Dorina Chiriac

"In viata mea se intampla ceva de bine, de foarte bine"

Zodia implinirilor

- Desi toamna este anotimpul melancoliilor, tu esti intr-o forma de... primavara. Traiesti intr-un iures continuu, la intensitati maxime: repetitii, premiere, inregistrari... Nu te mai gaseste omul nici la telefon, de cand strabati tara in lung si-n lat, cand cu un spectacol muzical la Arad, cand cu un turneu cu Teatrul de Comedie, cand la Constanta, ca sa prezinti Fix alert, filmul regizat de Florin Piersic Junior, in care joci rolul principal...
- Si stati, ca iuresul nu s-a terminat. Vartejul e in toi. Zilele astea scoatem comedia Avarul indragostit, o adaptare dupa Molire realizata de Vlad Massaci, un regizor cu care eu n-am mai lucrat pana acum, dar ne-am inteles foarte bine. De luni de zile traiesc intr-o tensiune non-stop, dar imi prieste, ma stimuleaza.
- In urma cu doi-trei ani, la ultimul nostru interviu, aveai o stare de spirit complet opusa celei de-acum. Pareai nelinistita, ingrijorata. Inteleg ca intre timp a intervenit ceva bun, ceva de bine in existenta ta...
- Intr-adevar, in viata mea se intampla ceva de bine, de foarte bine. Si ma bucur sa declar asta in revista "Formula As", care a consemnat si succesele mele mai vechi, dar si framantarile, indoielile de-atunci. Acum toate au trecut, slava Domnului. Am intrat intr-o zodie a implinirilor. Sunt din nou pe val si n-am cand sa ma mai intreb daca e cazul sa continui cu actoria ori sa ma apuc de altceva, asa cum eram hotarata sa fac. Eram pregatita pentru o cotitura in viata mea profesionala. M-ar fi tentat sa ma dedic psihologiei ori pedagogiei, doua zone legate de relatiile complicate si imprevizibile dintre oameni. Pana la urma, am inteles ca pot sa fac "psihologie aplicata" si ca actrita, incercand sa-mi inteleg din interior personajele, indiferent ca sunt din Evul Mediu sau din epoca noastra, asa de plina de surprize si contradictii.
- Sa revenim la intrebare: ce miracol s-a petrecut? Ce intamplare te-a propulsat asa de brusc, din zona gri a vietii, in zona ei de lumina? Cum ai ajuns, iarasi, pe coama valului?
- Niste oameni pe care-i admir de mult, colegi sau prieteni pe care-i pretuiesc, au avut incredere in mine si mi-au propus lucruri la care eu nici nu ma gandisem. Colega mea de facultate, buna prietena, actrita Lia Bugnar, a scris anume pentru mine un rol frumos, intr-o piesa foarte frumoasa, care s-a jucat cu succes la "Teatrul Luni" de la Green Hours. Apoi a venit alta propunere si-am interpretat, alaturi de Lia Bugnar (de data asta in postura de actrita), o alta partitura interesanta, in Oase pentru Otto. Cu ambele spectacole am fost invitate anul trecut la Festivalul de teatru din Dublin si ne-am bucurat de o primire entuziasta, atat din partea publicului, cat si a specialistilor. Unii dintre critici au avut despre mine aceleasi aprecieri, ca cele primite cu ani in urma, la festivalul din 98 de la Venetia, cand prezentasem filmul Prea tarziu al lui Lucian Pintilie, si m-au asemuit, ca forta dramatica, cu Giulietta Masina. Concordanta de pareri mi s-a parut nemaipomenita si mi-a dat un svung teribil, mi-a redat increderea in fortele mele. Cam in acelasi timp, a aparut si alta solicitare, neasteptata si intr-o directie cu totul noua pentru mine: Florinel Piersic - actor si regizor, pe care-l admiram si cu care lucrasem la un spectacol regizat de el (Totul despre Al, alta partitura extrem de interesanta) - m-a invitat sa colaborez la scenariul pe care-l pregatea pentru filmul Fix alert. N-am ezitat si m-am prins in joc cu acest proiect atat de insolit si incitant. Am migalit la scenariu destul de multa vreme, dar pentru mine era ceva fascinant. Mai ales in conditiile unui film inceput fara alt capital decat entuziasmul contagios al unei echipe de tineri, alaturi de mari actori maturi. O veritabila aventura artistica, riscanta dar minunata. A fost, da, o nebunie, dar ea n-a plecat chiar de la zero, pentru ca veneam, cei mai multi interpreti, cu un capital artistic acumulat din teatru sau din cinema. Tatiana Iekel este o uimitoare actrita care realizeaza o compozitie antologica, iar Florin Piersic - seniorul scenei si filmului romanesc, mult indragit de publicul larg, a declarat: "Nu mi-am imaginat ca pot face asa ceva. Cred ca e unul dintre cele mai bune roluri jucate de mine vreodata". Desi din generatii diferite, si actorul Doru Ana, de la Bulandra, si actrita Monica Davidescu, de la Teatrul National, s-au prins in "jocul" nostru, cu toata daruirea si experienta lor artistica.

