Biserica Miresei

Pe dealul Flamanda, la marginea orasului Campulung Muscel, strajuieste o biserica luminoasa, ce poate fi vazuta din toate zarile. Desi istoria ei incepe in urma cu 1000 de ani, faima nu i se datoreaza vechimii, ci unui mormant in care se afla o mireasa insangerata, ucisa de soarta, chiar in ziua casatoriei.

Tara Mosnenilor

Pe la anul 1000, Campulungul, frumoasa capitala a Muscelului, era doar un sat de Ev Mediu, adunat pe o vale inconjurata de dealuri si munti. Blana verde a padurilor se intindea peste tot, groasa si fosnitoare, ascunzand in ea mugete si tipete de salbaticiuni. Piscurile Iezerului taiau cerul la fel ca astazi, spre apus, in vreme ce Leaota ridica zid de piatra spre rasarit. Numai puzderia de biserici si manastiri care sprijina bolta cereasca existau la vremea aceea, doar in inchipuirea lui Dumnezeu. Abia peste doua sute de ani, clopotele aveau sa-i cheme la rugaciune pe campulungeni. La scurta vreme dupa ce Negru Voda, misteriosul domn din familia Basarabilor, ar fi trecut pe aceste meleaguri, rupte, parca, din rai, dar pustiite de saracie. "Imbatat de frumusetea muscelelor dimprejur", povesteste legenda, "domnitorul a zabovit indelung pe o culme, pana a flamanzit, dar oamenii din preajma locului n-au avut cu ce sa-i ostoiasca foamea. Atunci s-a hotarat voievodul sa ii improprietareasca printr-un hrisov, facandu-i mosneni mandri si plini de darzenie in apararea acelor muscele." De atunci i s-a spus acelui deal "Flamanda" si asa i-a ramas numele pana in ziua de azi. Mai exista insa o explicatie, ceva mai misterioasa, legata de cimitirul aflat pe deal. Inscris pe Lista Monumentelor Istorice, cimitirul este unul dintre cele mai vechi locuri funerare din Tara Mosnenilor, caci asezarea sa bine ascunsa l-a ferit de profanarile invadatorilor. Doamna Maria Viorica Popescu, in varsta de 71 de ani, mosneanca din neamul Duduloilor lui Tudor Musatescu, este convinsa ca cimitirul din deal are ingropat in el tot arborele genealogic al locului. Zeci de generatii de mosneni, padurari, oieri, mesteri lemnari, olari sau fierari, prefecti ai judetului ori boieri din timpurile mai recente s-au mutat la cele vesnice, lasandu-si osemintele sa odihneasca pentru totdeauna in tarana de pe Flamanda. "Isi lasau dramurile mostenire, adica foloasele banesti de pe urma padurilor, livezilor si pamanturilor, dupa care cereau iertare de la popa, isi luau ramas bun si intrau in pamantul acesta. Asa a facut si bunica mea, Duduloaia, care a avut trei copii si zece dramuri de zestre... De aceea se spune ca cimitirul e mereu "flamand", pentru ca nu se mai satura sa inghita mortii, cum nu s-a saturat nici Negru Voda de privit din varful dealului, acum aproape o mie de ani... Asta a intarit numele locului si mai mult!" Veritabil osuar al mosnenilor, dealul Flamanda iradiaza si nevazute puteri misterioase, dupa cum afirma localnicii, caci duhurile celor raposati se intalnesc sub arborii batrani de pe deal, pentru a tine sfat despre soarta tarii ce au lasat-o mostenire urmasilor...

