Acordul de acces privind amplasarea facilitatilor militare americane pe teritoriul Romaniei a fost semnat marti, 6 decembrie 2005, de catre secretarul de stat al Sua, Condoleezza Rice, si ministrul de externe, Mihai Razvan Ungureanu. Romania devine astfel o piesa semnificativa in angrenajul Nato, bazele amplasate pe teritoriul ei capatand o importanta majora in controlul cailor de acces inspre (si dinspre) Orientul Mijlociu, Asia Centrala si Estul Europei, zone unde acum se joaca interesele economice, militare si politice ale secolului abia inceput. Acordul inseamna o recunoastere a valorii geo-strategice a Romaniei, ce capata - prin prezenta militara americana - certitudinea stabilitatii si un plus de siguranta in raporturile cu vecinii. Instalarea bazelor militare americane (chiar daca ele nu au dimensiunile celor din Vest, din timpul Razboiului Rece) este si un semnal pentru clubul investitorilor straini, in special americani, care - pana acum - nu s-au prea grabit sa vina pe plaiurile mioritice. Un flux investitional previzibil masiv (pentru ca bazele, mici si flexibile, nu vor aduce avantaje economice imediate) va deschide calea spre atingerea prosperitatii pe care romanii o tintesc de atata timp.
Prosperitatea nu vine insa de la sine. Nimeni nu va umple, pur si simplu, camarile romanilor. Intr-o economie concurentiala si intr-o societate libera nimic nu vine pe gratis. Angajarea ferma in structurile Nato si, mai ales, prezenta trupelor americane pe teritoriul Romaniei vor atrage, aproape inevitabil, riscul atacurilor teroriste, replicile fundamentalistilor ce au astfel pretextul deschiderii unui nou "front" in Europa. Organizatiile specializate ale statului vor trebui sa-si dubleze atentia, pentru a preintampina posibilele actiuni ale gruparilor fanatice din lumea musulmana, in primul rand prin zadarnicirea complicitatilor din interior. Coruptia a ramas, dupa cum se stie, "o boala nationala" si exista, din pacate, destui afaceristi romani care sunt in stare, pentru interesele lor egoiste, sa faciliteze implementarea celulelor teroriste, a releelor lor informationale vizand date despre obiectivele concrete ale fortelor democratiei occidentale. Combaterea coruptiei (economice si politice) devine, in aceste imprejurari, un "razboi" pe care Romania nu-si permite sa il piarda. Instalarea americanilor pe teritoriul nostru, ce va avea repercusiuni pe termen lung greu de anticipat, este un semnal ca acest "razboi" poate fi castigat, marea putere transatlantica nefiind dispusa sa accepte parteneri nesiguri, imprevizibili in manifestari, lipsiti de onestitate.
Anul 2005 se incheie in avantajul Romaniei, care a optat ferm pentru Occident, dupa cum o dovedesc si reactiile adverse ale Rusiei, puternicul vecin din Rasarit, de "iubirea" caruia romanii s-au temut intotdeauna. Dar anul 2005 nu a fost un an chiar atat de fast pentru tara. Victoria Aliantei Da, la sfarsitul anului 2004, nu a adus schimbarile radicale pe care electoratul le astepta dupa oneroasa guvernare Psd-ista. Fragilitatea coalitiei guvernamentale, dependenta de "solutii" mai mult sau mai putin... morale, a facut ca programul anuntat inaintea alegerilor sa ramana inca o tinta greu de atins, iar "sistemul ticalosit" - cu care presedintele Basescu anunta o lupta crunta - inca functional. In loc sa isi mobilizeze plenar fortele pentru destructurarea definitiva a mafiei mostenite de la trecutul regim comunist, coalitia se sfasie in certuri interne, componentele ei se fractureaza reciproc. Ca si in "regimul Constantinescu", asistam la "batalia palatelor", ca si in coalitia condusa de Cdr, constatam conflictul intereselor partinice sau de grup. Nu este de mirare ca ritmul de crestere al economiei a incetinit, deficitul comercial al tarii a crescut, capacitatea de absorbtie a fondurilor europene s-a redus. Economia romaneasca s-a supraincalzit - generand nemultumiri in cascada ale diverselor categorii profesionale, iar catastrofele naturale din acest an (ale caror consecinte nu au fost nici pana astazi depasite) au fragilizat-o si mai mult. Speranta cu care Romania intampina noul an este umbrita de ceea ce (nu) s-a intamplat in 2005.
2006 este un an esential pentru viitorul tarii. La 1 ianuarie 2007 aderarea la Ue, cealalta tinta majora a Romaniei in primul deceniu al noului secol, ar trebui sa devina efectiva. Ue solicita imperativ indeplinirea unor conditii pe care toate guvernarile romanesti de dupa 1989 le-au acceptat, dar nu le-au realizat. Coruptia, instabilitatea legislativa, economia "de prada" nu pot fi eliminate fara transformari radicale, de adancime. Noi, scria un excelent analist politic, "am boicotat lustratia, am ocultat deconspirarea Securitatii, am ocolit procesul totalitarismului, iar schimbarile, cand n-au fost simulate, au fost stimulate (de altii)". Alianta Da ar putea forta (dupa ce a ratat propria intarire prin "anticipate") demolarea "sistemului ticalosit" si reformarea morala a societatii romanesti ramanand unitara si ferma (chiar in raport cu componentele sale). Atacul "la varf" al nomenclaturii comuniste, recuperata ca oligarhie in perioada tranzitiei, finalizarea transparenta a privatizarii economiei si aplicarea nediscriminatorie a legislatiei democratice ar putea constitui inceputul unui proces de transformare a Romaniei prin ea insasi. Pentru ca, daca - sub noile auspicii benefice - noi nu o vom putea face, ne-o vor impune altii, in formule mai dureroase.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
