Carnavalul primaverii la Prejmer

Satui de griji si de cenusiul cotidian, de vulgaritatea si violenta divertismentului televizat, romanii incearca tot mai mult in ultima vreme sa iasa din case si sa se distreze impreuna. Si pentru ca sarbatorile batranilor aveau farmec si miez, cei de astazi au inceput sa le stearga de praf si sa scoata la lumina traditii ce pareau sa se fi pierdut.

Asa s-a petrecut si la Prejmer, un sat de langa Brasov, veche cetate saseasca, ai carei locuitori au plecat, rand pe rand, in Germania. Cetatea, casele si vechile obiceiuri insa au ramas. Iar intre ele, la loc de frunte, se afla "Faschingul", marele Carnaval de alungare a iernii, care a fost reinviat in ziua de 18 februarie, spre bucuria intregii comunitati. O victorie efectiva a primaverii, care si-a facut simtite adierile, dar si o victorie a adolescentilor de la liceul din Prejmer, care cu entuziasmul si dezinvoltura lor au dat tot farmecul sarbatorii.

Alaiul clatitelor

Sambata dimineata, la ora zece, in fata zidurilor groase ale cetatii Prejmer, caravana era gata de plecare. In plin soare, dantuiau de mama focului, in acordurile unei "acordeoniste" cu basma si cu ochelari de bunica, personaje halucinante, sub costumatia carora se ascundeau elevi ai liceului: Frankenstein, brat la brat cu Mos Craciun, o "tiganca" cu fuste, codite, limbaj adecvat, un om preistoric cu bratele si cu picioarele goale... Intr-una din carute, dotata cu aragaz, se incarcau oua, sticle cu apa minerala, ulei, si tot ce mai aveau nevoie cele doua "bucatarese" cu busturi proeminente, pentru a transforma sarbatoarea intr-un regal al clatitelor. Inconjurata de calareti indrazneti, ce-si manau caii aprigi la limita cascadoriei, caravana a pornit la drum si, pret de mai bine de cinci ore, a colindat comuna de la un capat la celalalt. Unii au privit alaiul de chiuituri si trompete de la ferestre, insa majoritatea localnicilor au iesit in strada, cu fetele luminate de amintirea "Faschingurilor" sasesti de altadata, dar si de veselia si entuziasmul molipsitor al tinerilor din sat. Omeniti cu cate o tuica sau cu un pahar de vin, acestia i-au luat la dans pe sateni, le-au oferit clatite si le-au mai furat cate-o fata, in speranta unei rascumparari.
"Asa era inainte obiceiul", isi aminteste o batrana de 74 de ani, Elena Gatejel, care a prins multe carnavaluri sasesti. "Veneau cu masti. Un cosar negru de funingine ii alerga si-i murdarea pe toti. Daca prindeau o fata, trebuia sa plateasca taica-sau nu stiu cate sticle de vin, si numa asa-i dadea drumul. Se ascundeau fetele prin casa, da ei nu se lasau, intrau in casa dupa ele si tot le prindeau."
Sufletul caravanei, cea mai haioasa si mai nazdravana aparitie, a fost o pereche de "insuratei", formata dintr-un ginere energic dar mic si o "mireasa", cu cel putin un cap mai inalta, dansand in cizme de cauciuc, cu trena rochiei prin noroi. Un cuplu demn de o emisiune de divertisment sau de o comedie spumoasa. Cei doi, Gabriel Punga si Alexandru Damian, sunt colegi, atat la liceu, cat si in cadrul Asociatiei "Euro-Rural", unul din organizatorii "Faschingului", care are ca obiectiv protejarea mediului si dezvoltarea rurala durabila. In afara de bretele si cizme, toate hainele pe care le poarta Gabriel i-au apartinut bunicului sau si au fost recuperate dintr-o lada coborata din pod. Rochia "miresei" a fost facuta chiar de Alexandru, cu un mic ajutor din partea mamei sale. "Am fost surprinsi", spune Gabriel, "nu ne asteptam sa fie atat de frumos. Daca nu stai pe margine, daca intri in joc si stii sa te distrezi, este extraordinar. Am umblat cu "mireasa" de la zece de dimineata, cred ca am bataturile cat buricele degetelor, insa abia astept balul de diseara." Oful lui Alexandru este altul: "Am vorbit cu mai multi prieteni din Brasov, i-am chemat si pe ei, dar n-au venit. Cum sa vina ei la "tara", la carnaval, le cade rangul. Dar acum, cand or sa auda cum a iesit, cred ca o sa le para rau".
Atunci cand caravana s-a intors, pe la apus, la cetate, cu calaretii in picioare pe seile cailor, spectacolul era pe terminate. Pe scena din sat cantasera si dansasera grupuri de copii, de adolescenti, si cateva ansambluri folclorice, intre care unul german, din Brasov, si unul sasesc, din Codlea. "Mama Clatitelor", alias Sandor Gheorghe, putea in sfarsit sa-si traga sufletul, dupa ce aruncase in sus si rulase mai bine de 400 de clatite. Dar nu pare deloc obosit, chiar daca a inceput pregatirile cu 10 ore in urma, la sapte dimineata. "Am mai uitat de oboseala datorita distractiei. Nimeni din caravana n-a mai prins vechiul "Fasching" sasesc, care nu s-a mai tinut de vreo 15 ani. Anul trecut s-a reluat, insa acum a fost mult mai bine. Oamenii au fost mai deschisi, au fost doua televiziuni sa transmita evenimentul, doar eu am dat zece interviuri pana acum."
Seara, "Faschingul 2006" s-a incheiat cu un bal al tinerilor din sat, in care la loc de frunte s-au aflat "Invartitele" si "Purtatele", jocuri populare ardelenesti, pe care fetele si baietii le dansau la perfectie.