Schitul Mireselor

Ca orice domn roman de religie ortodoxa, dupa ce Negru Voda si-a pus in Campulung temelia cetatii, a construit degraba si-o manastire, spre a atrage asupra locului paza lui Dumnezeu. Construita pe la 1200, ea se afla si azi in picioare, asezata intre ziduri de piatra, ca o fortareata din povestile medievale cu cavaleri. Iar cand ea a fost gata si glasul clopotului a cantat prima oara, infiorand padurile si culmile muntilor, Campulungul s-a umplut de monahi si gramatici cu calimarele la brau. Cateva veacuri mai tarziu, cronicarii munteni pomenesc o traditie a acelei obsti monahale, ce se tinea in fiecare an, de Inaltarea Domnului, cand se praznuia hramul manastirii lui Negru Voda. Insotit de calugari si de preotii de mir de la celelalte biserici din targ, egumenul se aseza cu icoana in fruntea unei multimi de popor, pornind in pelerinaj, pana la "osuarul" de pe dealul Flamanda. Acolo se slujea o liturghie in aer liber, langa o cruce mare, de piatra, ridicata spre slava lui Dumnezeu. Dupa slujba, oamenilor le era oferita o masa imbelsugata, ritual al unui parastas tinut spre vesnica pomenire a domnului Radu Negru Voevod, considerat "incepatorul" acelor locuri. Frumosul obicei crestin l-a inspirat pe Dimitrie Rosetti, Mare Paharnic si ispravnic al judetului, care a luat hotararea sa construiasca un schit pe Flamanda. Ctitoria a fost sfintita in anul 1765, tot in ziua de Inaltare, asezamantul monahilor fiind randuit ca metoc al falnicei manastiri ctitorite de Negru Voda. Intr-un hrisov pastrat la Protoieria din Campulung, se arata ca asezamantul a fost inzestrat cu cateva hectare de pamant, cu o casa in mahalaua Sf. Ilie din Campulung, cu 10 lei pe luna de la vama Dragoslavele si cu 300 oca de sare pe an, de la Ocna Telega, pe langa nenumarate alte danii facute de binevoitori. Ctitorul a hotarat sa se plateasca 20 de lei pe an dascalului care invata copiii veniti la scoala schitului de pe deal, sa se cheltuiasca 30 de lei pe an pentru mancarea si bautura saracilor, la cele doua praznice ale hramului, precum si sa se plateasca "imbracatul din cap pana-n picioare" a cate cinci saraci pe an. Dar cea mai emotionanta binefacere a fost hotararea de "a se inzestra in fiecare an cate trei fete sarace, doua la Inaltare si una la Sf. Dimitrie, daruindu-se fiecareia cate un rand de haine, cate o vaca cu lapte si cheltuindu-se cu maritisul fiecareia cate 50 de lei". De la aceasta minunata fapta de milostenie crestina, unii localnici au numit ctitoria din varful dealului "Schitul Mireselor". Dar aveau sa mai treaca aproape doua veacuri, pana cand mosnenii sa afle uimiti ca Dumnezeu harazise inca o poveste tulburatoare acestui loc...

Mireasa insangerata

Dupa ce a suferit repetate ruinari si incercari de reconstructie partiala, "Schitul Mireselor" a cazut definitiv in paragina, spre sfarsitul epocii interbelice. In ultima perioada, avea crapaturi atatde mari, incat puteau trece caprele prin ziduri. O daramatura mucegaita si fumegoasa ce avea sa renasca miraculos cu pretul unei vieti omenesti. De asta data, nu a mai fost o legenda sau o istorie de demult, ci o poveste adevarata, cutremuratoare ca o tragedie antica... In anul 1936, pe data de 24 septembrie, intr-o zi de sambata, tanara Margareta Stefanescu se intorcea cu masina la Campulung Muscel, insotita de sotul ei si de parinti. Fiica Elenei Luiza Stefanescu si a boierului filantrop Gheorghe Stefanescu, unul dintre cei mai bogati oameni din judet, facuse cununia religioasa la Bucuresti si revenea acasa, unde servitorii tocmai incheiasera pregatirile pentru petrecerea de nunta de la conac, la care era invitata lumea buna a targului. Dar in localitatea Gaesti, automobilul s-a ciocnit violent cu un camion al unei companii forestiere. In urma accidentului, nevinovata Margareta, imbracata in rochie de mireasa, a fost singura care si-a pierdut viata, la numai 26 de ani, ceilalti pasageri din masina ramanand neatinsi. Ingroziti de aceasta tragica intamplare, nefericitii parinti si-au inmormantat unicul copil la Cimitirul Bellu din Capitala. Margareta a fost asezata in sicriu si purtata pe ultimul drum imbracata in rochia de mireasa, pe care se mai vedeau pete de sange. Tragedia a facut inconjurul tinutului. Toti localnicii varstnici isi mai amintesc aceasta intamplare inca si in ziua de azi. Dar la putina vreme dupa inmormantare, Gheorghe Stefanescu incepe sa-si viseze fiica imbracata in rochie de mireasa, rugandu-l cu lacrimi in ochi: "Nu ma lasa singura in Bucuresti! Fa-mi o casa pe deal si adu-ma inapoi, la Campulung...". In cele din urma, tatal intelege mesajul si ia hotararea sa ridice o biserica mare si frumoasa, in amintirea fiicei sale, chiar pe dealul Flamanda, acolo unde, cu aproape doua sute de ani in urma, "Schitul Mireselor" incepuse sa inzestreze fete sarace pentru maritis. Fiind om instarit, Gheorghe Stefanescu nu a precupetit nici un ban pentru aceasta ctitorie. Piatra de temelie s-a pus in 1938, si dupa numai doi ani, in 1940, desi incepuse cel de-al doilea razboi mondial, lacasul era deja ridicat. Cunoscutul arhitect George Matei Cantacuzino a conceput biserica in stilul moldovenesc al Musatinilor, cu care se inrudea prin stramosii sai. Cei care au desavarsit constructia din piatra alba de Albesti au fost mesterii pietrari italieni, stabiliti la Campulung intre cele doua razboaie, Victor Mezzaroba, Luigi Pavoni si fratii de Nicolo. Inainte de-a fi incheiata pictura interioara, ramasitele pamantesti ale Margaretei Stefanescu au fost deshumate, aduse la Campulung si asezate in biserica ridicata in amintirea ei, sub o lespede de mormant, alba precum un voal de piatra. In 1942, a plecat dintre cei vii si mama tragicei mirese, fiind asezata alaturi de fiica sa, in acelasi locas. In anul 1948, pe data de 15 august, cand se praznuieste Adormirea Maicii Domnului, Patriarhul de atunci, Parintele Iustinian Marina, avea sa sfinteasca aceasta ctitorie. De fata se afla, singur, imbatranit si deja sarac, din cauza schimbarii timpurilor, insusi ctitorul Gheorghe Stefanescu, ale carui oseminte odihnesc astazi langa sotie si fiica, sub cea de-a treia lespede de piatra.

