mosteniti de pe celea timpuri, de la Maria Tereza; unul parlamentar o hotarat ca in zona noastra sa nu se mai pasca oile, fiindca-i o zona de vanatoare. Cata minte poarta domnul acela? Unul s-o gandit si-o spus pe gura prostia, iar jumatate din parlamentari or votat-o durmind... La noi, cand erau paduri, traiau animale salbatice cu miile. Traiau si oile, era si branza din destul, si salbaticiuni la fiece pas. Astazi, nici mai sunt salbaticiuni, nici mai sunt pasuni cum or fost, nici mai sunt oi si vite, nici mai sunt paduri. In loc sa merem inainte, merem inapoi. Astimp, domnii din parlament stau leganati de vise.
"Comunistii si securistii bat pas de defilare,
iar democratii fac ghimpi ca maciesul"
- De 16 ani, urmariti mersul tarii, al democratiei. Avem inca prea multa saracie, suntem pe ultimele locuri cand vorbim de marimea salariilor. De unde credeti ca ni se trage ghinionul de a fi codasii Europei?
- Stand de vorba cu vecinul Roman Grigore, un om foarte destept, am inteles ca ni se trage de la prima votare din 1990. Atunci noi, dragii de romani, am votat cu ochii inchisi. Daca nu votam cu ochii inchisi, azi ar fi zootehnie, industrie, agricultura. Dar asa, comunistii bat si azi printre noi pas de defilare, iar democratii fac ghimpi ca maciesul. Ghimpi cu care inteapa poporul, caci si multi dintre dansii sunt tot comunisti, dar cu masca democrata. Daca-mi cere cineva detailare, ii detailez: cei mai infocati comunisti si securisti, mascati in democrati, or incaput peste tot si-or pus mana pe tot ce-o fost bunul tarii, de la inceput. Dintre ei, n-ai vazut pe nici unul sa faca o dreptate pentru popor, fara numai pentru buzunarul lor. Iar buzunarul lor n-o avut fund. Degeaba poporul i-o arestat pe securisti si comunisti, in 89, cu manurile goale, si i-o predat autoritatilor, ca domnul Iliescu si badea Petrea Roman i-or slobozit prin spate. Ca sa se imbogateasca pe furate, sa-si poata face toate facutele si sa nimiceasca tot bunul tarii. De unde are unul ca d-l Nastase atatea case si averi? De unde are d-l Tariceanu atatea firme bogate? Cum ii scarmeni la pene, cum vezi care li-i culoarea adevarata.
- Cum se vede tranzitia romaneasca de-aici, din judetul Bistrita-Nasaud?
- Tranzitia o fost, sa ma iertati de expresie, o marsavenie inventata de domnul Iliescu si de mai careva. Se putea face o tranzitie fara s-o iei de la zero, se putea face tranzitie si fara sa nimicim ce-o fost. Dar ei or nimicit, ca sa poata pune mana mai usor. Daca erau niste oameni seriosi si cu capatai, intai inventariau bunul tarii, si-apoi incepeau sa faca democratia. Nu dai drumul la hotie si-apai dupa aceea, zace, facem democratie... Ei au luat bogatia si romanii au ramas cu disperarea, luand drumul Spaniei, Italiei si altor strainatati.
- Cea mai mare batalie a tarii se duce acum cu coruptia. Ce parere aveti?
- Cum sa lupte coruptul cu coruptul? Sunt tot unul dintr-altul... Pleci la razboi cu ofiterii inamicului? Cu grupa asta de oameni nu poti lucra. Ca degeaba spune Basescu una, iar alta zic magistratii din Curtea Constitutionala. Poate in cele din urma se va face ceva sub puterea asta, dar deocamdata stau si astept si nu tare cred. Cand auzi cate miliarde au unii, zici: Doamne fereste, oare de unde mai este ceva in tara asta? Sa dea si la ai mai saraci, macar cat dau la cainii lor de vanatoare, dar nu dau. Nu le pasa. Si nici Justitia, nici Politicul nu fac ceva spre a pune dreptate in viata societatii.
"Domnul Basescu sa fie pe faza,
sa tina Justitia departe de troaca politica"
- Se spune ca la tara imaginile politicienilor au o anumita remanenta, se schimba mai incet decat la oras, mediul social fiind mai conservator. De care dintre liderii de dupa 1989 va amintiti in clipa asta?
