Maica Domnului de la Radaseni

Istoria minunata a unei icoane.

In Sfanta cetate a Ierusalimului, la Sfantul Munte Athos sau in alte locuri incarcate de istorie crestina, icoane vestite impodobesc vechile bazilici sau marile catedrale, unele dintre ele fiind recunoscute ca "facatoare de minuni", grabnic ajutatoare nenumaratilor pelerini care au ingenuncheat inaintea lor. Imparati si imparatese, boieri si domnite, oameni cu dregatorii inalte, ca si oameni de rand, impreuna cu cete nesfarsite de arhierei, monahi, preoti cu credinciosii lor au batut drumurile in trecut, ca si-n vremurile mai noi, pentru a ajunge pe urmele Mantuitorului, ale Prea Curatei Sale Maici, ale Apostolilor sau Sfintilor. Au fost cazuri cand imparatii au renuntat la tron si si-au sfarsit viata in linistea si simplitatea unei manastiri athonite sau in alte chinovii din cuprinsul Rasaritului Ortodox.
Icoana Maicii Domnului din biserica satului Radaseni, din tinutul Falticenilor, fara sa aiba faima icoanelor si locurilor celebre ale lumii, are totusi o istorie minunata, plina de talc, care vorbeste "iara si iara" despre milostivirea fara margini a Sfintei Fecioare, izvorul atator minuni.

Toiagul cu galbeni

La Manastirea Rasca, catre sfarsitul veacului al Xix-lea, staretea ieroschimonahul Veniamin Piticariu, Arhimandrit si Cavaler, originar din satul Mihaiesti, situat foarte aproape de Radaseni. Dorea sa lase in urma sa o icoana pictata la Sfantul Munte. Din osteneala sa si a obstii a pus deoparte galben cu galben, i-a asezat intr-un baston gol pe dinauntru si a plecat spre Sfantul Munte. Drumurile erau lungi si nesigure, dar hotii nu-si inchipuiau ca un toiag ar putea ascunde o comoara. A luat corabia spre Constantinopol, dar o furtuna naprasnica a fost cat pe ce sa duca vasul la fund. Monahul a scapat cu viata, dar bastonul s-a pierdut in valurile involburate. Trist si sarac, parintele Veniamin s-a dus la Muntele Athos, fara sa-si implineasca dorinta. Pe drumul spre casa, avea sa se petreaca o minune: asteptand corabia la Istanbul, si-a vazut toiagul intr-o dugheana cu obiecte gasite in mare. Vrand sa-l cumpere, stapanul dughenei i-a spus ca-i prea greu, pentru ca a stat prea mult in apa si ca nu-i este de nici un folos. Nu stia taina bastonului, dar pana la urma i l-a dat. Cu comoara reintoarsa ca prin minune, Veniamin Piticariu s-a intors la Athos si a comandat icoana mult dorita, la un pictor de la Schitul Lacu. Era anul 1891.
Iata infatisarea icoanei, asa cum este descrisa intr-o lucrare tiparita in anul 1901, la Falticeni: "Icoana mare a Maicii Domnului facatoare de minuni e zugravita la Sfantul Munte Athos, de un pictor renumit. Sfanta icoana e prea frumoasa, imbracata peste tot cu argint bun si aurita peste tot, la Liov, in Galitia, cu pret de 1200 lei aur. Are juvele, sta sub geam de sticla cu privaz aurit. Este proprietatea parintelui Ieroschimonahul Veniamin Piticariu, arhimandrit si egumen al Sfintei Manastiri Rasca". Titlul sfintei icoane este: "Aceasta Sfanta Icoana a Maicii Domnului se numeste Portarita". Jos, pe argint, scrie: "Aceasta icoana s-a facut si s-a impodobit cu spesele mele - Veniamin Piticariu - 1892. Sfanta Icoana este o copie artistica de pe chipul Sfintei Icoane Portarita, de la Sfantul Munte Athos, de la Manastirea Iviru".

