"Sinaia Forever"

Romanii se distreaza.

- Prilej de veselie si de plimbari -

Apasati, impovarati de griji, stresati, romanii simt din ce in ce mai mult nevoia sa iasa din case, de sub dictatura televizorului, sa se bucure impreuna, sa uite de probleme. In intampinare le vin fel de fel de sarbatori organizate prin toate colturile tarii, zilele orasului, targuri populare, festivaluri medievale, de teatru, de film... Fara a avea o tema anume, "Sinaia Forever" este unul dintre acele evenimente care incearca sa scape de eticheta de "balci", de invazia kitsch-ului, sa-si defineasca personalitatea, sa-si gaseasca aerul aparte care sa-l detaseze de celelalte. Sinaia are din start parte atat de aerul tare, de munte, cat si de un parfum inca pastrat al regalitatii, al unei epoci apuse, in care arta si eleganta luminau oraselul de la poalele Muntilor Bucegi.
Atrasi de farmecul sau, de agenda bogata a festivalului si de vremea buna, cateva mii, poate chiar zeci de mii de vizitatori au ales Sinaia pentru a-si petrece sfarsitul de saptamana intre 30 septembrie si 2 octombrie. Cea de-a doua editie a festivalului "Sinaia Forever" a propus teatru, film, muzica si tot soiul de evenimente in aer liber. In sala de spectacole a somptuosului Cazinou s-au jucat doua piese ale Nationalului bucurestean, iar seara, tarziu, s-au proiectat filme horror si de fictiune premiate anul acesta la festivalul clujean "Transilvania". Muzica si-a tras, cum era de asteptat, partea leului, scena principala, din parcul Ghica, gazduind seara de seara concerte pop, dance, folclor si rock. Vestea buna a venit de la Iris, care la capatul unui concert ce a entuziasmat o mare de oameni, a prezentat o piesa nou-nouta si a anuntat lansarea unui album proaspat.
Muzica a continuat pe cele trei scene rezervate comunitatilor nationale, unde un mare succes l-au avut turcii, cu unduirile si costumele lor stralucitoare, si aromanii, cu bucatele si dansurile lor energice, pline de viata. Turistii au fost de asemenea fascinati de masinile de epoca, intre care un Ford T, ce arata mai mult a caleasca decat a automobil, a fost vedeta unei scurte parade pe strazile statiunii. Asta, bineinteles dupa ce a pornit, cu pocnete, fum, invarteli de manivela... Tabloul a fost intregit de fete si baieti ce au defilat la brat, risipind prin exuberanta si tinuta lor - in costume de epoca, cu dantele, palarii, umbrelute si bastoane - impresia dezagreabila produsa de fumul gros de mici si de muzica de duzina ce razbatea de la terase si carciumi improvizate.
Chiar daca nu au avut parte de spectacole de teatru si animatie precum anul trecut, copiii au fost anul acesta castigatorii festivalului. Pentru ei s-au organizat "Concursul de desene pe asfalt", role, biciclete si un "taram al cercetasilor", luat cu asalt de prichindeii ce-si doreau sa fie vopsiti pe fata, sau sa cunoasca peripetiile unei coborari din copac, legati zdravan, cu echipament profesional de alpinism.
In afara evenimentelor organizate, un spectacol in sine a fost intalnirea dintre artistii ad-hoc si vizitatorii care mai de care mai iesiti din comun: punkeri cu creste portocalii, un Charlot in alb si negru, pierdut printre culorile si sclipiciurile costumelor traditionale, acordeonisti de suflet, cu mult mai multe clape decat dinti in gura, un grup de bodyguarzi plini de muschi, care stau la coada la "cortul" caricaturistilor si rad ca niste pustani in curtea scolii cand isi primesc portretele...
"Sinaia Forever": un prilej de veselie, de plimbari, de destindere si, poate, inceputul unui festival cu staif. Pentru asta este nevoie ca Sinaia sa se pregateasca mult mai temeinic de sarbatoare, mai mult decat sa lumineze oraselul ca de Revelion. Un mic exemplu: nu da bine pentru un festival, ca turistul sa coboare seara pe un peron in bezna, sa i se raspunda cu un "nu primim" printre dinti, daca vrea sa lase bagaje la gara, si sa orbecaie dupa cazare, pentru ca dispeceratul are un rol decorativ. Asta, daca reuseste sa treaca de scarile ce urca spre oras si unde celebra treapta lipsa straluceste si acum, dupa ani si ani, prin absenta.

