Ce inseamna, de fapt, un presedinte pentru toti romanii? Stim foarte bine, din experienta noastra si a altora, ca presedintele este ales printr-un vot politic, in baza unui program politic si a unei sustineri din partea unor forte politice. Traian Basescu a reprezentat si el o optiune politica, fiind ales presedinte in calitate de candidat al Aliantei Da si nu de candidat independent. Toata lumea a stiut ce a votat. Oare Adrian Nastase, daca ar fi castigat alegerile, ar fi fost presedintele tuturor? Oare Ion Iliescu a avut vreo consideratie pentru cei care nu erau adeptii Psd? Revenind la fondul problemei, cred ca ar trebui sa intelegem prin "presedinte al tuturor romanilor" un om de stat care sa se gandeasca la interesele tuturor romanilor si la binele lor, care sa puna interesul national deasupra intereselor personale si de partid. In nici un caz nu este vorba de un presedinte care-si abandoneaza programul politic. Pana acum, Traian Basescu a aparat interesul public in stilul sau specific - criticand, de pilda, neajunsurile din sistemul de sanatate si sustinand reforma justitiei. Pe de alta parte, tactica sa a dus la confruntari cu prim-ministrul Calin Popescu Tariceanu, care au daunat interesului public. Conflictul dintre cei doi ajunsese atat de acut, incat protagonistii par sa se fi speriat ei insisi de consecintele sale politice si s-au reconciliat, cel putin pentru moment. Presedintele Basescu si-a indreptat tirul spre opozitia politica, al carei principal reprezentant este Psd. Ce le-a reprosat presedintele Psd-istilor? In primul rand, faptul ca au facut presiuni asupra parlamentarilor socialisti din parlamentul european pentru a bloca aderarea Romaniei. Faptele arata ca de cand Alianta a declansat demersurile care vizeaza inlocuirea lui Adrian Nastase si Nicolae Vacaroiu din fruntea Camerelor parlamentului, Psd a facut uz de toate relatiile pe care le are in miscarea socialista europeana pentru a se plange de persecutii politice. Atat ambasadorul Romaniei la Bruxelles, cat si ministrul integrarii au fost admonestati de socialistii europeni si amenintati cu un vot ostil Romaniei. Pana si baroneasa Emma Nicholson a ajuns sa se pronunte asupra chestiunilor noastre de politica interna, cum ar fi oportunitatea unei reforme parlamentare. Ne indoim ca ar fi indraznit vreunul sa se amestece in problemele interne ale Poloniei, Cehiei sau Ungariei. Inchidem paranteza si observam ca remarcile facute de presedinte la adresa lui Mircea Geoana nu sunt de cea mai buna calitate, dar nu ele au declansat recenta runda de ostilitati, ci mai degraba teama Psd de Traian Basescu. Atata vreme cat presedintele se certa cu Tariceanu, Psd putea sa profite de situatie si sa joace cartea dezbinarii Aliantei. Odata aplanate conflictele din tabara puterii si "intoarcerii armelor", social-democratii se simt amenintati. Faptul ca presedintele si-a amintit intr-un tarziu ca a promis sa schimbe "sistemul ticalosit" si nu sa se certe cu aliatii poate insemna ca el se va concentra asupra discreditarii si eliminarii Psd din toate structurile de putere centrale si locale. Acesta este motivul pentru care Psd nu a participat la consultarile de la Cotroceni si aceasta este miza recentului conflict dintre presedinte si Psd, in ciuda retoricii politice. Ca nu ne "suna bine" este o chestiune de stil politic national, din pacate.
In Bulgaria, reforma justitiei se face radical, prin schimbarea tuturor magistratilor compromisi. Ramanem iar de caruta?
- Din pacate, ramanem cel putin in urma in privinta reformarii justitiei. Aceasta este, in parte, si consecinta deciziei Curtii Constitutionale din iulie, care a respins practic orice posibilitate de primenire a profesiei si indepartare a celor compromisi. Rezistenta magistratilor la reforme se dovedeste remarcabila. Daca in Bulgaria pot fi inlaturati dintr-un foc 900 de judecatori de instructie, in Romania revocarea a 14 procurori, dintre care unii de-a dreptul compromisi, a provocat mari emotii si suparari. Sistemul, mai concret casta procurorilor, isi apara oamenii cu furie. 11 din procurorii propusi pentru revocare au fost pensionati si transferati pentru a scapa de rusine. Sanctionarea celor vinovati de grave erori intarzie, dupa cum demonstreaza cazul procurorului Diaconescu din Gorj, care l-a condamnat pe Gheorghe Tundrea la 25 de ani inchisoare pentru o crima pe care nu a comis-o. Procurori controversati, cum ar fi Alexandru Tuculean, Ilie Piciorus si Alexandru Chiciu, au fost "spalati" sistematic de colegii de breasla, care au refuzat sa le gaseasca vreo vina. In schimb, Alexandru Lele, procurorul bihorean care a indraznit sa il aresteze pe fiul unui baron Psd-ist invinuit de contrabanda cu benzina, este si astazi haituit de Parchet. Orice incercare de a reforma casta magistratilor este intampinata cu strigate de revolta si acuzatii de amestec al politicului in justitie. Procurorii isi gasesc scuze si justificari pentru prestatia slaba, sugerand ca nu ei ar fi vinovati de ineficienta justitiei. In fruntea rezistentei la schimbare se afla forul suprem al profesiei, Consiliul Superior al Magistraturii, care, prin presedintele sau, Dan Lupascu, a acuzat-o direct pe Monica Macovei ca dezorganizeaza justitia si-i goneste pe judecatori si procurori. Daca este asa, nu putem decat sa ne bucuram, sperand ca locurile vacante vor fi ocupate de reprezen-tanti ai unei noi generatii de magistrati. Ramane insa regretul ca nu putem avea decat o jumatate de reforma intr-un domeniu vital pentru societatea romaneasca si ca primenirea corpului magistratilor nu este rezultatul unui act de vointa politica, ci al unui compromis.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