- Primul este domnul Basescu, de care n-as putea sa spun c-ar fi om rau. Dar in multe imprejurari prea zice: "Asta nu-i treaba mea, nu ma bag...". Eu zic sa se bage, sa fie pe faza. Sa tina Justitia departe de troaca politica. Altul este domnul Iliescu. Acest om, de cate ori a fost intrebat ceva, in toata cariera dansului, niciodata n-o raspuns la intrebare. O ocolit-o. O facut scoala cu Gorbaciov in Rusia, si atata politica o stiut, dar n-o stiut dreptate. Numai politica. Domnul Constantinescu, nici dansul nu si-o tinut promisiunile. O incercat ceva domnul Ciorbea, dar o fost dat repede jos. Cum o incercat unul sa faca dreptate, cum o fost dat jos de "ai nostri". Vine la rand domnul Tariceanu. Ceilalti or mai dat cate ceva la omul necajit, dar dansul o pus impozite mari pe popor si ocroteste patronajul. Cata vreme te lasi de popor si n-are poporul nici un drept, atunci nu mere tara bine. L-o pus in guvern pe Marko Bela. Dar locul lui Marko nu-i acolo. Pe noi, ardelenii, ne doare ca domnul premier nu se gandeste la cauza tarii, la un viitor egal pentru toti. Nu sunt antimaghiar, dar nici nu vreau sa dam bunurile Ardealului indarat, asa cum o fost inainte de Alba-Iulia 1918. Este o lucrare fara cap, o tradare a luptei alor batrani din neamul nostru. Astia, care ne mai amintim ce au facut ungurii in 1940 in satele noastre, observam cu durere amestecarea asta din guvern. Pentru noi e clar ca ungurii din politica vor sa-si faca numai lor dreptate, nu si romanilor.
"Nu cumva romanii
sa devie iobagi"
- La sfarsitul acestui an, Romania va intra in Uniunea Europeana. Steagul, am vazut, flutura deja la primarie. Ce vesteste oare cercul acela de stelute?
- Numai Dumnezeu Dragutul stie... Nu pot sa stiu, fiindca n-are nimeni incredere. Cu cat sunt mai multe stelutele acelea, cu atat se zice ca vor creste darile noastre. Unii spun la caminul cultural ca va fi o victorie pentru tarani, dar tare mi-e teama ca va fi victoria cea de pe urma. Eu vad ca mai vin o tura de afaceristi de acolo, cumpara pamantul, fac ferme zootehnice, si romanii, ramasi fara proprietati, devin servitorii lor. Sa deie Dumnezeu sa minteasca batranul aista, tot ce se poate... Traim intr-o tara asa de bogata, si in loc sa fim niste gospodari care sa arate Uniunii Europene cine suntem noi, ne transformam in niste sclavi. Noi, romanii... slugi la straini... Asta vad. Nu vad altceva.
- Dar taranii, vor mai exista ei in Uniune?
- Nu cumva sa devie iobagi... Nu cumva eu sa mintesc. Cand romanii vor deveni grajdarii strainilor care vor cumpara pamanturile, cum mai poate fi bine? Acolo ajungem, sa stiti. Insa daca oameni ca mine se vor ridica mai des, taranii nu dispar. Portul taranesc, obiceiurile, cantecul stramosesc intra in lazi, sub lacat. Ma gandesc ca poate l-or descoperi europenii aceia si l-or pune indarat, cu forta, pe umerii nostri, ca n-are nime in lume ce avem noi. Numa de le-am sti pretui si pastra.
- Chiar in aceste zile se dezbate o lege a deconspirarii fostilor securisti (legea lustratiei), pentru a-i scoate din functiile publice, ocupate in ultimii 16 ani. Mai este necesara o astfel de lege?
- E prea tarziu! Prea tarziu! Ar fi trebuit s-o faca atunci, in 90, nu astazi. Dupa ce or supt tara toti securistii, dam legea. Unii-s morti, altii-s prea bogati. Doar cativa mai sunt in slujbe. Nu-i rau ca se gandesc la legea asta, dar nu stiu ce rost mai are. Tare ma tem ca doar apropierea de Uniunea Europeana i-o pus in miscare. Teama de stelutele acelea, care or reusit sa sfarame steaua cea mare si rosie din rasarit.
Ion Longin Popescu