Zaharica Purichea
(comunitatea aromana)

"Am venit cu "peture" si "pipiriti""

"Grupul nostru, Iholu, s-a infiintat anul trecut, in vara, in Constanta. Noi, aromanii, suntem de mai multe "neamuri", farseroti si gramosteni, dupa zonele diferite de unde au venit strabunicii nostri. In ansamblu, suntem si gramosteni, si farseroti, avem costume diferite, dar multe dansuri si obiceiuri sunt comune. La Sinaia am dansat "feata armana", "mizancu", "paidusca", "ceancu", "pamporea". Stim si cantece, nu numai dansuri, la spectacole avem si obiceiuri de nunta. Am mai fost lafestivaluri in strainatate, in tara, dar parca cel de la Sinaia a insemnat o pata de culoare fata de celelalte. In prima zi am avut si specialitati culinare, dar s-au terminat repede, s-au dat imediat. Am venit cu "pite" - placinte cu praz, urzici si branza -, "peture", "tarhana" din faina sau din grau macinat, "pipiriti" cu cas, mancaruri aromane ce rezista mai mult timp, pentru barbatii ce pleaca cu oile la munte. A fost o atmosfera deosebita la Sinaia, am vazut traditii si culturi diferite, tesaturi deosebite, chiar mi-am achizitionat doua noi costume traditionale. Si, nu in cele din urma, am cunoscut multi oameni si ne-am facut noi prieteni."

Leonte Nastase (grafician)

"Au preferat sa stea la coada la noi,
la portrete, nu la mici si la bere"

"Invitatul oficial al festivalului, Stefan Popa Popas, a venit la Sinaia alaturi de trei amici ai sai, uniti prin pasiunea pentru portretul sarja, portretul la minut. Este vorba de fostii lui elevi, ce reprezinta acum personalitati artistice distincte, Valentin Chibrit, Romeo Raileanu, si eu, membru al Uniunii Artistilor Plastici si colaborator, de treizeci de ani, la numeroase ziare, publicatii. Aici, la Sinaia, am avut un show al nostru, am stat in fiecare zi a festivalului cate 12 ore, de la 10 dimineata pana la 10 seara, pentru a face fata cozilor ce se formau. Cati oameni mi-au trecut prin mana? Nu asta conteaza, important este ca am facut fericiti cativa insi, ca le-am asezat un zambet in coltul gurii. Ei au preferat sa stea la coada la noi, la portrete, nu la mici si la bere, ca sa primeasca in schimb o schita, in care sa se regaseasca prin ochii artistului. Ne concentram sa le scoatem in evidenta esenta, cautam ce are in el mai distins, mai frumos, un om.
In vara asta, am umblat cu portretele pe la mai multe festivaluri, la Navodari, la Mangalia, la Gura Humorului, sunt un abonat al acestor manifestari. Chiar daca se lauda cu a n-a editie, toate sunt la inceput de drum, toate cauta sa-si defineasca personalitatea. La capitolul asta trebuie lucrat, caci daca fiecare invita cea mai in voga formatie si cel mai in voga portretist, care mai e diferenta intre festivaluri? Fiecare trebuie sa caute si sa cultive o anumita formula, sa se diferentieze, sa-si contureze identitatea."

Madalina Costea (eleva)

"A fost ca o calatorie in timp"

"Cu totii, baietii si fetele care am purtat costumele de epoca, suntem elevi la Liceul "Cantacuzino" din Sinaia. Am facut cu schimbul, o rochie a fost purtata intr-una din zilele festivalului, alta in alta zi. Eu am purtat-o si ieri si astazi si as purta-o mult timp de acum incolo. Si anul trecut mi-as fi dorit tare mult sa o port, dar au inceput cu listele de la parter, si cum eu am invatat la etajul trei, am ramas pe dinafara. De anul trecut, de cand au aparut costumele si aerul de epoca, festivalul a devenit mult mai interesant, a prins un farmec deosebit pe care la editiile celelalte, cand totul era numai fum, tarabe si concerte, nu-l avea. As fi vrut sa traiesc in epoca aceea, de fapt nu stiu prea bine cum era viata pe atunci, dar daca era ca si costumele astea, cred ca era frumoasa. Pentru mine, a fost ca o calatorie in timp, ca si cum am fi jucat intr-o piesa de teatru sau intr-un film. Toate colegele mele au fost incantate si am sarit in sus de bucurie cand ni s-a spus ca mai putem ramane cateva ore imbracate cu rochiile de epoca, desi azi-noapte a plouat si e ud pe jos. Ieri, dupa ce ni le-am scos si am iesit pe strada imbracate normal, am avut o senzatie tare ciudata. Dupa ce o zi intreaga toata lumea s-a uitat dupa noi, ne-a salutat, ne-a fotografiat, acum nu te mai baga nimeni in seama."
Fotografiile autorului