Sunt convinsa ca, printre cititorii nostri, sunt numerosi cei interesati de istorie, in special de aceea a secolului Xx. In care si-au trait parte din viata ei si parintii lor si ale carui evenimente le-au marcat decisiv existenta. Germanul Ernst Nolte, unul din marii specialisti in istoria europeana a "secolului extremelor", si-a inceput cariera cu analize foarte documentate ale miscarilor fasciste europene, in care avea si capitole despre Romania. Cea mai cunoscuta carte a lui, Razboiul civil european, pe care o putem citi acum si in romaneste (dupa ce au ajuns si in presa noastra ecourile dezbaterilor internationale provocate de ea), propune pentru prima oara o "istorie dezideologizata", in care evenimentele sunt prezentate in interdependenta lor, si nu prin prisma emotiilor deformatoare. Masivul studiu a starnit riposte, indignari si condamnari atat din partea intelectualilor de stanga, numerosi in Occident, cat si din partea celor de dreapta. De ce? Fiindca exista tendinta ca istoria sa fie prezentata in alb si negru, in functie de anumite interese, sau neutru, ca o inregistrare cronologica de evenimente. Ernst Nolte e convins ca istoricul care studiaza ideologia trebuie sa-si asume riscul de a fi criticat de cei care, "privind in urma, vor sa fie confruntati cu raul absolut si cred ca se afla in slujba binelui absolut". El si-a asumat acest risc, avand credinta ca nu in alb si negru, nu prin idei preconcepute trebuie evaluat trecutul, ci in variatele tonuri de gri ale interdependentelor ideologice intre fascism si comunism. Cartea lui reuseste (cu anumite limite discutabile la rece) sa ofere o noua perspectiva istorica in intelegerea primei jumatati a secolului trecut. Ce este "razboiul civil european" in acceptia lui Nolte? Este o lupta in care, pentru prima oara in istorie, nu se mai confrunta armat doua grupuri politice opuse programatic in raport cu statul, in interiorul lui, ci doua partide-stat de acelasi tip, ce s-au construit unul in raport cu celalalt, prin reactii aparent simetrice. E vorba de Partidul National Socialist (fascist) si Partidul Comunist (bolsevic), de Germania si Rusia dominate de ele. Partidul bolsevic, ajuns la putere cu sprijinul serviciilor secrete ale Imperiului German (care au lasat sa treaca, in 1917, prin linia frontului, celebrul "vagon plumbuit", in care Lenin se inapoia in Rusia), voia sa instaureze o noua oranduire, superioara teoretic capitalismului. Aceasta implica nu doar anihilarea ideologica a oponentilor si o politica reformatoare, ci exterminarea biologica a tuturor claselor sociale suprapuse proletariatului industrial si agricol, pentru ca, eliberat, el sa poata reconstrui egalitar societatea comunista. Pe urmele lui Marx, Lenin si emulii sai au crezut la inceput ca nucleul "revolutiei mondiale a proletariatului" trebuie sa fie in tarile industrializate, in special in Germania, unde muncitorimea era mai puternica. Razboiul civil din Germania nu a reusit insa, si, dupa moartea lui Lenin, sub Stalin, Rusia a trecut la "edificarea socialismului intr-o singura tara" prin industrializare fortata, colectivizare salbatica si indoctrinare masiva. Se urmarea astfel si obtinerea suprematiei militare mondiale, bazata pe "unitatea monolitica a poporului" in jurul "tatucului", si se sconta pe realizarea Internationalei, in care un rol special era destinat puternicului partid comunist german. Numai ca in Germania sfasiata de contradictiile "Republicii de la Weimar" si plina de resentimente fata de Tratatul de la Versailles, isi facuse loc un partid asemanator ca structura celui bolsevic, agitat de aceleasi aspiratii totalitare, dar bazat pe principiul nationalist. Partidul National Socialist al Muncitorilor din Germania, condus de Hitler, viza purificarea natiunii germane, anihilarea internationalismului promovat de alogeni, prin aceeasi metoda folosita si de bolsevici pentru scopurile lor: exterminarea fizica. Hitler i-a avut drept model pe sovietici in preluarea puterii si eliminarea adversarilor (dar si a "tovarasilor de drum"). Stalin s-a inspirat la randul lui din metodele hitleriste in "purificarea partidului" (1936-38), prin distrugerea "vechii garzi" bolsevice. Mi-e greu sa rezum in acest mic spatiu bogatia de argumente faptice a analizelor lui Nolte, prin care demonstreaza modul in care doua constructii asemanatoare au ajuns la o confruntare pe viata si pe moarte. Departe de a pune semnul egalitatii intre Holocaust si Gulag, cum a fost vehement acuzat, autorul Razboiului civil european demonstreaza de fapt ca partidul-stat, de orice natura ar fi el, foloseste aceleasi metode criminale in atingerea scopului sau ideologic.