Junesch Heidrun
"Imi pare bine ca
s-a reluat traditia asta, saseasca"

"Eu sunt sasoaica din San Petru, un sat din apropiere, in care de "Fasching" se tinea doar balul mascat. De-abia din 82, cand m-am mutat aici, am prins carnavalul, asa cum se face in Prejmer. Dar peste tot, in satele sasesti din Brasov, zilele "Faschingului" insemnau prilejuri de distractie si voie buna. Balul se tinea in centru, la sala, fiecare sat avea fanfara lui, veneau si fetele (la caravana nu participau decat baietii), se canta si se dansa pana dimineata. Mi-a parut foarte bine ca s-a reluat traditia asta saseasca, chiar daca s-a mai schimbat. Nu avea cum sa ramana la fel, ca atunci cand satele erau locuite de sasi. Sasii au plecat. Mi se pare minunat ca romanii nu-i uita si ca le celebreaza ei sarbatorile."

Untaru Mariana
"Ii asteptam pe sasi cu drag,
macar in vizita"

Proprietara a uneia dintre cele mai frumoase pensiuni din Prejmer, bunica de "mascat", d-na Untaru pastreaza nostalgia "Faschingurilor" de altadata, dar mai ales, a prezentei sasilor in Prejmer.
"Ce poate sa insemne "Faschingul" acesta facut de romani, decat reluarea unei vechi traditii pierdute, decat nostalgia noastra dupa sasi, speranta ca-i vom mai vedea acasa macar in vizita? Am fost foarte tristi cand au inceput sa plece. Pe strada asta principala erau doar cateva familii de romani, restul numai sasi. Costumele lor predominau in sat, iar muzica lor populara imi esteparca mai familiara decat a noastra, pentru ca am crescut cu ea. Ne-au influentat mult. Sasii erau oameni foarte gospodari si ordonati, dar le placea sa si petreaca, si nu stiu cum faceau, dar isi gaseau vreme dupa munca sa se si distreze. Iar "Faschingul" era prilej de mare sarbatoare. Tot asa se tinea, in februarie, simboliza trecerea la primavara si curatirea de spirite rele, si nu stiu cum se facea ca de fiecare data vremea era ca acum, cu soare frumos. Porneau cu caravana clatitelor, acum au aragaz, inainte urcau o soba in caruta, iesea un fum!, si baietii invarteau clatitele de numa-numa... Participau si gospodari, nu numai liceeni ca acum, isi faceau singuri costumele sau le inchiriau de la un particular din Brasov. Seara, la balul lor mascat, nu prea mergeau si tinerii romani, aveam si noi carnavalul nostru, peste o saptamana sau doua, in functie de intrarea in Post. Mi-a placut ce am vazut anul asta si sper ca festivalul sa devina unul de amploare si sa-i aduca acasa macar in excursie, pe sasii plecati."


(Fotografiile autorului)