Va mai trece vreme pana ce vom putea citi operele alese turnate in paginile dosarelor de politrucii de ieri si de azi.
Acum, dosarele Securitatii sunt concurate si, uneori, eclipsate de cele ale coruptiei. Si acestea, inaccesibile. Multi ar vrea sa afle povestea de succes a celor care, invocand dezastruoasa mostenire comunista, au reusit sa devina multimilionari in dolari. Toti vor sa afle cum Romania, una dintre cele mai sarace tari europene, are cele mai opulente cartiere rezidentiale, cele mai multe limuzine pe cap de locuitor si cei mai putini evazionisti. Toti vor sa afle cum de a produs Romania cea mai mare haita de bogati din Estul Salbatic. Insa reteta succesului lor sta bine ascunsa in dosarele de evaziune si trafic de influenta. Si-apoi, nu sunt chiar oarecine, sa fie jupuiti de agentii fiscali ca primul trecator. Sunt haiducii care iau de la saraci si dau la bogati. Sunt primii romani care au jurat dragoste Europei cu mana la piept. La buzunarul de la piept. Au intrat primii in capitalism si au facut legea dupa chipul si asemanarea lor. Legea junglei. Multe dintre dosarele lor contabile s-au ratacit in subsolurile unde si-au facut primul milion. In mod curios, lista bogatanilor se suprapune, nu o data, celei a marilor datornici. Cine consulta voluminoasele dosare contabile intocmite de Ministerul Finantelor descopera ca oamenii nostri de aur nu valoreaza prea mult. Unii, daca le iei banii datorati, cu dobanzi si penalizari, nu mai raman decit cu banii de taxi pana la poarta inchisorii. Dar cine s-o faca? Toti pestii mari sunt bagati in politica pana-n gat. Daca-i pescuiesti, s-ar putea sa-i tragi din apa cu tot cu pasarile-sanitari care le misuna pe spate.
La Parchetul general mucezesc dosare in care s-a luat decizia neinceperii urmaririi penale. Daca ar fi scoase la lumina, multe stele din afaceri si politica s-ar transforma in nebuloase bune sa lumineze subsolurile penitenciarelor alaturi de Luceafarul huilei. Dar, ca si dosarele Securitatii, cele penale sunt mai utile in arhive decit in tribunale.
Inainte sa demisioneze, procurorul sef de la Parchetul National Anticoruptie se lauda ca are in lucru 40 de dosare de mare coruptie. S-a dovedit, dupa ce si-a parasit biroul, ca nu adunase decat cinci, si acelea stranse din presa. Pentru Pna, s-ar zice, clasa politica era un cor de ingeri. Procurorul general al Parchetului a recunoscut ca are in lucru zeci de dosare doldora de nume grele. Zeci de politicieni se bat pe un fotoliu de impricinat din diverse cauze penale, de la furt de petrol pana la deturnare de fonduri. Sunt implicate nume de fosti si actuali parlamentari, intr-o covarsitoare proportie din partidul lui Iliescu, Geoana si Nastase. In ultimele saptamani, au facut poteca in fata Parchetului General pentru a da cu subsemnatul. In pauzele dintre audieri se plang de persecutii politice. Au trimis pe drumuri europene dosare cu proteste si reclamatii, nu pentru a-si internationaliza delictele, ci pentru a se plange ca legea nu e respectata. Legea junglei, fireste!
In obsesia romanului pentru dosare se amesteca, dupa reteta telenovelelor, disperarea cu un strop de speranta. Mai toti, chiar si cei sceptici, cred ca daca am scadea din politica si economie personajele principale din dosarele Securitatii, ale marilor datornici si ale marilor corupti, am ajunge, in fine, la restructurarea clasei politice si la relansarea reformei. Ar disparea mare parte din septelul de dinozauri care patroneaza partide si afaceri. Iar Parlamentul ar ajunge, prin firea lucrurilor, unicameral. N-ar mai fi suficient de multi politicieni sa umple fotoliile. Si sa doarma in ele.