Stimata d-na Sanziana Pop,
Sunt atat de disperata, ca as face orice pentru un sfat bun. Va rog, va implor sa ma ajutati, asa cum ii ajutati pe toti cei care va scriu. Sunt o tanara de 23 de ani, frumoasa, sanatoasa si cu o situatie materiala buna. Acum un an si jumatate, am pierdut o mare iubire. Nu pot exprima in scris intensitatea si profunzimea ei, pentru ca depasesc limitele obisnuitului. Am fost impreuna cu el de la 15 ani, ne iubeam, ne respectam, ne distram minunat impreuna, iar familiile noastre erau de acord cu iubirea noastra. Ne doream mult ca eu sa termin liceul, pentru a ne putea casatori. A fost si este singurul om pe care l-am iubit si il iubesc cu adevarat! Dar acum un an si jumatate, o femeie mai matura ca mine, cu experienta erotica si multe aventuri, a reusit sa ne desparta si sa mi-l fure. M-am imbolnavit si am zacut luni de zile, apoi m-am hotarat sa lupt pentru el. Dar in zadar, devenise sclavul acelei femei, care reusea cu o usurinta uimitoare sa faca cu el tot ce dorea ea. Devenise slab, trist, neingrijit. Mi-a spus ca ma iubeste inca, dar o iubeste si pe ea. "Am fost la manastiri, biserici nenumarate, pentru a-l ruga pe Dumnezeu sa il scape de aceasta femeie, sa fie din nou cum era. Ma resemnasem, in cele din urma, mai ales ca am auzit ca la vara se vor casatori. Dar intr-o zi a venit la mine acasa, atat de trist si de posomorat, ca abia mi-am stapanit lacrimile. Nu am putut sa ii rezist si i-am cedat. A fost minunat! Am retrait acele clipe de fericire unica pe care numai el mi le poate darui. In schimb, mi-a cerut cu nerusinare sa-i fiu amanta. Sunt confuza, speriata, ma intreb tot timpul ce sa fac. Trebuie sa va spun ca intre timp am mai avut prieteni, chiar si in momentul de fata am un prieten dragut, destept, care imi ofera dragostea lui si as vrea sa ii raspund la fel, dar eu nu pot, cu toate ca am descoperit ca are calitati mai multe ca marea mea iubire. Va rog, dati-mi un sfat! Sa mai astept in postura de amanta, in eventualitatea ca s-ar intoarce la mine? As astepta ani de zile daca as avea certitudinea ca va reveni. Mi-e teama insa ca imi voi irosi tineretea si voi ramane singura o viata intreaga, asteptandu-l. Va multumesc din suflet ca mi-ati citit scrisoarea.
Andreea - Craiova
Draga mea,

Draga mea, lumina iubirii voastre neprihanite de altadata nu va mai fi. Raza ei a apus. Nu cumva sa crezi ca dupa cele intamplate vei mai atinge vibratia aceea de bucurie generata altadata de increderea totala in el. Iubirile fisurate lumineaza ca becurile din gari. In bezna lor nu te mai poti privi in ochi. Oricata bunavointa ar fi la mijloc, ceva tanjeste, nu mai poate fi ca la inceput. Noi uitam, dar sufletul - niciodata. Pana la adanci batraneti, adancul lui va rezona dureros.
Vezi-ti de drum, fata draga! Ai latifundii intregi de viata, in fata ta. Nu-ti incepe existenta la mana a doua. Jumatate din dragostea ta e parere, vanitate ranita. Desprinde-te! Ridica privirea. Mai sus cu un deget decat suferinta ta actuala se afla cerul.
Mai sus cu un deget. Atata tot!