Icoana isi alege loc

Revenind in tara, Arhimandritul Veniamin a daruit icoana manastirii sale. In 1921, in timpul unei mari secete, icoana a fost adusa in procesiune de la Rasca pana la Radaseni. La sfarsitul rugaciunilor pentru ploaie, icoana n-a putut fi dusa mai departe. Aceasta traditie este confirmata de multi batrani din satul Radaseni, martori ai acestei minuni, ca si de Arhimandritul Cleopa Ilie, vestitul misionar, legat sufleteste de satul Radaseni, inca din vremea staretiei sale la Sihastria.
Vazand semnul ceresc, Arhimandritul Veniamin Piticariu a hotarat sa daruiasca Icoana Precistei bisericii Sfintii Apostoli Petru si Pavel din Radaseni, cu dorinta de a fi ingropat si el alaturi de acest locas, lucru ce s-a implinit un an mai tarziu, in 1922, cand Dumnezeu l-a chemat intru Imparatia Sa. Trupul sau adus de la Manastirea Rasca a fost asezat langa biserica, aproape de pretiosul dar lasat satului Radaseni.
Intr-un mic medalion de argint asezat la gatul Maicii Domnului, se gasesc trei particele din moastele Sfantului Gheorghe, ale Sfantului Haralambie si ale Sfantului Ioan cel Nou de la Suceava, insotite de o mica insemnare care aminteste ca donatia a fost facuta de Arhiereul Narcis Cretulescu, prieten al Arhimandritului Veniamin Piticariu.

Minuni

Asa a ramas la Radaseni o icoana vestita, a carei istorie inceputa la Athos s-a continuat intr-un sat cu oameni evlaviosi, intarind si mai mult credinta lor, indemnandu-i sa ramana fideli dreptei invataturi si s-o cinsteasca in chip deosebit pe Maica Luminii din icoana cea luminata.
Umbriti de milostivirea Sa, radasenii au devenit in ultimii zece ani ctitori ai multor manastiri si biserici. Amintim aici de paraclisul Sf. Ioachim si Ana de la Sihastria, construit de ei in vremea staretiei Arhimandritului Cleopa Ilie, de ajutorul pe care l-au dat la Icoana, Pocrov, Agapia Veche, Vorona si-n alte locuri.
Asa se explica prezenta in satul Radaseni a numerosi ierarhi, clerici monahi si de mir, pelerini cu totii la icoana Maicii Domnului, care priveste spre noi cu nemarginita bunatate si implineste cererile facute catre Ea din adancul inimii, cu smerenie si cu frica de Dumnezeu.
Biserica in care se afla primeste mereu oameni apasati de nevoi si necazuri. In duminici si sarbatori, ca si-n zile de rand, slujitori ai Bisericii, dar si nenumarati credinciosi ingenuncheaza inaintea acestei Sfinte Icoane, punandu-si nadejdile in mijlocirea Maicii Domnului. La resfintirea bisericii "Sfintii Apostoli Petru si Pavel" din 16 iulie 1995, trei arhierei, 40 de clerici si aproximativ 30.000 de credinciosi au transformat tarnosirea intr-o sarbatoare a intregului tinut.
Biserica din Radaseni pastreaza intre odoarele ei de pret si un epitaf pictat de vestitul iconar Irineu Protcenco de la Sihastria, din vremea in care satul avea o stransa legatura cu aceasta manastire. Tot in aceeasi perioada, Arhimandritul Cleopa Ilie a slujit Sfanta Liturghie de mai multe ori in sat si chiar randuiala inmormantarii sau parastasului pentru unii credinciosi ravnitori. Asa a inceput sa se teasa firul acestei istorii. In fiecare zi, icoana adauga alte si alte minuni, pe care oamenii credinciosi le stiu si le marturisesc.
In randuiala de sfintire a icoanelor Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu se spune: "...Binecuvanteaz-o cu binecuvantarea ta cea cereasca si-i da ei puterea si taria facerii de minuni. Fa-o vindecatoare si izvor de tamaduiri tuturor celor ce in dureri se vor pleca in fata ei si vor cere de la Tine ajutor prin Nascatoarea de Dumnezeu...".
In puterea icoanei din Radasaeni se afla intreaga implinirea acestei rugaciuni facute cu atata staruinta, in cetatea cea neingenuncheata a Ortodoxiei, la Sfantul Munte Athos, in 1891.
Scrisu-s-a de noi aceasta sfanta istorie...
Arhim. Timotei Aioanei,
Catedrala Mitropolitana Iasi