Selectia "Formula As"
Ernst Nolte, Razboiul civil european 1917-1945. National-socialism si bolsevism, traducere de Irina Cristea, prefata de Florin Constantiniu, Grupul editorial "Corint" (tel. 021/222.19.49), 520 pag.
Sunt convinsa ca, printre cititorii nostri, sunt numerosi cei interesati de istorie, in special de aceea a secolului Xx. In care si-au trait parte din viata ei si parintii lor si ale carui evenimente le-au marcat decisiv existenta. Germanul Ernst Nolte, unul din marii specialisti in istoria europeana a "secolului extremelor", si-a inceput cariera cu analize foarte documentate ale miscarilor fasciste europene, in care avea si capitole despre Romania. Cea mai cunoscuta carte a lui, Razboiul civil european, pe care o putem citi acum si in romaneste (dupa ce au ajuns si in presa noastra ecourile dezbaterilor internationale provocate de ea), propune pentru prima oara o "istorie dezideologizata", in care evenimentele sunt prezentate in interdependenta lor, si nu prin prisma emotiilor deformatoare. Masivul studiu a starnit riposte, indignari si condamnari atat din partea intelectualilor de stanga, numerosi in Occident, cat si din partea celor de dreapta. De ce? Fiindca exista tendinta ca istoria sa fie prezentata in alb si negru, in functie de anumite interese, sau neutru, ca o inregistrare cronologica de evenimente. Ernst Nolte e convins ca istoricul care studiaza ideologia trebuie sa-si asume riscul de a fi criticat de cei care, "privind in urma, vor sa fie confruntati cu raul absolut si cred ca se afla in slujba binelui absolut". El si-a asumat acest risc, avand credinta ca nu in alb si negru, nu prin idei preconcepute trebuie evaluat trecutul, ci in variatele tonuri de gri ale interdependentelor ideologice intre fascism si comunism. Cartea lui reuseste (cu anumite limite discutabile la rece) sa ofere o noua perspectiva istorica in intelegerea primei jumatati a secolului trecut. Ce este "razboiul civil european" in acceptia lui Nolte? Este o lupta in care, pentru prima oara in istorie, nu se mai confrunta armat doua grupuri politice opuse programatic in raport cu statul, in interiorul lui, ci doua partide-stat de acelasi tip, ce s-au construit unul in raport cu celalalt, prin reactii aparent simetrice. E vorba de Partidul National Socialist (fascist) si Partidul Comunist (bolsevic), de Germania si Rusia dominate de ele. Partidul bolsevic, ajuns la putere cu sprijinul serviciilor secrete ale Imperiului German (care au lasat sa treaca, in 1917, prin linia frontului, celebrul "vagon plumbuit", in care Lenin se inapoia in Rusia), voia sa instaureze o noua oranduire, superioara teoretic capitalismului. Aceasta implica nu doar anihilarea ideologica a oponentilor si o politica reformatoare, ci exterminarea biologica a tuturor claselor sociale suprapuse proletariatului industrial si agricol, pentru ca, eliberat, el sa poata reconstrui egalitar societatea comunista. Pe urmele lui Marx, Lenin si emulii sai au crezut la inceput ca nucleul "revolutiei mondiale a proletariatului" trebuie sa fie in tarile industrializate, in special in Germania, unde muncitorimea era mai puternica. Razboiul civil din Germania nu a reusit insa, si, dupa moartea lui Lenin, sub Stalin, Rusia a trecut la "edificarea socialismului intr-o singura tara" prin industrializare fortata, colectivizare salbatica si indoctrinare masiva. Se urmarea astfel si obtinerea suprematiei militare mondiale, bazata pe "unitatea monolitica a poporului" in jurul "tatucului", si se sconta pe realizarea Internationalei, in care un rol special era destinat puternicului partid comunist german. Numai ca in Germania sfasiata de contradictiile "Republicii de la Weimar" si plina de resentimente fata de Tratatul de la Versailles, isi facuse loc un partid asemanator ca structura celui bolsevic, agitat de aceleasi aspiratii totalitare, dar bazat pe principiul nationalist. Partidul National Socialist al Muncitorilor din Germania, condus de Hitler, viza purificarea natiunii germane, anihilarea internationalismului promovat de alogeni, prin aceeasi metoda folosita si de bolsevici pentru scopurile lor: exterminarea fizica. Hitler i-a avut drept model pe sovietici in preluarea puterii si eliminarea adversarilor (dar si a "tovarasilor de drum"). Stalin s-a inspirat la randul lui din metodele hitleriste in "purificarea partidului" (1936-38), prin distrugerea "vechii garzi" bolsevice. Mi-e greu sa rezum in acest mic spatiu bogatia de argumente faptice a analizelor lui Nolte, prin care demonstreaza modul in care doua constructii asemanatoare au ajuns la o confruntare pe viata si pe moarte. Departe de a pune semnul egalitatii intre Holocaust si Gulag, cum a fost vehement acuzat, autorul Razboiului civil european demonstreaza de fapt ca partidul-stat, de orice natura ar fi el, foloseste aceleasi metode criminale in atingerea scopului sau ideologic.
