O parte dintre leacurile populare de mai jos se mai folosesc inca in satele din sudul Basarabiei. Altele au fost inlocuite cu metode si tratamente moderne si au ramas doar in amintirile batranilor. Retetele acestea vechi arata insa cat de diversa era practica medicala traditionala si cata incredere aveau batranii in terapiile naturale, in leacurile preparate, de cele mai multe ori chiar de ei insisi, din ceea ce le era la indemana, din ceea ce natura le oferea. Si aceasta este inca o dovada a legaturii de nezdruncinat dintre oameni si locul in care vietuiesc.
Pentru "junghi la cap"
(dureri de cap) in caz de raceala sau gripa
Se punea un galbenus de ou crud pe moalele capului si apoi o compresa cu rachiu. In caz de febra mare galbenusul se cocea si tragea toata temperatura. Daca s-a copt, se arunca si se punea o alta compresa proaspata, pregatita ca mai inainte.
Pentru dureri de cap dupa betie
Se infasura capul intr-un stergar inmuiat in apa rece. Cand acesta se incalzea, se inmuia din nou in apa rece. Cu cat apa era mai rece, cu atat rezultatele erau mai bune.
Se punea gheata sfaramata pe frunte.
Pentru dureri de gat
Se razuiau "cartoafe" (cartofi), se stropeau cu otet si se intindeau pe o basma care se lega strans in jurul gatului. Se facea frectie cu otet pe spate si pe maini. Otetul scotea febra si calma durerile gripale. In cazul copiilor, otetul se amesteca cu apa.
Pentru "galci"
(amigdale inflamate)
Se inmuia degetul aratator in zahar "mascat, mazarat" (tos) si se "calcau" (apasau) galcile. Cand bolnavul avea si febra, i se facea frectie cu untura nesarata de capra.
Pentru stari gripale
si pneumonii
Se face frectie pe tot corpul, "de la picioare si pana la ceafa", cu o alifie care se obtine astfel: se bat bine 2 oua crude cu 250 ml esenta de otet. (Se foloseste numai esenta de otet, nu otetul simplu.) Amestecul se tine la intuneric 14 zile si apoi se amesteca bine cu untura de capra.
Se face frectie pe spate cu gaz dublu rafinat, se infasoara apoi bolnavul intr-un cearceaf umed si se acopera bine.
Se faceau "arixiti" (crestaturi superficiale facute de-a lungul muschilor spatelui, de-o parte si alta a sirei spinarii, cu o lama sterilizata inainte. Crestaturile se faceau pe verticala si nu trebuia sa fie mai mari de 1 cm. Daca din crestaturi iesea sange si apa, insemna ca bolnavul a depasit stadiul mai grav al bolii. Peste "arixiti" se punea o compresa umeda rece. Bolnavul transpira mult si compresa se inmuia periodic in apa rece. Nu oricine stia sa faca "arixiti". Erau numai cateva babe in fiecare sat care se pricepeau la asa ceva. Metoda era aplicata mai ales la adulti. Numai in cazuri foarte grave, ca ultima solutie, se folosea in cazul copiilor.
Se puneau ventuze pe spate, trecute prin flacara, dupa ce pielea a fost dezinfectata. Ventuzele se tineau pana intr-o jumatate de ceas, apoi se scoteau. Pielea spatelui se ungea cu untura de capra si bolnavul se infasura intr-un cearceaf umed.
Pentru tuse convulsiva
Se bea cateva zile la rand lapte cald de magarita.
Cand iti curge sange din nas
Se tine o mana ridicata in sus si se pune o compresa rece sau gheata la baza nasului.