Incredere si tandrete

- Rezultatul a fost pe masura asteptarilor?
- Sigur, s-au gasit si unii - mari amatori de cancanuri - care sa ne reproseze ca am facut un film de familie, in familie, cu prieteni apropiati. Da, e un film de familie, dar de familie artistica, in care s-au antrenat talente bine cunoscute si recunoscute: Tatiana Iekel este mama lui Florinel, dar e o mare actrita, care face un rol absolut senzational. Florin Piersic este tatal lui Florinel, dar totodata e un mare actor, care reuseste un personaj inedit, in lunga sa cariera. Adolescentul din film este nepotul meu, Andrei (eu m-am opus distribuirii lui in film, pentru ca vreau sa-i protejez pe cei dragi), dar daca regizorul a considerat ca are nevoie de chipul lui romantic - cu totul special in peisajul de azi -, nu cred ca a gresit. Si sper ca nu l-am dezamagit nici eu pe Florin, daca el mi-a propus sa scriu si sa joc in primul lui film, si asta nu numai din iubire, dar si din admiratie si apreciere pentru calitatile mele interpretative. Da, ati auzit bine. Intre noi exista un sentiment real si profund de iubire. In eventualitatea ca exista cineva interesat doar de relatia noastra personala, pot sa-l asigur ca este exact ca relatia noastra artistica: bazata pe incredere, apreciere reciproca, intelegere si tandrete. Impreuna am incercat ceva ce nu se mai facuse inca in cinematografia romaneasca. Terminasem cu bine inregistrarea in sistem digital, dar ca Fix alert sa iasa pe ecrane, trebuiau multi bani pentru pelicula si transpunere, pentru alte operatii tehnice foarte complicate. Au aparut si cei care au avut incredere in noi si ne-au sprijinit sa ducem filmul pana la capat. Speram ca nu i-am dezamagit pe sponsorii nostri de la Zapp, carora le multumim. Noi speram ca vor fi alaturi de noi si spectatorii care vor intra sa vada acest film mai original, un fel de puzzle, in care fiecare e invitat sa participe cu mintea si cu sufletul. Ne adresam oricarui om sensibil si inteligent, dispus sa vada si altfel de povesti decat cele difuzate in mod obisnuit pe ecrane sau la televizor. Cand un creator, indiferent din ce domeniu al artei, nu urmareste decat ceea ce vrea publicul, atunci nu mai e vorba de un act artistic, ci de divertisment banal.

O intalnire deosebita: Ada Milea

As vrea sa va vorbesc si despre o alta intalnire deosebita a mea, cu extraordinara artista creatoare care e Ada Milea. Ceea ce face ea in domeniul muzical si interpretativ nu seamana cu nimeni si cu nimic. E tiparul ei unic! Cauta mereu sa se depaseasca, de la spectacol la spectacol. M-a surprins mult cand m-a invitat, acum doi ani, sa colaborez la o noua varianta a spectacolului ei, Apolodor, dupa cartea poetului Gellu Naum. Am acceptat fascinata, desi nu mai cantasem si dansasem din liceu. E drept ca la Institutul de Teatru am intrat cantand, interpretand o melodie cunoscuta a lui Dean Martin, dar atunci, profesoara mea, Sanda Manu - cred ca v-am mai povestit episodul - mi-a propus sa fac eforturi serioase in alta directie, pentru a deveni "o ingenua cu greutate". Ii multumesc pentru ceea ce am devenit. Sfatul ei mi-a folosit si asa am ajuns sa colaborez cu regizori "grei", ca Pintilie si Costa Gavras. Sunt recunoscatoare profesoarei mele care a stiut sa vada de pe atunci posibilitatile de dezvoltare ale Dorinei Chiriac. Acum, cant si dansez alaturi de marea actrita si compozitoare care e Ada si care m-a atras si in noua ei aventura artistica, Don Quijote, adaptare dupa celebrul roman al lui Cervantes. Un spectacol cu o viziune inedita asupra cartii, tulburator prin modernitatea lui. Sunt onorata de intalnirea providentiala cu un artist de valoarea Adei Milea. Orice mi s-ar mai intampla de-acum incolo in plan profesional, Ada ramane pentru mine o mare sansa, ca artist si ca om.
Le multumesc si Adei, si lui Florinel, si tuturor celor care au incredere si ma solicita in roluri din ce in ce mai grele, pentru ca astfel nu ma lasa sa lancezesc. Si asa cum se obisnuieste atunci cand un actor primeste distinctii inalte (chiar daca nu le-am primit inca), multumesc familiei mele - parintilor si celor doua surori - care m-au sprijinit sa-mi realizez visul. Mi-au dat libertatea sa-mi aleg singura drumul, asa cum voi face si eu cu copilul meu. Ii voi lasa bucuria de a-si decide singur calea si vocatia.
- Inteleg ca micutul e pe cale sa apara? Pe cand?
- Peste cateva luni, in primavara, cu ajutorul lui Dumnezeu.
Fotografii de Iulian Ignat (3)