Sunt convinsa ca, printre cititorii nostri, sunt numerosi cei interesati de istorie, in special de aceea a secolului Xx. In care si-au trait parte din viata ei si parintii lor si ale carui evenimente le-au marcat decisiv existenta. Germanul Ernst Nolte, unul din marii specialisti in istoria europeana a "secolului extremelor", si-a inceput cariera cu analize foarte documentate ale miscarilor fasciste europene, in care avea si capitole despre Romania. Cea mai cunoscuta carte a lui, Razboiul civil european, pe care o putem citi acum si in romaneste (dupa ce au ajuns si in presa noastra ecourile dezbaterilor internationale provocate de ea), propune pentru prima oara o "istorie dezideologizata", in care evenimentele sunt prezentate in interdependenta lor, si nu prin prisma emotiilor deformatoare. Masivul studiu a starnit riposte, indignari si condamnari atat din partea intelectualilor de stanga, numerosi in Occident, cat si din partea celor de dreapta. De ce? Fiindca exista tendinta ca istoria sa fie prezentata in alb si negru, in functie de anumite interese, sau neutru, ca o inregistrare cronologica de evenimente. Ernst Nolte e convins ca istoricul care studiaza ideologia trebuie sa-si asume riscul de a fi criticat de cei care, "privind in urma, vor sa fie confruntati cu raul absolut si cred ca se afla in slujba binelui absolut". El si-a asumat acest risc, avand credinta ca nu in alb si negru, nu prin idei preconcepute trebuie evaluat trecutul, ci in variatele tonuri de gri ale interdependentelor ideologice intre fascism si comunism. Cartea lui reuseste (cu anumite limite discutabile la rece) sa ofere o noua perspectiva istorica in intelegerea primei jumatati a secolului trecut. Ce este "razboiul civil european" in acceptia lui Nolte? Este o lupta in care, pentru prima oara in istorie, nu se mai confrunta armat doua grupuri politice opuse programatic in raport cu statul, in interiorul lui, ci doua partide-stat de acelasi tip, ce s-au construit unul in raport cu celalalt, prin reactii aparent simetrice. E vorba de Partidul National Socialist (fascist) si Partidul Comunist (bolsevic), de Germania si Rusia dominate de ele. Partidul bolsevic, ajuns la putere cu sprijinul serviciilor secrete ale Imperiului German (care au lasat sa treaca, in 1917, prin linia frontului, celebrul "vagon plumbuit", in care Lenin se inapoia in Rusia), voia sa instaureze o noua oranduire, superioara teoretic capitalismului. Aceasta implica nu doar anihilarea ideologica a oponentilor si o politica reformatoare, ci exterminarea biologica a tuturor claselor sociale suprapuse proletariatului industrial si agricol, pentru ca, eliberat, el sa poata reconstrui egalitar societatea comunista. Pe urmele lui Marx, Lenin si emulii sai au crezut la inceput ca nucleul "revolutiei mondiale a proletariatului" trebuie sa fie in tarile industrializate, in special in Germania, unde muncitorimea era mai puternica. Razboiul civil din Germania nu a reusit insa, si, dupa moartea lui Lenin, sub Stalin, Rusia a trecut la "edificarea socialismului intr-o singura tara" prin industrializare fortata, colectivizare salbatica si indoctrinare masiva. Se urmarea astfel si obtinerea suprematiei militare mondiale, bazata pe "unitatea monolitica a poporului" in jurul "tatucului", si se sconta pe realizarea Internationalei, in care un rol special era destinat puternicului partid comunist german. Numai ca in Germania sfasiata de contradictiile "Republicii de la Weimar" si plina de resentimente fata de Tratatul de la Versailles, isi facuse loc un partid asemanator ca structura celui bolsevic, agitat de aceleasi aspiratii totalitare, dar bazat pe principiul nationalist. Partidul National Socialist al Muncitorilor din Germania, condus de Hitler, viza purificarea natiunii germane, anihilarea internationalismului promovat de alogeni, prin aceeasi metoda folosita si de bolsevici pentru scopurile lor: exterminarea fizica. Hitler i-a avut drept model pe sovietici in preluarea puterii si eliminarea adversarilor (dar si a "tovarasilor de drum"). Stalin s-a inspirat la randul lui din metodele hitleriste in "purificarea partidului" (1936-38), prin distrugerea "vechii garzi" bolsevice. Mi-e greu sa rezum in acest mic spatiu bogatia de argumente faptice a analizelor lui Nolte, prin care demonstreaza modul in care doua constructii asemanatoare au ajuns la o confruntare pe viata si pe moarte. Departe de a pune semnul egalitatii intre Holocaust si Gulag, cum a fost vehement acuzat, autorul Razboiului civil european demonstreaza de fapt ca partidul-stat, de orice natura ar fi el, foloseste aceleasi metode criminale in atingerea scopului sau ideologic.
Nu exista comentarii
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra aici!
Recomandari