Umbra protectoare

Parintele profesor Marian Dinitoiu are 41 de ani si este paroh la Flamanda de peste un deceniu. El cunoaste foarte bine toate istoriile locului, pentru ca este nascut aici, in tara Mosnenilor. "Pana la urma, dealul acesta a devenit un fel de taram al povestilor!" - exclama preotul, iar glasul sau are o rezonanta impresionanta, in marea biserica din marmura alba, in care ferestrele din altar si abside sunt ca niste lacrimi de lumina. "Daca va uitati la monumentele funerare din cimitir, va dati seama ca sub fiecare lespede de mormant se afla o parte din istoria orasului nostru si tot atatea povesti omenesti. Dar dintre toate", spune parintele, "cea mai tulburatoare este si cea mai recenta: drama Margaretei Stefanescu". Parohul crede ca duhul binefacator al tragicei mirese protejeaza oamenii acestui loc, pana in ziua de azi. "De cand sunt preot aici, am oficiat peste doua sute de cununii religioase, insa nu a existat niciodata vreun divort. Printre localnici merge vorba ca nici un cuplu dintre tinerii ce au fost cununati pe deal nu s-a despartit, pana la capatul zilelor. Cand ramasitele Margaretei Stefanescu au fost reinhumate in cimitirul de pe Flamanda, preotii nu au tinut slujba de inmormantare, ci - conform traditiei - i s-a slujit cununia religioasa, pentru ca a murit in ziua nuntii. Locul este binecuvantat deci de Dumnezeu, atat prin indelungata sa istorie, cat si prin tragedia miresei ce odihneste in biserica noastra. Ma tulbura si pe mine, ca preot, aceasta legenda in care cred adanc, pentru ca am avut semne de confirmare. Adevarul este ca mireasa le poarta noroc tuturor tinerilor casatoriti care traiesc si se bucura de viata pe care nu a mai apucat-o ea!"

* * *

Se spune ca omul sfinteste locul, uneori chiar si cu lacrimile sale. Dovada acestui adevar este chiar "Biserica Miresei", ce se inalta, zvelta si alba, dupa aproape 70 de ani, in varful dealului Flamanda. Nascut dintr-o mare jale, acest locas sfinteste locul, prin iubirea si credinta ctitorului sau. Tocmai de aceea, toti mirii si miresele aflati in pragul nuntii, precum si orice cuplu de tineri casatoriti pot trimite acatistele lor, pentru ajutor si aparare, insotite de orice modesta danie catre "Biserica Miresei", purtatoare spre vesnicie a legamantului nuptial.
Adresa: preot Paroh Marian Dinitoiu, Parohia Flamanda, str. Emilian Paveliu nr. 5, bl. 4, sc. A, ap. 3, cod 115100, Campulung Muscel, jud. Arges, telefon 0744/18.59.62

Fotografii de Horia Turcanu