"De najat"
(pentru dureri de urechi)
Se lua o carpa de bumbac, neaparat de culoare albastra, se rasucea in forma de sul. I se dadea foc la un capat. Cenusa care se forma prin arderea bumbacului se punea calda in urechea bolnava. Cel mai bine este ca bolnavul sa stea culcat cu urechea bolnava in sus si cenusa sa cada direct in ureche din bumbacul aprins. Cand a cazut destula cenusa in ureche, Baba care facea astfel lecuirea trebuia sa spuna si vorbele acestea: "Ttt! Sa fie de leac/si Babii de-un colac."
agitati, raciti sau deocheati
Se lua un fir de ata din scutecul cu care era infasat copilul. Se punea impreuna cu un fir de canura (lana de culoare rosie) si se legau cu ele o crenguta de busuioc si o "stibla de mei" (o crenguta ) din matura cu care se matura in gospodarie. Se inmuia legatura astfel facuta in agheasma descantata si i se dadea copilului sa bea de trei ori din agheasma. Apoi copilul era intors in pat si culcat cu capul unde inainte i-au fost picioarele. Apa care a ramas se arunca pe un caine sau pe un alt animal din gospodarie. Daca acesta se scutura insemna ca se va lecui copilul. Daca animalul nu se scutura insemna ca pruncul este deocheat si atunci se chema o baba priceputa sa-l descante.
Pentru dureri de burta si
intoxicatii alimentare
Femeile pregateau in fiecare primavara urmatorul leac: se luau nuci verzi (inainte sa li se intareasca coaja) si se taiau in feliute. Peste ele se turna rachiu si se lasa amestecul la intuneric 2 saptamani. In acest timp se agita din cand in cand vasul in care erau. Cine avea dureri de burta sau stare de greata dupa o mancare mai grasa, sau nu foarte proaspata, bea cate un paharel din rachiul astfel preparat.
"Cand era buricul scuturat din opinteli"
(in caz de hernie)
Se culca bolnavul pe spate cu genunchii ridicati, stransi la piept si cu calcaiele lipite de corp. Dosul bolnavului trebuia sa fie mai sus decat capul. Eventual se punea pe o perna sau pe o patura mai groasa. Cu degetul mare invelit intr-o batista curata se apasa bolnavul pe buric si se rasucea "in directia soarelui" (in sensul acelor de ceasornic), timp de 1-2 minute. Apoi se lasa o pauza si se mai repeta de 2-3 ori aceeasi operatiune.
Se legau intr-o batista 2-3 linguri de sare grunjoasa si se punea pe buricul bolnavului. Peste batista cu sare se puneau cateva scame de bumbac inmuiate in spirt. Acestea se aprindeau si deasupra lor se punea repede un borcan cu gura in jos. Gura borcanului trebuia sa fie lipita de piele. Arzand scamele, se face vid in borcan si acesta functioneaza ca o ventuza, atrage intestinele revarsate prin hernie. Borcanul se lasa 30 de minute, apoi se lua si pielea se ungea cu ulei. Cu cat hernia era mai mare, cu atat borcanul trebuia sa fie mai mare.
Pentru dureri de stomac
Bolnavul lua 1 ou crud proaspat pe care il amesteca bine cu un pahar mare de rachiu. Dupa ce bea amestecul, nu mai manca nimic timp de cateva ore, cel putin pana la amiaza.
In caz de dureri de rinichi
Se cumparau "numaidecat" (neaparat) 5 kg de grau. Nu se folosea grau din productia proprie, pentru ca leacul n-avea efect. Graul se fierbea in vin rosu si se punea apoi intr-o "torba" (saculet, plasa care se leaga la gura). "Torba" se punea in dreptul rinichilor si se lasa cat mai mult acolo.
Se mananca miez de seminte de bostan crude.
Se bea ceai din cozi de cirese.
Nu se pune sare in mancare.
Pentru reumatism
Se fac frectii pe locurile dureroase cu gaz in care s-au pus la macerat ramuri de liliac salbatic.
Se fac frectii cu fiertura din radacini de boz.
Se maseaza articulatiile dureroase cu gaz in care s-au macerat timp de 2-3 saptamani flori galbene de calomfir.
Se bea mult ceai de coada-soricelului.
Pentru tratarea ranilor provocate
de taieturi si loviri cu metale
Se unge rana cu gaz, apoi se pune deasupra frunza de aloe taiata in doua. Inainte, cand pamantul era curat, pe rani se presara tarana uscata. Acum nu se mai foloseste leacul acesta. Se pun comprese cu frunze de patlagina, frunze grase de la "floarea de taietura".
Pentru bube dulci
Se ardeau boabe de bobi sau fasole si se pisau marunt. Apoi se amestecau cu ulei prajit de floarea-soarelui sau bostan si se puneau pe locul bolnav.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
