Biografia unui autor nu e relevanta pentru valoarea operei lui. Exista scriitori cu o existenta de tot banala care au dat capodopere si altii cu o existenta spectaculoasa, in sine un roman, care au scris carte de raftul trei. Dar pentru captarea curiozitatii cititorului, viata semnatarului unei carti e cea mai buna nada. O spun din experienta: cand iau in mana o carte noua, vreau sa stiu macar minime date biografice despre autor. De aceea o sa va povestesc pe scurt cine e Oana Orlea. In primul rand - va veti convinge - o buna prozatoare. Apoi, e Marioara Cantacuzino, fiica aviatorului legendar Bizu Cantacuzino si nepoata printesei Maruca. Apartenenta aristocratica i-a adus din adolescenta grele incercari. In 1952, cand avea 16 ani si era eleva in clasa a X-a, a fost arestata, torturata si condamnata pentru "complot si actiune subversiva contra statului". Datorita faptului ca al doilea sot al bunicii sale era George Enescu, de celebritatea caruia comunistii ar fi vrut sa se foloseasca (n-au reusit), a fost eliberata dupa trei ani de cumplita detentie politica (relatata in volumul de convorbiri cu Mariana Marin, Ia-ti boarfele si misca!, aparut in 1991 si care ar trebui reeditat). Nu i s-a permis sa-si continue studiile si a trebuit sa-si castige existenta ca sudor pe santier, ca taxator de autobuz, sa spele pe cap clientele unui coafor... Mereu supravegheata de Securitate si, in 1960, din nou arestata pentru cateva luni. Nedreptatile teribile, umilintele si chinurile ar fi putut sa distruga o fata sensibila, dar Marioana Cantacuzino s-a dovedit puternica si a renascut ca scriitoare de vocatie, sub pseudonimul Oana Orlea, in perioada de relativa deschidere din a doua parte a anilor 60. Pana la plecarea definitiva in Franta, in 1980, a publicat sapte carti - proze scurte si romane - ce i-au impus numele in constiinta cititorilor si in viata literara. Originalitatea scrisului ei consta in amestecul de observatie realista, ironica si necrutatoare, cu fantasticul si absurdul. Privirea scriitoarei surprinde cinematografic banalul, conventia, cliseul, dar le catapulteaza intr-un spatiu simbolic, incarcandu-le subversiv. Desigur, avea de infruntat cenzura, care ajunsese in epoca sa se teama de abordarea realista cinstita si sa prefere fantasticul, oniricul, esopicul, poematicul, mai greu de descifrat de catre activisti. Odata ajunsa in Franta, Oana Orlea a continuat sa scrie literatura in limba tarii de exil. Romanul Une sosie en cavale (Evadarea unei sosii, publicat in versiunea romana in 1992 sub titlul Perimetrul zero) a aparut in 1986 la o editura pariziana de mare prestigiu, Seuil, si-a avut un succes iesit din comun pentru o piata de carte pe care apar sute de romane pe luna. Autoarea a fost invitata la emisiunea literara televizata a lui Bernard Pivot, cu o uriasa audienta in lumea francofona, si a avut cronici admirative pentru felul cum denunta dictatura ceausista intr-o fictiune dupa chipul si asemanarea Romaniei in totalitarism.
Romanul pe care vi-l recomand azi, scris tot in franceza pentru cititorul "satului global", poate fi inteles in nuantele sale mai bine aici, in Romania, niciodata numita, dar impregnand scriitura de la un cap la altul. Intr-o rama simbolica - o calatorie cu trenul spre o destinatie tainica - sunt insirate secvential rememorari ale iubirilor Alexandrei, secvente din care se reconstituie toata oroarea comunismului real din a doua jumatate a secolului trecut. Istoriile succesive ale relatiilor Alexandrei cu barbati de diferite varste si conditii sociale (intelectuali, dar si un sticlar, un sondor, un paznic rural) sunt pentru prozatoare prilejuri de a infatisa diferite medii, exceptional conturate ca atmosfera si detalii semnificative, precum si diverse psihologii mutilate de teroare, de saracie, de promiscuitate. Existenta precara in camere "la comun" sau in blocuri confort Iii de la periferie, munca fizica dura, dar si expedientele de pe urma carora traiesc - greu - majoritatea personajelor din lumea Alexandrei, frica, ticalosirea nu reusesc totusi sa anihileze pofta de viata, bucuria placerilor legate de simturi. Iar Alexandra e o campioana a tineretii biruitoare, prin plenitudinea trairilor, asupra uratului, mizeriei, oboselii, nevrozei. Gaseste mereu in sine energia de a supravietui prin speranta, impetuozitatea baieteasca de a se desfata cu putinul pe care i-l ofera viata. Cu un trecut in care exista inchisoare, experiente dure pe santier, foame, lupta permanenta pentru demnitate, ea continua sa fie interesata de oameni si sa isi apere, chiar cu pretul rupturii de iubiti, valorile in care crede. O feminitate lucida si sportiva, lipsita de romantiozitati si sensiblerii, nu si de nostalgii, o ajuta sa mearga inainte, odata cu secolul, libera si deschisa mereu spre nou. Pe langa flash-back-urile iubirilor sfarsite, exista si un prezent al povestirii, calatoria, cu personajele din tren si peripetiile lor. Daca secventele din trecut sunt admirabil narate realist, "rama" lor e excesiv si ostentativ simbolica. O tovarasa de drum, grotesca si insistenta, simbolizeaza apasat Moartea, calul sarg ce insoteste trenul pe tot parcursul e Libertatea, alte personaje, dinauntrul vagonului, simbolizeaza diversele tare ale societatii occidentale moderne etc. Simbolurile acestea, cam kitsch, cred ca puteau lipsi, fara ca romanul sa-si piarda din calitatea literara.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
